Buna
In ultima vreme am fost foarte trista si abatuta, m-am gandit foarte mult la viata mea, la ce a fost si la ce va fi de acum inainte, dar adevarul este ca viitorul ma inspaimanta.Pe parcursul acestei saptamani am incercat sa ma accept asa cum sunt si sa ma aprreciez, deoarece nu am incredere in mine, si sunt foarte dezamagita de propria mea persoana.
M-am nascut cu o problema la piciorul stang, a fost diagnosticat ca sa spun asa "PICIOR CONGENITAL STRAMB", inca din primele luni de viata a trebuit sa port ghipsuri, am fost operata, si aveam nevoie de masaje pentru picior, in plus pe langa toate astea a trebuit sa port ghete ortopedice pentru. corectarea piciorului.Pentru mine a fost destul de greu deoarece eram foarte mica si sa port acele ghipsuri era greu, poateca uneori chiar nu intelegeam ce se intampla in jurul meu. Dar anii au trecut si am ajuns la varsta la care lucrurile si lumea care ma inconjoara imi sunt foarte clare.Lumea de foarte multe ori a fost dura cu mine.Am crescut, si dupa cum am spus am inceput sa imi dau seama de foarte multe lucruri, am inceputt sa imi dau seama cum problema cu care m-am nascut imi afecteaza din ce in ce mai mult viata. Ultima operatie a avut loc in 2007, la Bucuresti, insa din pacate nu a fost ultima, doctorul care m-a operat a spus ca va mai trebui inca o interventie de data aceasta pe os, dar dupa implinirea varstei de 18 ani, astfel incat sa incetez din crestere.Pentru mine ultimul an a fost cel mai dificil deoarece mi-am dat seama cat de multe lucruri ma opreste sa fac acest defect cu care m-am nascut. Datorita acestei probleme piciorul meu stang nu sa putut dezvolta la fel ca cel drept, tocmai de aceea exista o diferenta foate mare la gambe.Acest lucru ma impiedica sa pot purta pantaloni scurti, fuste sau rochii scurte.In plus nu pot purta nici pantofii pe care mii doresc, intotdeauna trebuie sa aleg pantofi care sa imi poata tine piciorul fix, sa il impiedice sa se duca catre exterior, iar asta ma face foarte mult sa sufar mai ales vara.Eu nu pot purta sandale, sau pantofi cu toc.Ma simt din ce in ce mai rau din cauza acestui lucru deoarece acum sunt pe clasa a-VIII-a, si peste foarte putine luni voi avea banchetul, si stiu ca nu voi putea purta o rochie si pantofi cu toc si asta ma face sa sufar si sa vreau sa renunt la tot. Le invidiez ata de mult pe celelalte fete, deoarece ele pot purta tot ce isi doresc ele, deoarece s-au nascut fara probleme, si totusi unele dintre ele nu stiu sa aprecieze asta.
M-am saturat, uneori ma intreb daca vreodata voi putea fi o persoana normala, care sa poata purta tot ceea isi doreste fara probleme.
IAR ACUM INTREBAREA MEA ESTE DACA MERITA... DACA MERITA SA MAI TRAIESC GANDINDU-MA DOAR CA INTR-O ZI VOI FI SI EU O PERSOANA NORMALA, SAU SUNT DOAR VISE...SUNT ATATEA LUCRURI CARE INTR-UN FEL SAU ALTUL MA FAC SA RENUNT, PE DE O PARTE ESTE FAPTUL CA SIMT CA UNEORI NIMENI NU MA SUSTINE, IAR PE DE ALTA PARTE FAPTUL CA INCEP SA MA URASC PE MINE INSUMI, PT CA SUNT MULT PREA SLABA SI NU AM INCREDERE IN MINE, PT CA NU SUNT DESTUL DE PUTERNICA INCATA SA INFRUNT PROBLEMELE, CI MAI DEGRABA FUG DE ELE
DECI, VA ROG... dati-mi-MI MOTIVE PT. CARE SA LUPT IN CONTINUARE SI SA NU RENUNT!

M-a impresionat povestea ta.Cu siguranta, daca ai un dezavantaj fizic esti foarte avantajata moral.Am 13 ani, stiu ca in ziua de azi se pune accent pe moda, etc; avand in vedere ca nu poti avea parte de astea esti data la o parte de multi oameni, dar asta iti creaza un carcater de invidiat si te face mai puternica.Bineinteles ca vei putea fi o persoana normala, vei fi integrata in grupuri, doar ai rabdare, viata abia a incput si nu mai lua in seama ce zic persoanele care cred ca au universul la picioare Ai grija de tine!

Rose, pot sa incep prin a spune ca inteleg cat de greu iti e. Eu, spre exemplu, am o surioara de 6 ani care are diverse probleme de sanatate. A facut accident vascular la nastere, a avut o malformatie pe inima pentru care s-a operat acum 2 ani, si pe deasupra va suferi mereu de un retard psihic si mai ales motor(are afectate ambele picioare, si din cauza articulatiilor foarte moi nu cred ca o sa poata alerga vreodata). O iubesc enorm si sunt constienta ca la un moment dat va trebui sa realizeze si ea lucrurile la care te gandesti tu acum, iar de aceea as vrea sa pot s-o sprijin cat mai mult.
Iti scriu acest mesaj gandindu-ma ca si ei ii voi spune acelasi lucru cand va mai creste: omul e musai sa treaca prin incercari si momente grele de-a lungul vietii, dar vezi, cateodata exista si persoane care au de-a face cu greutati mari chiar de la inceput. Asa a fost sa fie. Oamenii pasesc in viata ca niste puisori ce-si iau zborul din cuib si din pacate unii trebuie sa porneasca cu niste suturi grele in spate. Gandeste-te ca ei au parte de un zbor turbulent, chinuit, greu, dar atata timp cat inca au aripi, trebuie sa se mentina singuri pe linia de plutire. Nu vei gasi pe nimeni care sa-ti stea mai aproape decat familia, si cu toate astea, nu va fi destul. Trebuie in primul rand sa lupti TU! Trebuie sa te zbati sa treci peste problemele astea, trebuie sa crezi neincetat ca exista sanse si pentru tine, trebuie sa te gandesti ca eforturile tale, tocmai pentru ca sunt atat de mari, vor fi rasplatite. Trebuie sa visezi o viata normala si frumoasa, trebuie sa-ti spui ca o vei primi negresit, tocmai pentru a compensa startul de care ai avut parte. Trebuie sa speri neincetat, pentru ca parintii tai sa nu regrete ca au incercat atatea pentru tine, sa nu ajunga la concluzia ca tot ce au facut ei a fost degeaba. Trebuie sa privesti drept inainte, pentru ca atunci cand imbatranesti sa merite sa privesti inapoi si sa nu regreti nimic. Trebuie sa incetezi sa-ti mai invidiezi colegele, pentru ca altfel vei dezvolta si anomalii ale sufletului. Gandeste-te ca nimeni nu e perfect. Si nu are niciun rost sa te pui singura pe cea mai joasa treapta fara sa incerci.
Acum, ai doua alternative: poti sa te dai batuta, sa renunti, sau incerci sa faci ce ti-am spus si vezi cum incet incet treci peste tot. Sa stii ca greutatile care nu te omoara au menirea de a te face mai puternica. Iar efortul de a te chinui in dezamagire si tristete este la fel de mare ca acela de a lupta pentru un viitor mai bun. Gandeste-te, ce ai de pierdut? Sper din suflet ca ti-am fost de ajutor si iti doresc sa gasesti in tine farama de curaj de care ai nevoie pentru a nu te da batuta.

Pentru ca te-ai nascut cu un motiv anume. nu mai gandi asa negativ, bucura-te ca poti sa mergi si ca poti sa faci aproape toate lucrurile normale, gandeste-te cum sunt cei care nu au deloc picioare sau maini, care si-ar dori sa fie macar ca tine. mai sunt si parintii tai care daca nu te-ar fi iubit nu te-ar fi dus sa faci atatea operatii si nu ti-ar fi cumparat atatia pantofi ortopedici si chestii speciale. si pantofii cu toc. eh, poti foarte bine sa porti niste balerini si sa fii eleganta, si nu mai gandi negativ. bucura-te de viata ca numai una ai>

Pai asa cum ai spus tu multi nu apreciaza ce au, nici macar tu, gandeste-te daca nu ai avea o mana sau nu ai avea piciorul deloc, sau daca nu puteai sa mergi. crezi ca pantofii cu tot sunt mai in trend? sa stii ca nu. eu de exemplu sunt profesoara si niciodata nu merg la scoala cu toc, nici macar la nunti, dar pentru. aia tot ma consider eleganta si lumea spune ca ma imbarc super asa ca nu mai fii suparici, daca ai vedea ce pantofi fara toc superbi sunt

Buna!
Te cred, te inteleg.Gandeste-te ca sunt persoane care te iubesc, care au luptat pentru tine, deci pentru ele valorezi foarte mult.Ai dreptate cand ai spus ca esti mult prea slaba si nu ai incredere in tine, incearca sa fii mai optimista, sa vezi viata cu alti ochi si vei vedea ca o sa reusesti.Gandeste-te ca sunt altii care stau toata viata in carucior, altii care nu au vazut lumina zilei de cand s-au nascut.Cum a zis cineva mai sus, nu trebuie sa invidiezi pe ceilalti, nu cred ca ar fi vrut ca tu sa ai problema aceasta.Sa stii ca exteriorul conteaza mai putin, cel mai mult conteaza interiorul omului, daca ai fii cea mai frumoasa fata din lume degeaba daca nu ai suflet.Hai,incearca ca din momentul acesta sa fii mai optimista propune-ti scopul de a ajunge acolo unde vrei tu.Nu te da batuta niciodata, lupta si vei vedea ca nimic nu este imposibil!
Numai bine, ai grija de tine!
P. S: Daca vrei, lasa-mi un mesaj pe privat cu id-ul tau.

Uite trebuie sa intelegi ca niciodata nu trebuie sa incetezi din sperat.Este singurul lucru care iti ramane pentru totdeauna.Iti voi povesti ceva, matusa mea are 33 ani si a facut patinaj artistic toata viata pana cand la o piruieta mai grea in timpul unui concurs a cazut si a ramas in scaun cu rotile.Gandestete ca era asa traumatizata incat purta patinele de dimineata pana seara.Multi medici au spus ca nu va supravietui mintal, dar s-a mobilizat si acum are o viata normala si o casnicie pe care multi ar fi invidiosi.Niciodata sa nu renunti.Nu are rost.In legatura cu banchetul am avut o colega care purta ghips si si-a pus o rochie lunga.