Buna, nu stiu daca este categoria potrivita.
Deci eu nu am mai fost niciodata cu trenul si sambata trebuie sa merg undeva si nu stiu cum se procedeaza. Distanta nu e mare, dar cum nu am mai mers, nu stiu unde sa ma asez, de exemplu. Mai merg niste colegi dar parca mi-e ciudat sa-i intreb in ce vagon merg pentru ca mi se pare..penibil. Si mama ma tot bate la cap sa vina cu mine dar nu prea vreau pentru ca nu mai merge nimeni cu parintii si nici nu sunt asa mica (am 18 ani). Intrebarile sunt:
Cat de periculos e sa mergi singur cu trenul? Avand in vedere ca inca va fi intuneric cand vom porni
Daca e "ruta directa" si stiu ora la care trebuie sa ajung, trebuie sa imi fac griji cu privire la locul potrivit unde sa ma dau jos?
Ar trebui sa ii intreb pe colegi in ce vagon merg ca sa cer sa merg si eu tot acolo? Se poate face asta? Sau e cam...rusios?
Si ar mai fi o problema: mama, cred ca fara sa vrea, ma tot sperie cand imi zice sa vina cu mine ca nu ma descurc, sa nu patesc ceva, si nu stiu ce sa fac. Precizez ca sunt fata.
Multumesc pentru raspunsuri

Nu putem zice ca e periculos, depinde si ruta pe care esti.

Sa nu traiesti cu impresia ca trenurile sunt punctuale. In orice statie ajungi scrie mare si clar numele garii daca te uiti pe geam. Si exista si google maps pe telefon ac suntem in 2019 totusi si stii mereu unde esti.

Scrie pe bilet locul tau in tren. Dar nu vad de ce sa nu ii intrebi, poate mergeti impreuna. Chiar nu vad de ce sa fie rusinos sa ii intrebi colegii unde au locuri. Mi s ar parea absolut stupid sa mergi tu intr-un capat al vagonului si ei in celalalt si nici sa nu stiti unul de altul.

Te duci singurica, de mica trebuie sa inveti sa te descurci. Esti majora... e timpul

Si ar mai fi o problema: mama, cred ca fara sa vrea, ma tot sperie cand imi zice sa vina cu mine ca nu ma descurc, sa nu patesc ceva, si nu stiu ce sa fac. Precizez ca sunt fata.
=====
Asta este cea mai mare problemă.
De ce?
Am cunoscut un caz real.
Un tânăr, din anturajul meu a terminat cu greu o facultate, căci începea, făcea un an, doi, și apoi se lăsa.
A terminat totuși, până la urmă, că era inteligent de altfel ( tatăl lui era academician).
Care era problema lui familială.
La perioada la care mă refer, avea deja 31 de ani.
Dădea examen de admitere din nou, la o nouă facultate.
Știa orașul pe de rost, nu avea nevoie de hartă să se descurce.
Dar tatăl său, ca să se asigure că copilul de 31 de ani va ajunge la clădirea din oraș unde se dădea examenul de admitere l-a dus de mână până acolo.
Dădeam meditații unei tinere de 18 ani dintr-un sat din Moldova, sat foarte mic. Ea se numea Rădița și avea și un frate numit Florică. Nu mai fusese niciodată într-un oraș mare.
Aici în Cluj-Napoca unde locuiesc, este un bulevard central, care înaintează apoi km întregi spre aeroport.
Ea avea nevoie să caute o adresă pe acest bulevard. Dar era foarte, foarte rușinoasă din fire.
Astfel a tot mers și a mers pe acest bulevard, apoi a urmat periferia, a ajuns la aeroport, căci nu a reușit, de rușine, să întrebe pe un trecător cum se ajunge la o adresă.
Ce făceam eu, la risc, dar asta a fost metoda mea educativă.
Mă grăbeam la serviciu într-o dimineață, acum 40 de ani.
Eu o duceam pe fiica mea Andrea la grădiniță.
Am lăsat-o la intrarea într-un parc cu copaci înalți și deși.
Dincolo de parc era grădinița ei.
După masă am întrebat-o cum s-a descurcat să ajungă singură la grădiniță.
- M-am rătăcit, dar am întrebat pe un nene și m-a ajutat. ( Vă dați seama ce pericol mi-am asumat pentru copilul meu, la modul inconștient în care am procedat).
- De ce fato, de ce?
-Am vrut să încerc și altă cărare prin parc.
Așa, că, explică-i mamei dtale că nu este nevoie să vină cu tine, că ești domnișoară mare acum, ai 18 ani.
Dar dacă ea insistă, ca să nu o superi, lasă-o să vină.
La o călătorie cu trenul se obișnuiește să te conducă cei dragi la gară.

Pe acest bulevard, ea trebuia să caute o

E safe, atata sa nu fie vreo ruta din asta gen Timisoara Craiova unde magistrala e muci, e mai sigur sa mergi pe jos prin padure pana la destinatie decat cu trenul ala. In rest n ai treaba. Vagonul si locul il scrie pe bilet, daca pe vagoane sunt arse tabletele alea de ti indica vagonu si hartia e furata cu nr la vagon din geamul usii atunci intrebi un controlor. Legat de prietenii tai daca ti e rusine cu ei poti merge in alt vagon mare chestie, dar e mai fain impreuna gu cineva, trece mai repede timpul. Trenul la noi merge in medie cu 50 de km pe ora deci orice distanta e mai lunga decat cu masina. Si mai e o situatie, in caz ca numai sunt locuri o sa ti dea bilet fara loc adica stai in picioare pana se elibereaza.
Am uitat o chestie pentru ca n ai spus rangul trenului, faza cu nr de loc si vagon e doar la inter regio ( ala de opreste in mai putine statii). La personal nu i cu loc, opreste peste tot si te asezi unde vrei

Atat timp cat e clar ca mergi foarte de dimineata, e safe din cauza ca nu se scoala vagabontii la ora aia

intr-adevar mai sunt boschetari prin trenuri, dar foarte slaba miscarea, se plimba o tona de politisti si jandarmi

daca nu mergi mult NU o sa ai bilet cu loc (se dau numai de la
accelerate in sus, nu stiu care e echivalentul acum, sunt total confuz regio, iter-regio, WHATEVER) asa ca poti sa te asezi unde vrei, si daca tot iti e asa de frica, aseaza-te in mijlocul vagonului, cu oameni in fata si in spate, iar daca vagonul e supra-etajat atunci jos, nu sus

in ziua de azi stii EXACT unde e trenul, deschizi telefonul si intrii pe GPS, deci, chiar daca are intarziere tu, tot poti sa stii, iar daca nu ai net prea mult (sau l-ai consumat) poti sa pui aplicatii ca syngic sau offline maps si sa downloadezi numai zona in care te deplasezi, sau chiar google maps stie de offline maps, si faci un patrat exact cat iti trebuie si downloadezi minim, chiar ar fi bine sa faci asta oricum, ca un minim de "paranoia" cand mergi in afara orasului (eu am vreo 3, plus google maps cu harti salvate offline si le am de cand mi-am luat telefonul, in ideea "better have it and not need it, instead of need it and don't have it")