Pentru cine are timp de citit, multumesc!
Nu stiu ce am. de fapt stiu, sunt trista foarte trista aproape in stare de depresie. Cum am ajuns asa?
1. Nu am prieteni. La liceu nimeni nu mi-e prieten..toti au grupuri sau bff, iar cand incerc sa ma incadrez intr-un grup parca ma alunga asa. uneori sunt si rai cu mine (de exemplu o data stateau mai multi din clasa intr-un cerc si fiecare povestea, m-am dus si eu si m-am pus in cerc, iar mereu se punea cineva in fata mea..mereu..parca ma alungau, sa nu stau acolo) Si nici unde stau nu am prieteni, toti au viata lor. Eu sunt singura, n-am cu cine sa ies, sa vorbesc (singurele persoane cu care vorbesc sunt matusa mea si prietenul meu)
2. Am o relatie super nasoala cu tata. Eu as vrea sa ma inteleg cu el dar parca el nu vrea..se ia mereu de mine, orice as face nu e bine, isi bate joc de mine ca-s grasa, ca n-am prieteni, ca nu am imbrac bine. mai mereu ma cearta si nu glumeste, e serios si ma face sa ma simt ultimul om.
3. Prietenul meu..chiar daca avem o relatie de 2 ani in ultimul timp lucrurile au luat-o razna. El imi stie toate aceste probleme si parca s-a saturat de mine. Mi-a reprosat ca sunt o povara si o pacoste pentru el. Mi-a spus ca a spus astea doar la nervi dar eu nu-l cred. E rau cu mine, mi-a mai spus si alte lucruri groaznice (ca se bucura ca sufar, ca sunt insuportabila, ca d-aia n-am prieteni, ca bine-mi face tata..etc.)
Nasol, stiu nu? Nu stiu ce sa mai fac, ma simt trista, goala pe dinauntru. Simt ca nimeni nu are nevoie si ca nimeni nu m-ar vrea vreodata. Faza cu prietenul meu ma afecteaza cel mai rau. pentru ca-l iubesc, de asta ii permit sa-mi zica asa ceva, poate are dreptate idk. Dupa parerea mea, chiar sunt de treaba, nu sunt (nu-mi vine cuvantul). La scoala nu stau in banca singura toata ziua, mai merg la colegi, vorbesc cu ei, ii fac sa rada, dar parca nimeni nu ma vrea gen sa iesim sau nu stiu. N-am avut niciodata un bff, a fost iubitul meu dar dupa cearta din seara asta nici macar prieten nu-l mai consider. El e sau era singura ata de care ma pot/puteam agata ca sa nu ma simt asa, sa nu intru in depresie.
Sunt o fire emotiva si extrem dar extrem de sensibila.
Ce pot sa fac? Cum sa fac? Ajutor

Dacă nu ai găsit încă niciun prieten sau grup de prieteni în care să te integrezi înseamnă că pur şi simplu nu ai găsit pe cineva care să îţi trezească destul interesul de a fi prieteni, poate nu ai gusturi comune cu ceilalţi dar asta nu înseamnă că vei fi singuratică toată viaţa, poate te simţi singură pe moment dar vei vedea că lucrurile se vor rezolva în timp şi îţi vei găsi acel loc potrivit în societate.
Tatăl tău probabil e sătul de probleme, are şi el poate anumite complexe legate de el însuşi şi de-aia se comportă urât cu tine, nu trebuie să îi intorci moneda însă ignoră-l pur şi simplu când îţi vorbeşte urât. Evită-l un timp şi îşi va da singur seama că a greşit şi că ar trebui să devină mai înţelegător cu tine.
Cât despre prietenul tău, din ce spui relaţia a devenit destul de toxică şi cel mai bine ar fi să luaţi o pauză şi să vă gândiţi bine fiecare dacă se mai merită sau nu să continuaţi relaţia.

Sa te pretuiesti mai mult si sa ai incredere in tine. Poti sa treci peste, daca ai o atitudine pozitiva si daca esti sociabila. O inima vesela este sanatatea trupului. De aceea, bucura-te de lucrurile frumoase ale vietii si incearca sa iti faci prieteni noi.

"poate are dreptate idk." Vezi tu, nimeni de aici nu te cunoaste indeajuns de bine incat sa-ti dea tie sau lor dreptate.

Ce pot spune insa este ca ai probleme.Si nu ma refer la depresie, aceasta fiind rezultata din cele anterioare. Poate chiar esti o persoana dificila, cine stie.Ideal ar fi fost sa ceri o parere sincera cuiva din jurul tau, o persoana care stii ca nu are nici un interes si apoi sa fi venit aici cu acea parere. Poate chiar trebuie sa mai slabesti si sa te imbraci mai ok, dupa cum spune tatal tau (care sincer sa fiu, nu exagereaza deloc cu acest lucruri daca chiar iti vrea binele si tu esti genul de persoana care nu-l asculta niciodata). Poate chiar esti o pacoste pentru prietenul tau, tu fiind deja dependenta de el, lucru ce reiese din ceea ce ai spus. Poate nu ai prieteni din cauza unor hibe comportamentale ce le manifesti fata de ei, iar lor nu le place acest lucru.Intelegi ce incerc sa iti spun? Desi tu probabil nu te vezi asa cum esti, este foarte posibil ca tu sa-ti fii cel mai mare dusman.

Ce`ti pot recomanda, pana sa mai revii cu alte detalii, este sa nu te mai victimizezi ca nu te ajuta nicidecum acest lucru.Schimba`ti gandurile din negative in ganduri de viitor "Sunt asa acum, dar pe viitor ma voi schimba". Cere un feedback sincer unei persoane care crezi tu ca este capabila sa ti`l ofere, apoi revino cu cauza exacta a problemelor tale.Nici un sfat nu te`ar putea ajuta momentan atata timp cat este menit doar sa te faca sa te simti tu mai bine, ci ar duce doar la o imbunatatire temporara a starii tale psihice, care ar intra iar in colaps mai tarziu.

Macar ai prieten. Eu nici n-am cu cine sa vorbesc si ma plimb singur. Uneori mai si vorbesc cu mine, dar asta-i partea a doua. Am invatat sa ma acomodez si nu ma mai raneste faptul ca stau in permanenta singur.

Buna!
Sfatul meu psihologic:
-invinge orice forma de emotie negativa,de teama!
-refuzul de a ierta implica in mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodata.
-viata ta,este in aceste moment.
-viitorul este o replica a trecutului.
-cand mintea ta este impovarata de trecut,traiesti aceleasi lucruri.
-calitatea constiintei din prezent da forma viitorului,care nu poate fi trait decat in clipa de acum.
-identifica-te cu mintea, observa gandul, nu-l analiza!
-asculta linistea din spatele oricarui sunet!
-observa cromatica, nu interpreta!
-modifica-ti gandul, sau accepta-l!
-modifica-ti starea, sau accepta starea!
-simte corpul tau interior, scufunda-te in iluminare!
-traieste clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu exista salvare in timp, nu te poti elibera in viitor de problema ta.
-prezenta in clipa de acum este cheia libertatii.
-nu poti fii liber decat acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ai dorit.
-iti manifesti o putere sa mergi mai departe, de ce s-a intamplat in trecut.
-te impotrivesti lucruriilor care exista deja.
-speranta te concentreaza pe viitor, neaga prezentul, neaga fericirea ta.
-situatia ta de viata exista in timp.
-viata ta exista acum.
-situatia ta de viata este o constructie a mintii.
-viata ta este reala.
Ideologii personale.Aleg sa renunt la depresie/ingrijorare/teama/dezamagire pentru ca:
-apare in urma constientizarii a unui lucru gresit.
-este rezultatul prejudecatiilor.
-sunt trist pentru ca sunt intr-o stare de regret.
-am o mare neplacere si suferinta.
-am o minte impovarata cu impotrivire.
-sufletul meu este incatusat, in suferinta, in judecata pacatului.
-am de ce sa ma ingrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat in necuratie si suprare.
-sunt singur impotriva cerului.
-sunt nefericit si neimpacat.
-sufletul nu s-a detajat de trecut si de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea,consta in urmatoarele idei:
-fac ceea ce imi consoleaza binele.
-fac ceea ce ma bucura pe o perioada lunga de timp.
-fac totul profund, din inima, nu din minte.
-renunt la orice modalitate de pacat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau sa il pot contempla pe Isus Hristos, regele sfintiilor si al ingeriilor, in purificare, slava si in gloria pentru eternitate.
-sunt impacat cu trecutul, m-am iertat.
-traiesc curat prezentul.
-prezentul etern imi da bucurie.
-ma pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce sa imi fac griji.
-simt sanatatea si viata din mine.
-am o minte iluminata, purificata.
-de astazi(data), mi-am schimbat viata radical.
-ma detasez de pacat, de ce nu-mi aduce fericirea si pacea.
-confer o viata noua.
-nu ma mai intereseaza ce mi-a placut candva.
-imi consolidez sanatatea si bucuria.
Iti doresc toate aceste acumulari psihologice facute de mine, sa le contemplezi! Sanatate!

Pai, incearca sa vorebesti cu cineva care iti e aproape, cu cine te intelegi mai bine. Iubitul tau e un bou, fara suparare, dar, daca tu ii permiti sa ti vorbeasca asa esti tu de vina. Nu mai fi asa inchisa in tine. Spune-le colegilor cum esti tu de fapt. Ei te considera *fata timida si trista care sta singura in banca toata ziua*, iar cu tatal tau, ofera0i mai multa atentie, iar daca nici asa nu merge ignora-l. P.S daca te gandesti la sinucidere, te bat . Succes si sper sa imi asculti sfaturile