Domnișoară ir3al,
Răspunsul pe care l-ai primit este excelent dar cel ce ți-a răspuns nu ți-a spus că acest lucru îl vei rezolva în cîteva minute, de cînd ai primit răspunsul și pînă ai răspuns matale.
Problema cu respirația este una dintre cele mai importante în muzica vocală și pentru aceasta mușchiul diafragm, cel care, prin antrenament, ajută la dozarea respirației, nu poate fi deprins să răspundă la comenzi de la o clipă la alta.
E nevoie de un antrenament de cel puțin 2 -3 ani de zile și apoi de făcut astfel de exerciții, pentru menținere, tot restul vieții cît profesezi în branșa cîntatului cu vocea.
Cel mai bine este să cauți un profesor serios de canto, poate la Școala Populară de Artă, cu care să lucrezi cîțiva ani de zile.
O impostație naturală a vocii, precum și o perfectă respirație sînt lucruri de excepție și puțini oameni se nasc astfel dotați.
Plus că vocea este cel mai sensibil instrument și, exploatată dezordonat și pe registre necorespunzătoare de la vîrste mici, poate constitui o gravă eroare care, ferească Cel de Sus, poate duce la alterarea vocii și la stricarea coardelor vocale.
Cele mai bune sfaturi le primesti de la un specialist. Respiratia o poti controla doar daca exersezi foarte mult, multi cantareti l ainceput au avut si ei aceeasi problema dar au trecut peste dupa ce au lucrat cu cineva experimentat care le-a oferit sfaturi. Cat despre vocalize chiar pot sa te ajut si eu am avut acceleasi nedumeriri ca tine dar vorbind cu cine trebuie am progresat. Vocalizele pentru dezvoltarea respiraţiei încep pe sunete ţinute, pe valori mari, în tempouri largi. Se pot folosi sunetele "filate" care încep în piano, cresc treptat până la forte şi descresc înapoi până la nuanţa cu care s-a început. Este necesar însă să se exerseze şi atacul sunetului în forţă pentru a descreşte apoi continuu, până la final, dar şi sunetul atacat în piano şi crescut până la cea mai mare intensitate. Aceste exerciţii sunt importante nu doar pentru dezvoltarea capacităţii respiratorii, dar şi pentru exersarea dozajului aerului în cânt şi a susţinerii. Se poate trece apoi la vocalize de întinderi mari, în tempouri mai rapide, sau la abordarea de fraze muzicale în tempouri şi de nuanţe diferite, cu diverse sensuri expresive. Primele două vocalize sunt extrem de benefice pentru susţinerea şi dozajul aerului – deşi scurte ca dimensiuni, ele se pot dovedi greu de realizat datorită crescendo-ului şi decrescendo-ului de la o extremă la alta pe durata a două măsuri.Cea de-a treia vocaliză este recomandată pentru menţinerea unei presiuni constante în expiraţie (fonaţie) pe vocale diferite şi pentru omogenizare. Vocaliza cu numărul patru este ceva mai mare ca dimensiune, necesitând un dozaj mai bun al aerului. Un element benefic pentru antrenarea muşchiului diafragm este staccato-ul din măsuril 3-4.Din nou staccato, de data aceasta însoţit de marcato – vocaliza nr. 5. Ambitusul vocalizei este mai amplu, deci este mai solicitantă din punct de vedere vocal şi implicit – respirator. Mai sunt si altele. Incerca daca nu reusesti sa vb cu cineva experimentat sa cauti pe net cat mai multe informatii, asa ma inceput si eu. Succes!