Buna. Stiu ca e a nu stiu cata oara cand spun chestia asta,insa am o problema in jurul careia ma tot invart de ani de zile si atunci cand cred ca e mai bine,reapare. Mai exact,cearta.
Ei bine,eu de mica am fost foarte certata si criticata,mai ales de parinti, eram pedepsita des pentru ca aveam un comportament nu prea ok. Chestia asta s-a transpus si in viata mea de zi cu zi, ulterior aparand o stima de sine foarte scazuta, o usoara depresie si chiar ganduri suicidale la un moment dat. Mi s-a intamplat si in generala in clasa a 5-a sa fiu criticata de mai multe profesoare,datorita faptului ca aveam o problema cu rasul in ore si chiar daca nu radeam tare,di doar se vedea pe fata,ele aveau o problema cu chestia asta si mi-au spus mai multe chestii cam urate,cum ar fi ca sunt nebuna,ca sunt ranjita si aeriana si ca nu prea sunt atenta la ore. Chestia cu atentia nu era adevarata, mereu ma uitam pe probleme si asa, doar ca cum am fost acum diagnoticata cu ADHD, simptomele au aparut inca din clasa a 4-a (acum sunt a 10-a).
Vazand ca profesoarele respective nu erau multumite la momentul actual,incepusem sa cad intr-o chestie de asta urata,ajunsesem sa cred ca tot ce spuneau ele e si adevarat.
Ce voiam sa zic de fapt e ca chestia asta se mai intampla si acum,simt ca absolut nimeni nu ma intelege doar pentru ca ei nu au trecut prin ce trec majoritatea adolescentilor in ziua de azi,nu prea am prieteni,toti au ras de mine ca sunt prea slaba, ca am dintii strambi, ca sunt tocilara etc. chiar daca eu aveam note relativ ok, dar nici chiar 10 pe linie. Ei voiau sa fiu ca ei,sa fiu asa manelista clasei si tipa aia extrovertita care e prietena cu tot liceul. Multe persoane m-au judecat si ma judeca inainte sa ma cunoasca,doar datorita faptului ca sunt urata si am o personalitate mai dubioasa.
Am probleme si cu taica-miu pe acasa,eu stau la bloc,insa in fata blocului e o haita de caini care au mai sarit pe mine si mi-au provocat o frica severa, iar el mereu tipa cand ii zic sa ii goneasca, am ajuns odata si la spital din cauza atacului de panica de la faza cu cainii. El e si mai batran, la 48 de ani are o mentalitate total diferita fata de mine si asta e normal,dar eu consider ca nu e ok sa trec prin astfel de critici si probleme la varsta mea,ca oricum in viitor o sa fie si mai multe pe cap.
Deci,am ajuns o persoana extrem de sensibila,cand cineva ma critica imi vine sa plang iar apoi nu mai vreau sa mai interactionez cu persoana respectiva. Am incercat sa imi dau seama ca nu tot ce se intampla e din vina mea,insa daca analizez bine,tot vina mea iese si dupa ma simt ca d***u toata viata (scuzati limbajul,insa sunt nervoasa tare la momentul asta).
De asta nu am nici prieteni, ma considera ciudata pentru ca am o altfel de personalitate si nimeni nu ma intelege, sunt rare persoanele ca mine si nimeni cnu rezoneaza cu mine.
Voi cum ati proceda in locul meu? Dar fara psiholog, am schimbat vreo 2 dar e efectiv degeaba.
Ordonare:
După relevanţă
Daca locuiesti la bloc, inseamna ca esti intr-un oras, cu serviciu de gestionare al cainilor vagabonzi.
Pune mana pe telefon si suna sa vina sa-i ia din fata blocului, pana nu se intampla vreo tragedie, ca atatea altele in tara asta, provocate de caini fara stapan.
Google "Gestionarea câinilor fără stăpân" + orasul tau ca sa afli nr de telefon.
RăspundeAu mai facut ai mei si alti oameni sesizare la primarie, nu face nimeni nimic
Răspunde 
Vin imediat oamenii cu raspunsuri de la chatgpt 
)
Regula insa in astfel de cazuri e simpla:
Stabileste-ti niste obiective, pentru o luna, pentru un an, ce vrei tu. In cazul tau, cel mai corect ar fi sa stabilesti un obiectiv legat de ce vrei sa faci dupa liceu si sa incepi sa construiesti drumul spre ceea ce iti doresti.
Apoi, nu da vina pe nimeni, doar de tine depinde sa iti faci viata asa cum iti doresti. Daca ai putea schimba orice lucru la tine...ce anume ai schimba?
E un proces lung sa schimbi situatia actuala, nu e ceva ce se rezolva de pe o zi pe alta.dar chiar vrei cu adevarat sa schimbi ceva?
Da un semn daca vrei si iti scriu mai multe.
PS: Daca vrem sa fim rai, putem cataloga pe oricine intr-un mod negativ..nu te vede nimeni urata defapt...doar vulnerabila..de asta se comporta asa. Hai sa schimbam asta... vrei?
M-am gandit din toamna sa merg la un liceu de arte.
Cum sa fie problema la profesoare?
Este lipsa de respect sa te hlizesti in fata profesorilor! Nemaivorbind de faptul ca deranjezi ora!
Vreau sa am o discutie intre patru ochi cu dvs.
Daca ati fi citit in intregime intrebare, v-am spus ca am ADHD si adesea oamenii cu asa ceva fac chestii gresite neintentionat. Poate ca am deranjat ora, insa sunr genul de om care se amuza din orice, asa ca nu imi mai adresati lucruri urate, nu va ajutati nici pe dvs si cu atat mai putin pe mine!
Draga mea, am citit foarte bine ce ai scris si nu doar aici.
Tu te ascunzi dupa un diagnostic.
ADHD = Attention deficit hyperactivity disorder
Inteleg dificultatea de concentrare, atentia distributiva, incepi o mie de lucruri si nu termini niciunul. Inteleg toate astea.
Nu inteleg lipsa de bun simt. Orele nu sunt momentul potrivit pentru hlizeala si tu stii foarte bine lucrul asta.
Scrisoarea de mai sus, care cerseste compatimire, caracterul introvert si depresiv nu cadreaza cu comportamentul unui "om care se amuza din orice".
Revin la ce am scris anterior: problema nu e la profesoare, ci la tine.
Nu cersesc compatimire,cer intelegere. Nu este nevoie sa dati peste nas unor persoane din cauza aceasta, eu si sora mea am fost educate bine, ea nu e ca mine, am si vorbit cu mai multi psihologi si mi-au spus ca personalitatea mea usor devianta poate fi de la ADHD. Plus ca nu eu am spus ca problema e la profesoare. Sper ca e doar o observatie si atat, nu vreau sa va dau block si dvs.
Si referitor la schimbarea liceului,vreau sa ma mut pentru ca m-am reprofilat spre ceva ce chiar mi-ar placea,nu din cauza profesorilor, cei de pe profilul la care sunt sunt destul de de treaba.
Iar acum nu mai am probleme cu rasul, iau pastile.
Plus de asta, de profesorii din Romania care au facut si fac mii de elevi sa abandoneze scoala, ce ziceti?
Si asa cum si eu am avut si am respect fata de dvs, nici dvs nu aveti dreptul de a face observatii pe un astfel de ton mai ales pe un site unde teoretic oamenii trebuie sa se comporte respectos. Sunt multi care au facut prostii din cauza criticilor...
Este evident ca nu accepti critica, chiar si cand ea este constructiva si vine intr-un mod respectuos.
Crezi ca daca ma iei la discutii "intre 4 ochi", ma intimidezi? Nu, doar intaresti ideea ca nu accepti critica.
Esti doar o adolescenta, esti foarte departe de lua tu adultii la discutii intre 4 ochi.
Succes cu mutarea. Insa daca nu iti revizuiesti comportamentul, te vei lovi de fix aceleasi probleme.
Nu suport critica, iar ce ati spus dvs nu e critica constructiva.
Pentru ca nu suntem de aceeasi varsta evident si e normal sa avem altfel de gandire. Este strict parerea dvs., de acum incolo nu voi mai scrie astfel de probleme pe acest forum.
Nu-i nimic, t-e înțeleg, pare foarte groaznic prin ce ai trecut tu
Nu-i nimic, pari o persoană foarte drăguță
Mi-as ocupa timpul mai mereu.Sunt mereu criticata pentru faptul ca mereu "caut sa fac ceva", dar ce nu stie nimeni, este faptul ca fug de propriile ganduri. Daca nu sunt la munca, sunt la sala, daca nu sunt nici la sala, sunt acasa facand curatenie pana la ultimul milimetru sau gătind.Ca despre critici si atacuri de panica, nu ai de cât sa treci peste.Nu te pot ajuta nici psihologii prea mult, daca tu nu iti schimbi atitudinea din introvertit in extrovertit.Chiar daca este greu, si poate te simti ciudat, incepe pur si simplu prin a-i face un complimemt unui om random, care pare mai dragut, sau unei colege.Asa am fost si eu, dar trebuie prima data sa te fortezi sa vorbesti si sa intrii in vorba cu oamenii.Cu atacurile de panica, mergi la farmacie si cere suplimente pentru reducerea stresului, naturale, fara prescriptie medicala.Gandeste-te ca nu poti trai asa toata viata si trebuie sa iti revii
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
