intrebarea asta e despre un coleg/prieten de-al meu. Adevarul e ca, am iesit cu el, dar ne-am despartit (daca are vreo importanta, am stat impreuna 10 zile si eu m-am despartit de el, pentru ca se dadea la toate fetele, asta s-a intamplat in octombrie anul trecut).


Pai azi am aflat (noi, toata clasa) ca el vrea sa se transfere de la scoala noastra din sem al II-lea. Asta s-a intamplat intr-o ora de romana (si profesoara noastra e foarte draguta si am stat sa vorbim toata ora), cand el a a spus ca nu vreasa ramana sa termine a 8-a la Decebal ca nu trece la fizica, ca are note mici la chimie, si alte motive deloc plauzibile.
Profesoara si-a dat seama imediat ce era, pentru ca ea este prietena buna cu mama lui vitrega (mama lui vitrega e profesoara tot la scoala noastra si tatal sau adevarat lucreaza altundeva, dar in acelasi oras. Nu pot apune asta si despre mama lui adevarata, la care tine enorm, ca toti baietii la mamele lor, iar aceasta e in alt oras, la 3 ore distanta).

Deci i-a spus din prima "Mai copile, nu-s notele de vina... Tu treci si la fizica, si la chimie. Da stii ce cred eu? Ca te-ai certat rau cu ai tai."
El a recunoscut ca s-a si certat cu ei, dar nuii pasa, ca el tot vrea sa se mute, ca sunt notele de vine, nu ii pasa ca asta e un liceu foarte bun, ca a mai facut si o prostie la testul de la fizica, nu a scris nimic toata ora, si cand sa dea testul ala fara nume si clasa scrise, el l-a bagat in banca.
Profesoara a incercat sa ii dea cateva sfaturi in clegatura cu testul, dar nici unu nu a fost bun, pentru ca profesorul de fizica nu e un sentimental, si nu ii pasa de problemele familiale.

Toata clasa eram alaturi de el, toti ii spuneau cate ceva, ca sa-l mai inveseleasca sau sa-l imbuneze, sa ramana la liceul nostru, macar sa termine anul. Dar eu nu. Eu doar il priveam. Imi era asa mila de el, imi parea rau. Aproape ca aveam lacrimi in ochi. El a observat, se uita si el la mine cu un fel de speranta in ochi.
Stiu ca e foarte greu pentru el, nu vroiam sa arate deloc asta in ora, dar se vedea pe el ca e suparat. Mai ales ca tot timpul cand intra pe messenger si cineva il intreaba ce face, raspunsul e mereu acelasi: "m-a pedepsit ana" (mama lui vitrega)/"ma cert cu ai mei" etc.

O buna prietena de-a mea l-a luat dupa ora si l-a dus afara ca sa vorbeasca. Dupa un minut am vut si eu sa ies sa ii gasesc pentru ca tot timpul ma impresioneaza situatiile astea. Mai ales la baieti. Si am iesit, afara era foarte frig, dar cum eram trei fete acolo, eu, prietena mea, si inca o colega (care dupa parerea mea nu avea ce sa caute acolo, din motive pe care nu are rost sa vi le spun), el nu s-a apropiat de nici una (prietena mea nu se oune in calcul, ea nu e in domeniul "baieti"), si asta nu ii sta in obicei.

Dar cand am plecat de acolo fiindca se sunase, el si pus mana pe dupa mine, intr-un fel timid si tandru, am fost chiar placut surprinsa. Nu si-a luat mana de pe mine pana am ajus in clasa, chiar nici atunci, doar dupa ce am ajuns la banca mea.
In urmatoarea ora, ca sa se mai bage si el in seama a inceput sa ma enerveze... Si asa PARCA neintentionat, cand incercam sa iau inapoi ceva ce imi luase, m-a luat in brate. Am simtit din nou acel sentiment de timiditate si tandrete.

Dupa ore nu s-a mai intamplat nimic, el a plecat mai repede.

Dar in drum spre casa m-am tot gandit, ce daca imi incalc si eu regula putin, e vorba despre regula mea "nu ies cu fosti - niciodata - orice s-ar intampla". Dar apoi mi-am dat seama ca nu vreau sa ies din nou cu el, vreau doar sa ii fiu alaturi. Dar eu nu altcineva.
E ca si cum nu as avea incredere ca altcinava ar putea vorbi cu el, sa afle detalii si apoi sa-l ajute fara sa il raneasca.

Vroiam doar sfatul vostru, cum sa procedez? Ce sa ii spun? Daca ar pleca ar pierde multe lucruri pe care le-ar lasa in urma. Recunosc, ca m-a impresionat si tin la el, de aceea imi pasa.

Vreau doar sa fac lucrul potrivit dar nu stiu care e acela.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook