Bună seara.
Am o problemă cu care mă confrunt în ultima perioadă. Am 20 de ani, studenta la facultate. Am o relație stabilă cu un băiat de 10 luni și amintiri frumoase. Însă, problemele cele mai mari le am cu părinții în ultima vreme. Am mai călătorit cu prietenul meu în vara și vacanța aceasta. De fiecare dată, părinții au ținut neapărat să îmi zică, in mijlocul sejurului, ca vor poze la cameră, mereu să îmi dea mesaje(mai ales mama) să vada ce fac si alte chestii de genul, lucruri ce m-au călcat pe nervi. Vacanța de iarnă a trecut. Recunosc că nu am deschis niciun curs pentru facultate (peste două săptămâni incepe sesiunea), astăzi am ieșit în oraș să imi cumpar de mâncare și primesc mesaj că "de ce nu ai zis că pleci de acasă? Vezi ca mâine începi facultatea si nu ai făcut nimic toată vacanța asta". M-am saturat efectiv să mi se dicteze mereu ce sa fac, sa mi se dea in cap doar pentru ca am o zi mai proasta si stau in pat si lenevesc (în privința studiului sunt destul de ok, adică reusesc sa invat bine si mult pe ultima suta de metri, deci aici nu e problema). Părinții mei nu sunt genul cu care să discut liber, fiindcă mă ironizează și tata zice că "ehh, te superi dintr-atât" și se incheie subiectul ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Mama mea mai ales niciodată nu a fost sa imi fie prietenă bună (nici nu pot vorbi deschis cu ea fiindcă pe urma folosește ce i-am spus eu împotriva mea și ii zice imediat lui tata; din cauza asta, nici nu i-am zis de începerea vieții sexuale), desi mi-as fi dorit sa am o mamă cu care să discut frumos, sa îmi dea sfaturi. Mama mea vorbeste zilnic cu mama ei si uneori, e foarte enervantă chestia asta. Poate de aici si chestia ca eu sa ii spun non stop ce fac si sa o bag in seama, dar ma simt sufocată. Stresul asta continuu pe care il are ea, irascibilitatea ei, toate starile astea negative mi le induce mie si am ajuns sa am atacuri de anxietate din cauza asta, din cauza ca nu pot merge undeva si sa ma distrez fara sa fiu bătută in continuu la cap.

Te plangi degeaba sincer. Sunt unii pe aici care la varsta ta n-au voie nici sa aiba iubit, tu de bine de rau pleci cu el in vacante si etc., incerci eventual sa vorbesti cu ea si sa-i zici ca te sufoca sa nu te mai bata atat la cap si aia e.

Am citit si recitit intrebarea ta si nu vei aprecia raspunsul meu.
Stai unde esti- esti bine.
E rolul parintilor sa fie exact asa cum sunt ai tai- asa au fost si ai mei. E rolul lor sa te bata la cap, sa te faca sa te simti sufocata, ca ai nevoie de spatiul tau. Fiecare telefon, mesaj pe care il primesti se traduce cu te iubesc, fata mea. Se traduce cu vreau sa devii mai buna decat suntem noi. Fiecare mesaj se traduce cu vrem ce e mai bun pentru tine, fiecare din el inseamna ca esti lumina ochilor lor si nu vor decat sa fii fericita. Nu vor sa suferi, nu vor sa ai lipsuri.
Esti iubita- poate nu in froma in care ai dori, dar esti iubita. Iti va lipsi asta intr-o zi.

10 luni cu prietenul tau e praf in ochi fata de o mama care s-a rupt in 2 fizic pentru tine ca sa iti dea nastere, care ti-a tinut capul cand nu puteai sa ti-l sustii singura, care te-a imbracaat cand nu puteai nici macar sa stai in fund.

Nu fugi, daca parintii tai nu stiu sa fie deschisi cu tine, schimba tu relatia. Spune tu- mama, te iubesc, si incerc in fiecare zi sa nu te dezamagesc.

Si, ca sfat, nu lasa lucrurile pe ultima suta de metri.

Sa te ajunga mesajul meu!

Cred ca mai toti parintii sunt asa, mai ales cand copiii le pleaca de acasa. Mama ta imi aduce aminte de mama mea . Inainte de nunta, ma suna si de trei ori pe zi. Pe mine nu ma deranja, singur fiiind, aveam timp sa ii raspund si sa vorbesc. Insa dupa nunta situatia s-a schimbat si sotia mea a simtit ca mama mea se baga prea mult in viata mea. Asa ca din a doua zi de dupa nunta am vorbit cu mama mea si i-am zis ca nu mai sunt "puiul mamii" si ca trebuie sa inteleaga situatia. Din fericire, mama mea a inteles, si s-a conformat, si m-a sunat o data la cateva zile. Mai incearca citeodata sa ma sune si de trei ori pe zi, insa nu se supara daca cumva nu ii raspund.
Ceea ce greseste mama ta, si nu e deloc OK, e ca ce ii spui tu ajunge la tatal tau. Oricit de reusita ar fi casnicia ei cu tatal tau, pentru ca se presupune ca intr-o casnicie reusita partenerii isi spun totul, ea ar trebui sa stie ca in ce te priveste sunt lucruri care ar trebui sa ramina intre voi. Eu ma delimitez clar de o discutie cand sotia mea e cu prietenele ei, si imi zice a nu ma bag, voi, fetele, femeile, va aveti secretele voastre pe care barbatii nu trebuie, sau cel putin nu ar trebui sa se stie sau sa se bage intre ele.
Singura solutie e sa vorbesti cu mama ta. E genul de problema care isi are solutia in comunicare. Daca vei sti cum sa o iei pe mama ta cu frumos si cu calm, vei reusi sa o faci sa intelegeaga ca nu mai esti o fetita, ca de acum esti aproape adulta, si ca te poti descurca si singura, insa ca accepti grija ei pentru ca este si ramane mama ta.
Insa, oricum, orice ai face, oriunde te-ai duce, ea fiind mama ta, are dreptul sa stie de tine. Nu e vina nimanui ca exista net mai peste tot, si telefoane celulare prin care putem fi cautati, si deranjati. Daca erai in urma cu 30 de ani, cand eram eu de 20 de ani, in privinta asta era mai bine, mergeam cu sportul in cantonamente, si mama mea trebuia sa se multumeasca cu o scrisoare sau o carte postala in doua saptamini. Acum, cand plec cateva zile cu bicicleta, e imposibil sa nu fiu sunat cand mi-e mai mare dragul si din nou de trei ori pe zi. Dar mi se pare normal sa isi faca griji, chiar daca nu imi place, caci se pot intampla multe cand esti pe drum.

Vorbeste serios cu parintii tai si spune-le ca de azi inainte, vorbesti cu ei doar dimineata sau seara, statbiliesti tu ora, cand iti convine si numai pentru 5-10 minute, ca sa ai timp sa inveti sis a faci oridne in casa, gatit samd.
Incearca sa fii foarte plicticoasa, dar in acelasi timp sa le spui clar ca ai viata ta, ca nu mai esti copil si ca este cazul sa te trateze ca pe un adult, cu respect.
Nu-i admisibil sa te lasi controlata in acest fel si nici nu-i normal ca parintii tai, sa profite sa te controleze in felul asta.
Nu le mai permite sa-ti comenteze viata si nu le mai spune toate amanuntele.
Daca acum, nu esti capabila cum sa-i pui la punct pe parinti, va fi mult mai rau cand te vei marita si vor veni sa-ti comande casa si barbatul.
PS Am fost ca tine, pana m-am maritat si le-am impus alor mei sa ma respecte si sa ma lase in pace, daca vor sa ma mai vada. Cand au inteles ca nu glumsc si le-am inchis telefonul sau le-am spus foarte respectuos ca nu-i problema lor, au trebuit sa accepte, iar viata mea s-a schimbat radical dupa aceea.
Evident ca mi-am crescut copii total diferit, cu toate libertaile posibile, dar si cu responsabilitati luate. Se pare ca nu am facut rau, pentru ca sunt 2 adulti cu capul pe umeri, care nu ne-au creat niciodata probleme.

Stresul asta continuu pe care il are ea, irascibilitatea ei, toate starile astea negative mi le induce mie si am ajuns sa am atacuri de anxietate din cauza asta, din cauza ca nu pot merge undeva si sa ma distrez fara sa fiu bătută in continuu la cap.

Îți induce aceste stări negative pentru că o lași să ți le inducă.
Cum faci asta, cum o lași?
Asculți. Ea este agitată, îngrijorată de situația ta unde te afli, ce faci acolo, etc.
De ce o face? Din iubire. Îi este teamă să nu pățești ceva. Dacă te iubește, te consideră propietatea ei, un obiect prețios de care trebuie să se preocupe, să nu se piardă, să nu se strice.
Ce faci dta ca răspuns la agitația ei?
Ai imediat o reacție. Sari în sus, îți sare muștarul, te apucă ceva. Când? Imediat. Te aprinzi. simți că libertatea ta a fost încălcată, că dreptul tău la viață privată a fost viciat, te simți legată, cu viața mutilată.
Dar este exact așa? Exact ceea ce simți nu este o reacție exagerată? Un indiciu că da, remanența acestei enervări, ca dovadă că și acum când scrii dta ești enervată că atunci cândva, mama ta te-a enervat.
Am fost și eu așa, am reacționat și eu așa legat de mama mea.
Dar nu numai legat de mama mea.
Și apoi am decis.
O asemenea enervare trebuie să decid eu, să îmi treacă în 5 minute. Respir adânc, dar calm și lent, timp de 5 minute, și în acest timp mă concentrez pe respirație, să simt mișcările pieptului, senzațiile din nas, presiunea din plămâni din cutia toracică pe măsură ce se umple.
Sunt enervări mai mari, la aceasta le acord mai multe serii de 5 minute pe parcursul zilei până când enervarea se stinge.
Iar în pat înainte să adorm, reiau scena și caut ceva amuzant în ea, o cuplez cu ceva amuzant, ca să pot râde. Atunci cutia toracică este zguguită de câteva mișcări, hohote de râs. Acestea descarcă tensiunea enervării.
Ei, apoi visele prelucrează ele informația pe care ai acumulat-o ziua trecută, și decide ce să păstreze în memoria pe termen lung și ce să elimine.
Iar a doua zi dimineață trebuie să fiu freș, pentru a trăi evenimentele zilei curente, nu ale zilei de ieri.
O enervare care trece de la o zi la alta, strică viața.
Cum am ajuns aici?
Prin antrenament treptat și continuu.
Să revenim. Ești la 200 km distanță. Mama te sună.
Nici nu apucă să termine fraza ( Ce faceți acolo, etc) că dta te-ai și enervat. Te-a programat să te enervezi. Te ține legată prin enervare, enervarea este linkul, conexiunea.
Așa că soluția est calmul decis voluntar, cu rațiunea, cu logosul, cu vorba pe care ți-ai o spus-o ție însuți.
Țârrr! Telefonul, recunoști numărul. Vine enervarea, a venit deja.
Dar findcă eu am decis să fiu calmă, respir adânc și nu mă agit. Ridic telefonul și răspund cu calm, cu voce rotundă și calculată.
Se întâmplă atunci un fenomen deosebit. Până acum, enervarea ei venea spre mine. Acum calmul meu merge spre ea, cu fiecare vocală pe care o emit. Ea începe agitată. Se trezește de o dată că vorbește și ea calm. Datorită faptului că vorbește calm, îngrijorarea ei scade. Dta, în loc să îi răspunzi enervată ca de obicei, îi mulțumești pentru faptul că se gândește la tine, spui că tu simți iubirea ei de la distanță și că ești fericită din cauza asta, asta te ajută să te simți în siguranță etc. Îi spui ce faci atunci chiar fără să te întrebe. De exemplu îi spui, dar relaxată, calmă.
- Mă pregătesc sufletește să fac o partidă de sex cu prietenul, ca să iasă totul bine, să fie el mulțumit. Acum am nevoie de un pic de timp pentru asta, te sun eu mai târziu ( adică după).
Și o și suni după.
Iar a doua zi, nu aștepta să vină telefonul sâcăitor. Sună dta, întreabă tu ce mai face, cere-i amănunte, arată că ești îngrijorată, preocupată de viața ei, apoi mai spune-i ce ai mai făcut.
Așa, îi inchizi gura care îți provoacă acum necazuri. Nu o amuțești dar nu se mai scurge prin ea agitația și enervarea spre tine, le-ai terminat la sursă.

E greu prin ceea ce treci dar atata timp cat locuiesti cu parintii tai nu prea ai incotro.
Vorbeste cu ei si spune-le ce te deranjeaza.
Poate vor intelege, pentru ca va veni ziua in care te vei muta singura si atunci ei vor vedea cat au gresit.

Faci ceva ilegal de te deranjează in halul asta?

De ce nu încerci să vezi lucrurile altfel: îi pasă de tine și asta e metoda ei de a-ți arăta asta. Daca te ignora complet era mai bine? Îi dai mesaj: vezi că merg nu știu unde, n-am semnal, vorbim la ora x și îți vezi de treabă.
Ai vrea sa poți vorbi cu ea, dar când încearcă să vorbească cu tine in felul ei, te sufoca .
Exagerezi puțin.

De Ce nu locuiti impreuna?
Atita timp cat stai cu parintii n ai incotro! Intr o zi poate vei fi si tu mama.Si nu cred ca vei fii indiferenta cu fiica ta! Fara sa te interesezi de ea! DE ce nu te mariti?

E usor, trebuie doar sa iti stapanesti sentimentele, si daca intrece masura te ridici si spui tare tot ce te deranjeaza, doar sa stii cand ai dreptate inainte.

Cred ca solutia este sa te muti cu prietenul tau, lasa-i pe parintii tai sa se ironizeze reciproc daca le face placere. Eu am o sora care acum niste ani si-a sacrificat doi ani din viata locuind cu bunica-mea, sa n-o lase singura dupa moartea bunicului. Dupa doi ani a adus-o pe sora-mea in pragul depresiei, ca vezi doamne ea era mai in varsta si stia mai bine toate cele. Din fericire dupa doi ani a plecat de acolo si s-a mutat singura cu chirie. Eu sincer nu pot sa sufar oamenii care tin mortis sa-i controleze pe altii. FIECARE ARE DREPTUL SA-SI TRAIASCA VIATA ASA CUM DORESTE!

Nu fi tristă fi vesela! viața e scurta

Si mama mea face chestia asta cu protejatul meu.Asta s-a întâmplat sa se nasca sora mea.Eram libera arunci, acum parca Erica e copilul meu.In schimb vorbesc deschis cu ea si mi-a zis ca e asa protectoare pentru ca ma considera copilul ei mic orice varsta as avea si o inteleg pentru ca m-am pus in situatia ei. Spune-i,, Mama, am nevoie de o viata socială, acorda-mi timp si ai incredere in mine ca si alte mame"

Trebuie sa o iei pe maicata de o parte si sa incepi o discutie cu ea pana ajungi la subiectul tau pe urma spune-i ca esti adult si ca ei nu te vor pierde pentru relatia ta spune-i ca il iubesti pe prietenul tau si ca te simti in siguranta cu el vorbeste cu ea si daca evita subiectul trage-o inapoi si mai spune-i inca odata nu o lasa sa plece de langa tine pana nu intelege daca nu intelege inchideti telefonul schimba numarul si daca suna la politie esti adult ai peste 18 ani nu au ce sa iti faca e viata ta si tu decizi ce emai bine pentru tine nu te pot tine inchisa pentru asta?

Așa sunt unii părinți...

Eeh, știi și tu cum sunt parinții
Mai ales mama, face asta pentru ca te iubește!