Bună, în ultimul timp ma simt foarte singura și fără prieteni fără nimic, nu înțeleg de ce toată lumea e asa cruda cu mine.Eu sunt o fata foarte ciudata (familia mea: bunica, mama, tata, bunicul, sora, mătușa, unchiul, toți de aici spune ca am nevoie de un psiholog fiindcă sunt prea închisă și prea rușinoasă) eu ma consider un copil normal, 14 ani, mereu îmi vad de treaba mea, nu înjur, nu fac prostii nimic, din cauza multor persoane am început sa tot iau note mici. Ma străduiesc tare sa iau note mari, totuși mereu gândesc negativ adică la ce spun cei din jur, mereu oriunde ma duc, presimt ca toată lumea are ceva cu mine, ma doare sufletul. Nu știu cu ce le-am greșit, ma face sa ma simt ca ultimul om de pe pământ, niște sfaturi utile? Va rog.

Așa e la vârsta noastră. În adolescență sunt schimbări comportamentale și altele. poți citi dacă chiar vrei să schimbi ceva pe site-ul oficial reginamaria când enumeră schimbările în adolescență.
Vorbim privat dacă vrei. (nu ești singura care e așa)

Nu asculta de nimeni in afara de tine, adică de intuiția ta. Dacă tu crezi ca ești un om demn, corect si perfect normal atunci continua sa fii așa cum ești, găsește-ți un hobby sau ceva care te pasionează si caută oameni la fel ca tine in comunitatea respectiva. Dacă ai un vis urmează-l iar dacă nu ai găsește-l. Dacă tu crezi ca ești așa cum trebuie sa fii atunci rămâi așa cum ești si nu te schimba pentru nimic pentru ca societatea, mai ales in România, este foarte superficiala si nu apreciază oamenii adevărați. Și nu te mai gândi dinainte la ce gândesc oamenii pentru ca de foarte multe ori probabil ca tinzi sa îți creezi niște scenarii in capul tău care de fapt nu sunt reale. Nu îți da anxietate singura pentru ca atunci chiar o sa începi sa te comporți ciudat. Am citit undeva ca dacă poți rezolva o problema sa nu te stresezi, iar dacă nu o poți rezolva tot sa nu te stresezi pentru ca nu schimbi nimic. Găsește-ți oameni cu aceiași energie ca a ta si traieste-ți viața așa cum vrei.

Mie mi se pare o exagerare din partea familiei tale. A fi introvertit nu este un defect, ci o componenta care face parte din personalitatea fiecăruia. Te definește pe tine. Este în natura umană să fii extrovertit sau introvertit. Deci nu trebuie să îți faci griji în privința asta.
Nu trebuie să te gândești ca toată lumea are ceva cu tine, probabil aici se prezintă o formă de anxietate.
Sfaturile mele sunt următoarele: cel mai și cel mai important, trebuie să îți schimbi perspectiva, spun asta din experiență. Nu trebuie să îți mai pese de părerile negative a celorlalți. Fă ceea ce îți place, simte-te bine, dar pastrează-ți respectul față de oameni, chiar dacă te jignesc. Astfel, îți demonstrezi superioritatea în gândire.
Totodata, încearcă să îți suprimi acea anxietate. Nu o să o poți face să dispară în totalitate, dar executând aceasta suprimare, reușești să descoperi o nouă perspectivă și o să poți alege între ele.
Nu o să fie ușor, dar o să se vadă schimbarea în timp. Concomitent, în timp, o să întâlnești persoane care știu sa aprecieze orice aspect al tău.

Poate esti depresiva, fara tratamentul adecvat poti trai in depresie tot restul vietii

Notele mici nu le iei din cauza altora, ci numai din cauza ta, ca nu inveti.
Uite cum dai vina pe altii, cand altii nu sunt vinovati cu nimic, doar pentru ca tu nu ai chef sa inveti!
Bunicii, parintii, unchii si sora au dreptate, esti unica vinovata de lene si lipsa de interes pentru carte, care se reflecta in notele tale.
Ce poti face?
Pune mana serios pe carte si invata, ca nu poate invata nimeni in locul tau!

Mdeaa... Ar fi bine sa mergi la psiholog având în vedere anxietatea ta, dar e improbabil ca notele sa fie afectate de alte persoane având în vedere ca familia pare a-ți vrea binele și ma îndoiesc ca ar crea un mediu nefavorabil ca tu sa înveți deci nu ai scuza la faza asta, iar in privința celorlalti, e doar mai bine să-i ignori

Nu e o idee rea sa vorbesti cu un psiholog sau psiho-terapeut. S-ar putea sa te ajute cu problema relationarii cu familia sau sa te ajute sa iti regasesti increderea in tine. In Romania exista stigma asta de a merge la psiholog, dar e un lucru normal. Cum mergi la medic sa ai grija de corp, la fel poti merge la psiholog sa ai grija de minte.