Buna dragiii mei prieteni.
Ma cam plictisesc si am zis sa vorbesc putin cu unii care au placerea sa asculte si sa vorbeasca.

Stiti unii dintre voi, am mai spus despre asta.Am o relatie de 1 an cu un baiat pe care il iubesc enorm, acum ceva timp am hotarat sa trecem mai departe, a fost extraordinar de frumos.Aaa mentionez am 17 ani si 7 luni, aproape 18.Am hotarat sa trec mai departe deoarece asta am simtit,de ce sa nu o fac cu el,care chiar ma iubeste,mi-a aratat,au fost conflicte intre parintii lui si el,insa el a facut totul sa fim impreuna si acum totul e bine,oricummm e pentru prima data cand ma simt iubita cu adevarat. Daca o faceam cu altul, poate nu era asa intelegator si grijuliu ca el, si poate regretam.Am tinut cont de varsta,am o familie care e mandra de mine,nu mi-as permite sa-i fac de rusine,sa le stric asa zisa reputatie, mama este translator si in acelasi timp hairstylist iar tatal lucreaza in Sibiu la ambasada Germaniei, fara lauda..doar vreau sa aduc la cunostiinta ca nu as dori sa-mi injosesc parintii sau sa nu`i fac mandrii de mine.

Acum 2 seri dupa ce i-am cerut voie tatalui meu in oras,mi-a tinut un discurs ca de la tata-fiica.
Suna cam asa:

"Tu trebuie sa stii ca baietii sunt profitori,se folosesc de tine sa obtina ce vrea si apoi"pa-pa",am fost baiat, si stiu.Sa fi tu insati,vreau sa cresti mare,sa te vad cum cresti sa fi pe picoarele tale asa cum am fost eu cu mama ta,am plecat de jos si am ajuns undeva sa-ti oferim tie un viitor mai bun,vreau sa ajungi ceva,sa nu depinzi de nimeni si nimic,esti singura noastra fata si vreau sa ma faci mandru"

Cand am plecat am inceput sa plang,i-am povestit iubitului si mi-a zis.
"Am mai vorbit despre asta,eu nu`mi permit sa-mi bat joc de tine si nu o v`oi face,eu sper ca TU sa nu ma paresesti niciodata,pentru ca eu unul nu as face`o,sau sa te insel,nu`mi sta in caracter".

IL iubesc asa mult,si simt ca el e totul si cel mai potrivit pentru mine, parca destinul a facut ca noi sa fim impreuna, pentru ca ne cunoastem de`o viata insa acum 1 an am vb pentru prima data,il cunosc si ma cunoaste foarte bine,de la ultima despartire care s-a dovedit a fi un esec,am avut mult de suferit si am hotarat sa numai pun suflet,insa acum parca sunt cam distanta de el, chiar daca eu sunt de vina si el ma suna si plange nu imi vine sa plang, insa cand imi spune ca el numai are pentru ce traii daca nu sunt eu izbucnesc in plans sau cand e indiferent.Si pana la urma indiferenta te face sa iubesti neconditionat. Oricum nu ma insel in privinta a ce simt pentru el, il iubesc cu toata fiinta mea, chiar daca tatal meu va stii ca sunt tot eu fetita lui.Acum numai sunt o fetita sunt o femeie.

Ce parere aveti?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook