Speram ca ma puteti ajuta cu un sfat sau ceva care sa ma faca sa ma simt mai bine.Sunt fata si am 14 ani. Parintii mei sunt divortati iar eu locuiesc cu tatal meu. Pe mama nu am mai vazut o de cand aveam 10 ani, dar inca pastrez legatura cu ea. Tatal meu nu ma lasa nici in vacanta sa merg la ea dar acum e greu deoarece ea este in Italia.Imi e foarte greu, inca de cand eram mica. El se enerveaza super usor si urla la mine aproape din nimic. Nu am niciun prieten si sunt foarte antisociala. La scoala imi iau si bullying pentru asta. Iar tatal meu nu ma lasa sa ma duc nici macar pana la magazin. Ma tine in casa toata ziua. Eu nu am fost niciodată nici macar la strand sau la piscina. Toti faceau misto de mine ca nu mi permiteam ce isi permit ei si nu voiau sa se joace cu mine. La scoala sunt descurajata si de catre profesori. I am zis odata doamnei diriginte cand ne a intrebat ce vrem sa devenim si eu i-am zis ca vreau sa ma fac politista, si a zis ca nu voi putea trece proba sportiva pentru ca sunt prea slaba. am 36 de kg, 1, 63. la un timp incepeam sa plang in fiecare noapte si stateam pana tarziu. Nu mi-a fost deloc usor. Mereu am fost criticata. I am zis tatalui meu ca vreau sa merg la box si m-a intrebat: tu vrei sa te bata aia de acolo? La scoala intotdeauna am avut doar premiul intai si numai note maxime pana in clasa a 4 a. Apoi note de 10, 9, 8 maxim. Am plans odata cand luasem un sapte la matematica. De craciun nu am primit nimic si am stat singura in casa, tatal meu s-a dus la prietenii lui la bere.Atunci cand vorbesc cu cineva imi tremura vocea si nu pot sa zic nimic. Nu prea mai am incredere in nimeni. Am fost criticata pentru faptul ca aveam cearcăne, dar ele erau genetice. Pe la 9 ani am fost internata in spital pentru ca capatasem un tic ca un tusit sec. Am umblat numai prin spitale si intr o zi o doctorita i-a zis tatalui meu de fata cu mine ca eu trebuie sa merg la un psiholog pentru ca am o problema cu capul. M au internat si mi au dat niste pastile sa opreasca tusea, cu aroma de scorțișoară. Dar eram alergica si nu mai puteam sa respir.Toate asistentele erau panicate. Tot ce am vrut vreodata a fost sa am si eu o familie intreaga ca alti copii. Si sa nu mai stau singura. Eu am invatat de pe telefon toate lucrurile de fete. Nu a avut cine sa imi spuna. A trebuit sa ma descurc singura. Pentru ca la 10 ani nici macar nu stiam ce este aia menstruatie. Ce bine ca mi-a venit mai tarziu deoarece cand eram mica imi era frica de sange si daca vedeam o picatura incepeam sa plang. Cand eram mica eram foarte speriata si plangeam din orice.Va rog frumos sa nu ma criticati am vrut doar sa ma descarc si eu si sa aud un sfat sau o parere pozitiva. Va multumesc!

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Ok, eu am 22 de ani, tu ai 14 deci esti generatia 2006. Eu fiind generatia 98, eu am terminat generala in 2013, si pot sa spun ca in perioada 2009-2013 exista si atunci bullying, dar nu era intr-o forma atat de avansata cum este astazi. Si in generatia mea exista bullying, doar ca era la un nivel mai scazut, nu se ducea la extrem fenomenu, adica noi aveam o limita pana unde duceam acest bullying, nu abuzam de el, iar pe langa asta subiectele de bullying erau altele, niciodata noi nu faceam bullying intre noi pentru faptul ca unu e mai sarac ca altul. Ba din contra, si eu provin dintr-o familie saraca, si cand am terminat a 8 a a trebuit sa facem albumul de clasa a 8 a cu poze si etc, si eu le-am zis ca eu nu vreau sa fac, si colegii m-au intrebat "frate daca nu vrei sa faci ca nu ai bani zi-ne nu e o rusine te ajutam noi ca sa poti sa fii si tu pe album", la noi niciodata nu s-a facut bullying pe clase sociale sau pe situatii financiare. Generatiile care au venit dupa, inclusiv a ta, chiar si cele care vor urma, ati crescut cu retardati ca abi talent si tot felul de cantareti care se flexeaza cu haine gucci, nu stiu ce masini si etc., iar asta intra in mentalitatea celor de varsta ta si de-aia se face bullying legat de situatiile financiare pentru ca sunt influentati de cantareti si nu numai, influentele vin din foarte multe parti. Internetul a cauzat explodarea acestui fenomen bullying, toata lumea e disperata dupa bani si de asta se ajunge aici, si pe vremea noastra era internet, dar inca nu aparusera specimene gen abi talent si tot felul de ratati, facebookul era la inceput, ratatii nu se flexau pe internet cu tot felul de lucruri fara valoare, intre timp au prins tupeu si au invadat social media. M-am abatut un pic de la subiect, factorii pentru care tu ai ajuns in situatia asta pot fi foarte multi, faptul ca parintii tai au divortat si s-a produs in tine un soc, faptul ca nu te-ai mai vazut cu mama ta, din ce mi-ai spus tatal tau nu te lasa sa iesi din casa, cea mai proasta alegere, de-aia esti asa timida pentru ca nu te lasa sa vezi cum e societatea, stai inchisa intr-o cutie numita casa sau apartament si normal, nu stii sa te comporti cand iesi in lume. Socializarea trebuie mereu antrenata, nu e o chestie cu care te nasti, exact cum un fotbalist trebuie sa se antreneze pe tot parcursul carierei lui ca sa joace bine, si socializatu e la fel. In situatia de fata nu prea ai ce face sincer sa fiu, iar profesorii daca ai zis ca si ei te iau la misto, sunt foarte distrusi, am mai auzit povesti de genu in ultimul timp, eu cand eram in generala sau liceu nu am nimerit niciodata profesori de genul, daca tu aveai un vis, chiar daca era foarte greu, te incurajau sau macar daca nu stiau sa te incurajeze taceau din gura, nu iti spulberau sperantele. Tu esti intr-o situatie care te captiveaza, esti captiva unei situatii destul de urate, sfatul meu ar fi sa incerci sa socializezi de fiecare data cum ai ocazia cu cineva, sa incerci sa iti faci o prietena macar, care te intelege cat de cat si incepi usor usor sa nu mai stai izolata. Iar daca tatal tau nu te lasa si te tine numai in casa, in situatia asta nu prea ai ce sa faci, ar trebui sa induri pana faci 18 si la 18 ani de poti angaja, te muti singura si devii un pic mai libera. Ai putea sa vorbesti cu psihologul scolii despre situatia ta, ai putea sa vorbesti cu el sa il cheme si pe tatal tau sa spui nemultumirile de fata cu el si cu psihologu si, sub sfatuirea psihologului ar putea realiza si tatal tau ca e prea dur cu tine si ar putea lasa-o mai moale treaba. Si eu am trecut prin situatii asemanatoare cu ale tale, dar la proportii ceva mai mici, din ce spui tu la tine e mult mai grav si e greu de dat un sfat care sa functioneze 100%, eu ti-am dat varianta cu psihologul, alta nu as putea sa iti spun.