sper ca ma puteti ajuta si pe mine. eu sunt timida, imi e "frica" sa vorbesc in fata multimi sau chiar in fata clasei, ma simt intimidata cand se uita multa lume la mine si atunci cand vorbesc...? (mai mult)

Question

sper ca ma puteti ajuta si pe mine.  eu sunt timida, imi e "frica" sa vorbesc in fata multimi sau chiar in fata clasei, ma simt intimidata cand se uita multa lume la mine si atunci cand vorbesc nu prea sunt ascultata. Mi-am dat seama ca motivul pentru care am aceasta problema este familia mea si mediul in care am crescut.   Cand eram mai mica mereu mi s-a spus " ai grija ce faci, sa nu te faci de ras, sa nu spui aiureli, sa nu te incurci, sa nu pari proasta, sa nu faci probleme "  toate acestea erau presiuni si ma simteam incomod, imi era frica ca nu gresesc. Cand  am inceput cls 1 am avut o serbare la care am avut  emotii pentru ca parinti si restul familiei mi-au tot spus " cum incepi asa ramai ", " sa ai grija sa nu te impiedici cand pasesti, ca tu esti neindemanatica", " sa vorbesti frumos si clar nu asa matait cum faci tu" si altele pe care nu mi le amintesc, avand emotii m-am incurcat la aproape tot si acum tin minte ca eram pe scena si am uitat versurile de la poezia pe care trebuia sa o zic, dupa care toata lumea a ras.   si "cum incepi asa ramai" :))  nu prea am reusit a ma integrez prea bine in clasa 1-4 ( aveam prieteni dar 2-3) si nu mai aveam curaj sa fac ce faceam inainte...  la gimnaziu lucrurile au stat putin mai bine la inceput dar nu pentru mult  colegi au inceput sa faca gluma pe seama mea pentru ca sunt mai timida si eu nu aveam curajul sa le zic nimic, cand trebuia sa citesc ceva ma balbaiam si faceam gafe de frica sa   nu ma critice.  acum sunt la liceu in clasa 9 si am mai prins niste incredere dar nu suficient, inca am o teama in mine si nu pot sa imi expun punctul de vedere sau sa ma contrezic cu altii. Stiu ca trebuie sa am incredere in mine, sa nu imi pese de ce spun altii si altele...   dar nu pot sa o fac.    ce sfaturi imi puteti da sa scap de timiditatea asta?   multumesc;)

TechnologyWebBrowsing · Answer

Principalul motiv pentru care ai neincrederea asta in sine este ca ai avut niste mici traume in copilarie. Probabil parintii tai, in dorinta de a iesi totul perfect, nu uitau sa-ti dea niste sfaturi, le-as putea spune critici constructive. Incercau sa-ti spuna partile negative, pentru a te impulsiona sa le invingi cumva. Sa treci peste ele. Probabil metoda cu criticile constructive functioneaza la unii oameni si la personalitatile lor, dar la tine nu a functionat, nu s-a potrivit cu personalitatea ta si cu felul tau de a fi. Acest lucru a lasat in urma mici traume. Nu stiu de ce parintii tai, in special mama, nu si-a dat seama ca acele cuvinte iti fac mai mult rau decat bine, probabil cum intentiona. Pentru ca ei ar fi trebuit sa stie exact ce fel de om esti, ma refer la partea psihica. Sa te cunoasca cel mai bine. Eu cred ca au abordat o metoda nepotrivita. In fine...
Eu nu pot decat sa-ti spun sa incerci sa te afirmi, sa fii sigura pe tine si pe ce poti face, dar si pe cunostintele tale. Si nu in ultimul rand, tuturor le e frica intr-o oarecare masura sa vorbeasca in fata multimii. Toti au emotii si se pot balbai in acea situatie. Chiar si in fata clasei. Si daca s-a intamplat sa stalcesti un cuvant, nu e mare tragedie, insa avand incredere in sine si cunoscand foarte bine acel subiect si ce trebuie sa faci, poti depasi acel moment.