Buna!
In ultima jumatate de an(aproximativ), am inceput sa fiu trista.Cand zambesc, ala e un zambet fals care il fac doar ca cei din jur sa creada ca sunt fericita.Ascult mai des cantece triste, imi vine sa plang mai mereu(stiu ca se mai intampla si de la sindromul premenstrual, dar am menstruatie de 3 ani, deci nu poate fi de la asta).Plang in fiecare seara cand stau in pat, si mi-e greu sa mai ies afara.Cel mai greu este sa merg la scoala:acolo toti arunca cu gunoi in mine si ma lovesc cu picioarele, si ma scuipa. Imi vine sa nu mai ies din casa. Vreau doar sa stau retrasa.Prieteni nu am.Cel putin prieteni adevarati.Le-am spus parintilor cum ma simt si au spus ca inventez.Cica diriginta trebuie sa fie a doua mama, m-am dus si la ea si a spus ca e un pretext ca sa nu invat.
Nu mai suport, vreau sa fiu mai fericita si nu pot sa fac nimic.Voi cum ati reusit sa scapati de depresie?

Ce oameni, ar fi cazul sa-i ignori, nu mai pune la suflet toate rautatile, din doua motive: in primul rand, iti faci rau tie, si in al doilea rand, le dai satisfactie. Eu in clasa a5a m-am mutat in Bucuresti(la o matusa...dar nicaieri nu e mai bine ca acasa si nimeni nu iti poate inlocui parintii.) ma rog, m-am mutat pentru scoala, la inceput eram deprimata, imi era dor de casa si de familie, uram Bucurestiul galagios si plin de oameni posomorati, eram colega noua, nu cunosteam pe nimeni, nu aveam niciun prieten. Dar stii cum am scapat de asta? Ei, in primul rand nu am bagat in seama rautatile, apoi, dupa ce am inceput sa ne cunoastem, nu le-am mai permis sa ma jigneasca in niciun fel (aveam o personalitate destul de puternica inca de atunci), iar daca au continuat, le-am spus ca sunt niste oameni de nimic si ca nu merita sa imi pierd timpul in compania lor..si cu timpul, cand au vazut ce fel de persoana sunt, am devenit prieteni Ideea e ca nu trebuie "sa pui botul" la tot ce zic cei din jur, multi dintre ei fac asta doar pentru a parea "cool", dar sunt exact opusul.Revino-ti, fi o fire mai pozitiva, rade-le in nas, si cu timpul o sa regrete ca s-au purtat urat cu tine. Ai incredere in tine si totul o sa se rezove de la sine! Nu ai cum sa schimbi mentalitatea oamenilor peste noapte (ma refer la diriginta ta), dar cel mai frumos sentiment e cand reusesti ceea ce ei ti-au zis ca nu poti. Eu acum invat la un liceu destul de bun si deja mi-am ales cariera si sunt sigura ca o sa ma descurc in viitor! Deci, se poate sa treci peste depresie si sa le dai tuturor celor care te-au trantit peste nas, iar daca ai un vis, fa-l sa devina realitate (pe mine si asta m-a ajutat) munceste pentru visul tau in fiecare zi si ju lasa pe nimeni si nimic sa stea in calea ta! Sper din suflet sa te ajute sfaturile mele, si mai bine renunti la muzica trista, sau treci la rap, prea "adevarata" pot spune o sa iti regasesti sentimentele in versuri, dar nu o sa te intristeze asa tare. Multi pupici si asteptam vesti de la tine :*:*