Ma numesc Marius si am 18 ani. Ma confrunt de multa vreme cu o problema, iar cu prietenii ma feresc sa discut despre acest lucru si neavand nici-o sustinere morala din partea familiei si inevitabila despartire dintre mama si tatal meu, am decis sa cer niste sfaturi pe acest site. As putea spune ca parintii m-au invatat cam tot ce trebuie sa stiu in viata, dar au omis sa-mi insufle increderea in mine si am suferit mult pe aceasta chestiune. Uneori, as vrea sa intorc "clepsidra", sa dau timpul inapoi, pentru ca sunt atat de multe lucruri pentru care am impresia ca nu m-am bucurat asa cum m-as bucura acum, pentru a repara unele greseli care inca le regret amarnic. In ultimul timp am fost nevoit sa iau niste decizii foarte importante, dar uneori trebuie sa confruntam atat de multe incat clacam. Am in suflet un intreg amestec de stari, de preocupari. Trec printr-o situatie foarte trista si nu mi-am pierdut increderea numai in mine, dar si in persoanele cele mai dragi mie. Sunt complet confuz, iar luna aceasta lucrez la niste proiecte foarte importante, iar daca nu scap de starea aceasta imi este frica de un esec in absolut tot. Va rog ajutati-ma cu niste sfaturi pentru ca nu stiu ce sa fac in continuare. Simt nevoia ca vreau sa ma schimb dar nu reusesc singur! Va multumesc!

Gandeste pozitiv, repeta-ti in gand ca totul va fi bine, daca esti pesimist totul merge pe dos asa ca depinde de tine ca totul sa fie bine, rezultatele vor aparea cand mai putin te astepti. Am trecut si eu prin etape grele si cand am aflat ca fiind optimist viata e diferita m-am schimbat si ma simt mai bine.

Buna Marius! nu stiu ce stari ai tu, de ce esti suparat pe ai tai parinti, dar trebuie sa multumesti atat alor tai parinti cat si lui Dumnezeu ca ai ajuns la frumoasa varsta de 18 ani, ca esti intreg, ca nu ai defecte ce ar putea afecta pe mai tarziu viata ta...iar faptul ca ai ajuns sa te destainui, este un inceput, incearca sa te exteriorizezi mult mai des, si te vei simti mult mai bine, gandeste pozitiv ca viata e frumoasa din toate punctele de vedere, doar ca la un momentdat se termina rostul nostru pe Pamant, fate util, gaseste o ocupatie careia sa ii acorzi atentie maxima sa nu ai timp sa gasndesti negativ, daca esti pesimist vei da din lac in put, si nu e bine, gaseste-ti un prieten chiar si aici pe TPU, si fa in asa fel de cate ori ai o nelamurire sa vb cu acel prieten fie el si virtual, si cu siguranta vei vedea ca in scurt timp te vei descatusa de efectele negative si vei vedea viata cu alti ochi.ce zici, merita sa incerci? papa si ai grija de tine, sper sa ne mai auzim

Cred ca aproape toti am trecut cel putin 1data prin situatii asemanatoare.Toti facem greseli, nu suntem perfecti pentru a face totul perfecti asa ca parerea mea este sa incepi prin a nu-ti mai parea rau pentru lucruri din trecut, ele oricum nu se vor schimba 1data facute si nu rezolvi nimic.Incearca de acum incolo sa iei decizii mai bune,sai fi mai optimist, si vesel, hello ai 18 ani, cea mai frumoasa varsta crezi ca rezolvi ceva daca te inchizi in tine si te gandesti la fel si fel de prostii sau mai stiu eu ce? Nu...axeaza-te momentan pe proiectele care le ai de facut, ai incredere in tine, fi relaxat si totul va veni de la sine iar dupa incearca sa te distrezi de 10 ori mai mult decat ai facut-o pana acum si nu mai pune raul inaintea tuturor mereu.Bafta!

Salut Marius! Am trecut prin ceea ce treci tu acum, poate chiar mai rau. N`am avut parte de prieteni care sa ma poata ajuta, parintii erau despartiti si le aveau pe ale lor. Eu eram pe langa. Ce pot sa iti spun eu tie este ca increderea in tine exista. Am avut momente in care pur si simplu nu mai stiam ce sa fac, eram total dezorientat, total paralel cu tot ce se intampla in jurul meu, dar la un moment dat am decis sa ma schimb dramatic. Din omul care era calm si care asculta pe toata lumea, cel care statea si avea grija de toti in afara de el, am devenit un alt om. Pur si simplu am devenit omul caruia nu ii mai pasa de nimic, absolut nimic. Fac orice ca sa imi fie numai mie bine, de restul nu ma intereseaza. Asa ca acum am ajuns sa fiu apreciat pentru felul in care i-am tratat pe ceilalti. Ce pot sa iti spun eu tie Marius, nu te lasa deloc descurajat de despartirea parintilor tai(este problema lor nu a ta), poate ca te doare dar indura si gandeste-te ca tu ai o viata inainte. gandeste-te la tine si nu la ce poti face pentru cel de langa tine. Fa in asa fel incat sa iti raspunzi la intrebarile necesare fara sa apelezi la nimeni. Incearca sa fii pe cont propriu.

Sper ca te-am putut ajuta, in afara de asta tot ce pot sa iti spun este succes!