Numele meu este Denisa, am 15 ani.
Am mare nevoie de ajutorul vostru!
Deci sa incep prin a va povesti problema mea...
De mai bine de un 1 an ma simt singura, moartea bunicii mele m-a daramat...
Am inceput sa beau, fumez, droghez etc...
Acum nu o mai fac.
Am prietene apropriate si iubit la care tin mult dar... de 8 luni am inceput sa inventez multe minciuni, povesti legate de viata mea doar pentru a primi atentie si in sinea mea stiu ca nu este bine, ma tem sa nu fiu nebuna.
Vreau sa fiu normala sa nu mai mint fara rost, psihologul nu m-a ajutat, prietenii nici atat iar parintii nu au timp...Va rog un ajutor!

Orice copil mai inventeaza lucuri, secretul e sa stii sa te opresti la timp.
Daca tu la 15 ani deja ai fumat, te-ai drogat si ai baut mi-e frica de ce va urma daca nu te controlezi si maruzezi.Crezi ca i-ai face o bucurie bunici tale sa stie ca faci prostiile astea? Concentreazate si revin-o cu picioarele pe pamant. Oameni vin si pleaca, se nasc si mor si noi nu putem schimba asta indiferent cat am bea sau trage pe nas.
Acuma nu ai altceva de facut decat sa iti schimbi anturajul si sa nu mai minti.E simplu sa fi sincer si sa primesti atentie pe merit nu pe inventii.Si asculta o chestie bine, cine tine la tine, te iubeste sau te vrea in preajma lui/ei te vrea asa cum esti, pentru ce esti nu pentru cat ai, cate ai realizat, cat de smechera esti si alte rahaturi.

Nu,Nu esti nebună dar dacă mai inventezi multe lucruri te vei comporta precum un om cu tulburare teatrală, suferind de histrionism(nevoia de a impresiona). Nu e ok caci mai tarziu cu greu vei scapa de simptomele acestei tulburări de personalitate care persista.

1. Invata sa scrii.
2. E ok sa inventezi povesti.
3. E ok sa primesti atentie.
Daca inveti sa scrii te vei putea face scriitoare.

Iti zic din propria experienta ca mereu se poate mai rau decat e. Si eu m-am distrus singur si imi venea sa ma sinucid pentru a ma pedepsi pentru ce am facut. Cu timpul mi am dat seama ca ceea ce am pierdut nu era un motiv pentru care sa renunt la tot ce mi-a ramas. Vedeam, puteam merge, gandeam, existam. Mi au ramas lucrurile marunte pe care de obicei nu le observi. Care crezi ca e normal sa le ai. Dar nu e asa. Multi oameni nu le au. Nu vad, nu aud, nu pot merge. Si totusi se bucurau mai mult sa traiasca decat mine. In acel moment am invat sa apreciez ceea ce mi-a ramas si sa uit de ce am pierdut. Trecutul nu il poti schimba (pana si einstein a zis asta) dar viitorul il poti influenta.
Iti sugerez sa uiti de tot ce s-a intamplat si sa te bucuri ca ai prieteni si iubit pentru ca unii nu au nici macar asta.
Condoleante pentru moartea bunicii tale, stim cu toti ca nimic in univers nu se pierde, asa ca ea e cu siguranta undeva si acum, nu fizic dar psihic. Cine stie? poate chiar langa tine. Iar ea ar vrea sa fi fericita
bafta

Damn... Iti doresti doar atentie aparent. Ai prieteni,iubit, te-ai oprit din lucrurile negative pe care le faceai. Lasa ce a fost in urma. Fii un om demn si fa lucruri care sa te ajute sa evoluezi. Eu cred ca inventezi chestii pentru ca iti place cand esti consolata de catre oameni. Inteleg prin ce ai trecut, am trecut si eu pe acolo. Eu te sfatuiesc sa faci lucruri frumoase, sa te ocupi de tine din toate punctele de vedere. Nu incerca sa iti gasesti cine stie ce scuze pentru faptul ca minti pentru atentie. Nu mai poza in imaginea unei victime, tu ti-o faci cu mana ta.