Buna! Deci vreau si eu sa va spun ce problema am si sa imi dati si mie un sfat. Va rog eu. Mama nu ma lasa sa stau mai mult pe telefon. Mai mult de 9:30. Si mna am 13 ani da stiu poate ca nu e mult. Da vreau si eu sa imi lase telefonul fiindca eu vorbesc cu un baiat cu care sunt împreuna, ei nu prea accepta asta. Noi fiind departe unul de altul la 505 km. Da nu stiu vreau seara sa vorbim si noi pe apel tarziu sa nu ma auda ai mei ce vorbesc. M-am saturat sa fiu mereu controlata cu cine vorbesc, cum vorbesc si asa mai departe. Vreau doar sa nu ma mai streseze. Ca toata ziua ma înnebunesc. M-as omori din cauza lor jurrr . Nu stiu sa imi lase telefonul cat vreau. Eu am o problema cu asta, nu suport sa mi se interzica cat stau pe telefon, cu cine vorbesc si cum vorbesc. M-am saturat de ei de amandoi. Vreau doar libertate. Daca nu sincer mai bine mor. Am colegi care stau pe telefon pana la 3 noaptea. Eu nu am voie macar 1 zi sa stau pana la 3-4. Mai bine mori decat sa ai astfel de parinti. Si nu ar fi o mare problema daca mi-ar lua telefonul seara. Dar lu sora mea de 5 ani nu il ia. Si se mai uita si cu cine vorbesc cand si de ce. Eu acum trebuie sa mai sterg mesajele si mai stau si cu teama sa nu gaseasca cine stie ce. Ajutorrr va rog simt ca înnebunesc.

Iata si o mama inteleapta si grijulie cu copilul ei, care face ce trebuie! Bravo mamei tale!
Copii mici de 13 ani nu au ce vorbi cu baietii, mai ales ala de la 500km care poate fii un pedofil sau un proxenet.
Controlul la anisorii astia trebuie sa fie mai drastic, odata ce mama inca nu stie cu cine vorbesti.
Libertatea o vei primii cand implinesti 18 ani si ai suficient creier sa poti discerne bineel de rau, fiindca acum pari a fii suparata fara motiv si fara drept.
Asculta-ti parintii, ca ei sunt singurii care te iubesc si iti vor intotdeauna binele.

O să-ți spun niste lucruri care probabil că vor trece pe lângă tine fara să ramai cu nimic, dar ți le voi spune oricum.

Tu nu vrei libertate, tu vrei lipsa consecințelor pentru lucrurile pe care le faci. Iar asta nu se poate, pentru că în viața reală, asta nu se întâmplă.

Poate crezi că cvasi-"relatia" asta la 500 de km pe care o ai e o mare chestie, că există sentimente fantastice, unice și de neînțeles pentru părinții tăi încuiați, dar șansele să fie o infatuare trecătoare sunt mai mult decât ridicate.

Ai 13 ani, nu ai nici cea mai vaga idee ce înseamnă lumea reală, și nu-ți dai seama de magnitudinea consecințelor ce le pot avea acțiunile pe care faci de capul tău, cu atitudinea specifică adolescenților, crezând că tu știi mai bine, că părinții tăi sunt praf și nu-ti pot înțelege trăirile tale intense. Vise!

Tot ce fac părinții tăi este să te PROTEJEZE, pentru că tu nu te poți proteja singura. Pentru că nu știi să o faci. E realitatea. Vor să se asigure că nu o să faci ceva ce îți va distruge viitorul, pentru că oricât de inteligenta crezi tu că ești, inteligența nu ține loc și de experiență de viață. Crede-mă că mai toată lumea a trecut prin ce treci tu acum în adolescență, o să înveți să filtrezi și să temperezi senzațiile pe care le experimentezi poate pentru prima oară.

"Ai colegi care stau până la 3 pe telefon?" Părinții lor greșesc, nu ai tai.

"Nu suporți să ți se interzică să nu stai pe telefon?"
O să înțelegi la un moment dat cât de mult rău îți face timpul pierdut în neștire pe telefon și rețelele de socializare.

"Mai bine mori decât să ai astfel de părinți?"
Dacă ai noroc, peste vreo 20 de ani când o să ai copii și o să vezi câte sacrificii implica meseria de părinte, o să-ți amintești poate vorbele de acum, o să-ți dai peste gură și o să îți dai seama că din grijă și dragoste nu te lăsa de capul tău.

Sper că o să-ți schimbi modul asta de gândire, pentru că îți faci rău ție în primul rând și părinților tăi în al doilea rând care vor doar să-ți fie bine.

Ți-l ia pentru ca vorbesti cu unul de la 500 de km la 13 ani. Au și ei dreptate.

Buna.
Esti prea mica sa ai un prieten/iubit. Nu esti dezvoltata nici din punct de vedere fizic nici din punct de vedere psihologic. Corpul tau e in crestere.
O relatie implica multe lucruri, responsabilitati si nu esti pregatita pentru asta, te asigur si nimeni de varsta asta nu e pregatit.
Ai timp de asta cand vei fi mai mare. Acum pe primul loc trebuie sa fie scoala.
La 3-4 noaptea ar trebui toti sa doarma, indiferent de varsta.
Parerea mea este ca este foarte bine ca parintii nu te lasa ore in sir cu telefonul. Banuiesc ca ai vazut la tv/in mass-media cate lucruri se intampla cu unii copii care nu sunt supravegheati de parinti unde umbla pe internet, cu cine vorbesc etc. Parintii tai te protejeaza. Vor sa fii bine, sa nu patesti nimic. Nu te mai compara cu sora ta si nici cu ceilalti colegi. Sora ta e mica si cel mai probabil se uita la desene avand in vedere varsta ei.
NU mai vorbi despre moarte. Tu esti mica. Nu stii ce este viata, ce presupune si multe alte lucruri.
Cu timpul vei vedea viata cu alti ochi si ceea ce ai scris tu acum, pentru ca vei fi mai mare, mai matura, vei vedea viata altfel si iti vei da seama ca nu ai dreptate in ceea ce ai scris acum si ca erai prea mica sa intelegi anumite lucruri.
Toate la timpul lor. Ai toata viata inainte.

Mai bine sa nu ti mai dea deloc telefonul