Cred in prietenia adevarata o cheam alexandra nu ne am tradat niciodata sh niciodata nu as lasao pentru altcineva as vrea sa mi petrec cu ea tot restul vietii imi petrec foarte mult timp cu ea sh cred cu adevarat ca sh ea ma iubeste [p mine nu m-am certat never cu ea dar cred ca i-as simti lipsa daca s-ar intampla sh SINCER am fost ranita dar am iertat intodeauna pentru ca nu ma lasa inima sa nu iert.:*bye
Buna
da,am o prietena adevarata.numele ei e Loredanaare 19 ani(eu am 17). Uneori se intampla sa ne mai certam asa din nimic,ne suparam, dar ne trece repede(si da, imi lipsea in timpul asta...adica de multe ori simteam nevoia sa vorbesc cu ea). Nu ne petrecem impreuna prea mult timp din cauza ca suntem la liceu in orase diferite, dar ne vedem in week-end si vorbim la telefon in fiecare zi(cateodata ore intregi). Toata vara o petrecem impreuna...Nu am tradat-o niciodata si nici ea pe mine si daca mi-as face o alta prietena clar nu as lasa-o pentru ea pentru ca e singura persoana care chiar ma cunoaste si care a fost langa mine mereu, indiferent de situatie
Cu toate ca intr-un timp am ajuns sa nu mai cred in prietenia adevarata, ea m-a facut sa-mi schimb opinia. O cheama Giorgiana si ne-am cunoscut la inceputul anului scolar. Nu sta in acelasi oras cu mine si de aceea nu petrecem prea mult timp impreuna in timpul vacantei. Intamplarea a facut s-o unosc cand aveam mai mare nevoie, cand am ramas singura. Am fost tradata.si nu o data, de asa zisi prieteni, iar de cand am cunoscut-o pe ea nu simt nevoia sa am mai multi prieteni pentru ca mi-e de ajuns. Si normalll ca o iubesc.; x si cred ca si ea pe mine, in felul ei mai zapacit.; d si chiar daca nu arata, si poate altii nu cred in prietenia noastra, important e ca eu simt asta. Si asta e tot ce conteaza
E multe întrebări . Cred că pot să surprind esenţialul (atenţie, nu sub duş!). Nu am o prietenă adevărată. Am o soră, care îmi e şi mamă şi fiică, şi nepoată, deh, e multitasking. Nu petrecem împreună atât timp cât mi-aş dori, dar uneori e suficient. Când ştiu că am ajutat-o şi că am fost acolo pentru ea, sunt pe deplin mulţumită. Şi da, am fost rănită, toţi am fost. Prietena mea cea mai bună, fosta, de fapt, s-a schimbat mult cu trecerea timpului şi am devenit un fel de tom şi jerry. Nu, nu varianta drăguţă. Ideea e că am trecut peste, şi că totul este bine acum. Am cunoscut o tâmpită (aşa ne iubim noi ), şi ea a făcut totul să dispară. Şi încă face. Ea îmi aduce zâmbetul pe faţă atunci când am impresia că totul se prăbuşeşte, doar prin faptul că e lângă mine. Nu ne-am trădat (încă ), suntem fete, o să se întâmple, dar ştiu că ne vom împăca, pentru că asta fac surorile. Nu aş vrea, ŞTIU că o să fim împreună mereu, pentru că avem nevoie una de alta, ştiu că mă iubeşte la fel de mult cum o iubesc eu, nu aş putea-o înlocui cu nimeni, deşi ea îi poate înlocui pe toţi şi orice s-ar întâmpla, noi am fost făcute să ne completăm reciproc. Te iubesc, Daiana .