Bună seara sau bună ziua, depinde când vedeți acest mesaj.
Să încep cu începutul, de la vârsta de 6 ani tatăl meu mă bătea mereu foarte rău când făceam "prostii" / dacă nu îmi făceam temele, etc.
Și pot spune că m-a marcat pe viață acest lucru.
Acum am 18 ani, fac box de 5 ani de performanță și sunt foarte bun în ceea ce fac * locul 2 la campionatul national *
Acum, să vă spun marea mea problemă, de când mă știu, încontinu sunt cel mai fricos tip, nu am curaj nici să mă uit mult timp la cineva în ochi.
Adevărul e că nu doar tata era o mare problemă, din păcate nu am avut o copilărie prea fericită, aproape în fiecare zi, așa zișii prieteni îmi dădeau pălmi, mă scuipau, aproape în fiecare săptămână mă duceam vânăt acasă, nu aveam curaj nici măcar să le spun ceva când mă agresau, eram și din păcate încă sunt un tip extrem de fricos fără încredere în sine.
Acum - problema din prezent, am 18 ani și nu multe s-au schimbat, alaltăieri de exemplu mă plimbam liniștit pe stradă și un băiat de vreo 15 ani mi-a dat două pălmi fără motiv, și m-a scuipat, eu neavând curaj nici măcar să mă uit la el, țin să menționez, nu că aș vrea să mă laud, dar știu să mă bat foarte bine, având în vedere că fac box de 5 ani, dar nu vreau să înțelegeți greșit, nu vreau să mă bat, dar vreau măcar să pot ripostă dacă cineva mă atacă, și credeti-ma și acum aproape în fiecare saptamana, cineva mă loveste, doar pentru că sunt eu.
Nu mai știu ce să fac, sunt cârpa oricui... Nu am încredere în mine, și dacă vine unul de 14 ani la mine și mă lovește, mie îmi e frică să îi spun ceva dar să îl lovesc...
Vreau să am încredere în mine și să nu îmi fie frică de nimic, credeti că este posibil? Vreau să fiu un om normal, care să aibă curaj să se apere măcar dacă e atacat...
Vă rog ajutați-mă!
Îmi e frică de moarte când aud că cineva vrea să mă bată, mulți vor asta, fără motiv, mai ales de când au aflat că fac box, zic : " hai să iti arat eu box", sunt constient ca i-as putea bate, dar frica apare mereu, nu încercați să îmi spuneți sa îmi înving frica, e degeaba, am încercat de 100 de ori și tot aceleași rezultat.
Ce îmi doresc eu?
Să nu îmi fie frică și să am încredere în mine, vă rog ajutati-ma, sunt disperat!
Ordonare:
După relevanţă
Să zicem că ţi-aş trimite acum un mesaj din senin şi te-aş înjura. Cum reacţionezi în situaţia asta?
RăspundeNici cum, nu an nici o problemă, mai ales că ești fata, dar! Dacă ai fi baiat si mi-ai spune că mă bati, îmi bate inima foarte tare și nu ma pot controla
Răspunde Spre alt punct băteam. Nu eu neapărat, sau nu un băiat, pur şi simplu un mesaj anonim de la cineva cu care n-ai să te întâlneşti vreodată şi te înjură doar din lipsă de ocupaţie. Nu te-ai enerva absolut deloc? Dacă ar insista nu l-ai înjura şi tu măcar odată? Fă analogia cu viaţa reală. Nu cred că e o problemă fizică dacă zici că faci box de atâţia ani, doar te subestimezi. E necesar şi eşti perfect îndreptăţit să dai când cineva se ia de tine pe nedrept.
Of... Dumnezeule. Ma dispera faptul ca parintii si ce ne fac ei cand suntem mici pot sa ne afecteze si sa ne distruga viata in asemenea hal. Si pe mine, tipetele, semi-bataile maica-mii mi-au determinat mari probleme cu timiditatea si introvertirea, si acum am foarte mult de muncit ca sa ajung la stadii in care altii au fost de la inceput. Din pacate, nu exista alta solutie, decat sa o faci. Incepe cu pasi mici. De exemplu, daca ai probleme cu contactul vizual, incepe cu oamenii de pe strada, fa contact vizual pana il sparg ei, si gandeste-te ca nu are ce sa se intample, pentru ca oricum n-ai sa.I mai vezi niciodata. Apoi in conversatii. Incet incet, buuld your way up to the top. Secretul e sa o iei cu pasi mici. Si cand ti-e frica... off Doamne, crede-ma, stiu cat de greu. Singura solutie e sa te scufunzi in ea si apoi sa faci ceea ce te sperie, sau macar sa incerci, sa simti ca esti mandru de tine. Chiar nu exista alta solutie. Asta, si in primul rand sa incepi cu pasi mici. Nu trebuie sa te dici din prima sa-l bati pe cel mai intimidant, incepe cu ceva, mic, ca sa nu fie asa un soc. Iti doresc multa sanatate, putere si speranta! Crede-ma, acum ti se pare foarte greu, dar si cand vei reusi, satisfactia va fi enorma. Genul asta de lucruri construiesc un caracter. Orice ai face, numai nu pierde speranta, nu pierde spiritul ala de luptator pe care il ai in tine, pentru ca incep incet, cu munca constanta, o sa-l scoti la suprafata si toata lumea o sa-l vada! Succes, si nu dispera! Totul o sa fie bine. Chiar daca iti ia luni sau ani, o sa reusesti.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
