Buna. Marele tau noroc este ca ai un prieten care este alaturi de tine si din cate inteleg, te iubeste. El este sprijinul tau si ai grija sa nu il indepartezi(nu ii mai cauta nod in papura! si ca sa reusesti asta, mai bine incearca sa ii povestesti prin ce treci, asa vei reusi sa te descarci mai bine decat prin cearta).
Incearca sa ii pretiuesti pe cei care sunt importanti in viata ta, inainte de a-i pierde! Ma refer la prietenul tau pentru ca foarte rar gasesti pe cineva care sa te sustina moral.
In ceea ce ii priveste pe parintii tai, consider ca este foarte greu sa ii faci sa isi schimbe modul de gandire si cred ca tot ceea ce poti sa faci este sa incerci sa creezi o atmosfera placuta pentru toate partile. Orice ar fi, parintii tai te iubesc si isi doresc tot ceea ce este mai bun pentru tine dar uneori exagereaza uitand ca si tu ai dorinte proprii. Nu ai sa reusesti sa schimbi un parinte autoritar. Nu are rost sa te certi. Cred ca este bine sa iti spui punctul de vedere si sa il sustii dar cu calm si sa mai lasi si de la tine cat un pic. Daca vrei sa ti se acorde mai multe libertate, arata-le ca si tu faci ceva din ceea ce ti se cere si daca nu ai sa vezi rezultatele, spune-le, negociaza. De exemplu, 'Eu am sa ma tin de invatat dar am nevoie sa ma lasati sa ies o data pe saptamana sau de doua ori sau ce iti doresti tu'!
Si nu mai incerca cu teribilism pentru ca daca nu a dat rezultate prima oara, greu va da pe parcurs.
Ti-am vorbit acum si in calitate de fiica si in calitate de mama pentru ca si eu am avut niste probleme in adolescenta si acum fiica mea devine si ea adolescenta.
Mult noroc
Spune-le ca treci printr-o perioada foarte dificila.mai ales ca la varsta asta cauti indrumare.si familia ar trebui sa se ocupe de asta.mai ales sa va sprijiniti unii pe altii, nu sa va faceti rau singuri. Tu vrei ca ei sa se schimbe, dar esti dispusa sa faci si tu asta? Putin cate putin, veti ajunge la un punct favorabil pentru toti.
Bafta!:*
Imi pare rau pentru ceea ce ti se intampla... e foarte dureros ceea ce tu povestesti. sfatul meu este sa nu faci vreo prostie (sa te apuci de baut sau droguri sau sa incerci sa te sinucuzi); asta nu este o rezolvare. e foarte bine ca macar ai un prieten care te iubeste si este alaturi de tine. in ceea ce priveste parintii tai, incearca totusi sa porti o discutie cu ei, sa le explici ca la varsta asta ai nevoie cel mai mult de ei, sa te indrume si sa te ajute in tot ceea ce faci; daca totusi nu reusesti incearca sa faci cum spun, ei sa inveti bine in continuare, sa faci o facultate si cand vei reusi isi vor da seama ca au gresit.imi pare rau pentru tine; cu asta te pot ajuta eu, sper sa-ti fie de folos ceea ce tiam spus.fii tare!
Nu cred ca ai sa reusesti vreodata sa ii faci sa inteleaga asta pentru ca ei deja gandesc cum gandesc. Rar poti schimba modul de gandire al unor parinti, spun din proprie experienta.
Stii cum se intampla? Atunci cand esti fericita nu-ti dai seama, si cand se ajunge la un punct in care nu mai suporti spui totul. Mereu e asa. Nu stiu ce sa spun, poate...incearca sa nu te mai gandesti asa de mult la toate problemele tale.
Lasa-le asa, la un moment dat se vor termina, si va veni si ziua cu soare. Crede-ma!
Bafta!