Sunt fată şi am 16 ani. Probabil e din cauza adoleşcenței sau fostelor probleme de familie sau nu. Habar n-am, cert e că trec prin asta de foarte mult timp.
Aparent e banal, dar nu-i deloc.
Ok. Ideea e că am încredere in mine, am incredere doar in faptul ca stiu ca voi ajunge foarte bine, cu un job stabil, o familie, o femeie descurcareata si inteligenta. Remarc ca imi proiectez viitorul si neg iresponsabil prezentul, bazandu-ma pe asta, de aici si iluzia de incredere in sine probabil. Insa nu am incredere in mine cand fac ceva ce tine de viata cotidiana, cum ar fi sa merg singura la un market la care nu am mai fost, sa-mi comand singura la un restaurant, sa fiu nevoita sa ma descurc singura, mai exact sa fiu independenta. De ce? Nu pot intelege exact. Ok, posibil sa am anxietate, ca rezultat al testelor virtuale pe care le-am facut si nu doar asta,caci conteaza intr-o masura mai mica, ci si prin gesturile pe care le fac involuntar. Mi se inroseste fata daca cineva pe care-l consider superior imi vorbeste sau daca cineva tipa la mine, dar nu oricine,repet! Si sunt intimidata de oamenii care au incredere in ei... Cine ma cunoaste ma eticheteaza ca fiind o personalitate puternica pentru ca asa sunt si las impresia. Mai exact, nu sunt genul de tipa cu atitudine timorata, mai degraba tacuta si rezervata in situatii necunoscute. Ce vreau sa spun e ca nu imi e rusine sa ma bat in argumente si discutii contradictorii. Nu inteleg. Nu se completeaza una pe alta deloc. Incerc sa am cat de mult posibil incredere in mine, sa-mi spun ca pot, mereu merg cu capul sus pentru ca asa simt uneori si asa am fost invatata. Dar ma tradeaza chestia asta uneori.
Cum spuneam. Imi e rusine sa-mi comand un meniu de la kfc, mc si asa mai departe singura. Imi e rusine sa iau ratcul singura, sa ma plimb singura prin oras, mai ales in locuri pe care nu le cunosc, imi e foarte frica ca voi gresi ceva si ceilalti vor rade de mine sau cel mai probabil vor spune in gand ceva jignitor, imi e frica ca sunt nevoita sa ma 'lupt' cu o stare de anxietate, pentru ca ma simt prost si jenata cand cineva ma judeca, cred ca asta-i cea mai mare temere. Zilele astea trebuie sa merg la dna meditatoare, e prima oara cand fac cu dumneaei si credeti-ma, trebuie sa merg singura pana acolo. Autobuz plus ratc sau pe jos si imi e extrem de rusine ca as putea face ceva gresit. Ca nu o sa iau ratcul corect sau ca o sa cobor in alta parte din greseala. Nu mai pot, sincer! Ma lovesc de niste lucruri atat de banale, dar care nu ma lasa sa traiesc.
Ah. Nu va ganditi ca sunt antisociala sau ceva similar sau ca nu prea am iesit, in niciun caz, ba dimpotriva, am iesit foarte mult, la restaurante, cluburi, cofetarii, orase, tari straine. Multe! Se spune ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem cu frustrari, anxietate, depresie. Abia atunci ne vom simti impliniti si vom realiza ca suntem oameni si e ceva firesc. Probabil asta e problema mea. Nu-mi pot accepta anxietate..Am nevoie de ajutorul vostru. Vreau sa am incredere in mine si sa simt din interior asta! Ah si uitasem. De multe ori am fost invitata in oras de baieti, inteligenti, frumosi, tipi pe placul meu dar pe care i-am refuzat politicos pentru ca imi era teama ca ma voi face de ras. Nu stiu parca doar exist, nu si traiesc, caci cum am mai spus, nu simt asta din interior! Nu am nevoie sa fiu judecata. Multumesc anticipat!

Pari introvertita (not a bad thing). Ca sa scapi de aceasta problema trebuie sa iesi din zona de comfort. Iti iei inima in dinti si te duci la KFC si comanzi ceva. Trebuie sa te pui mereu in locul celeilalte persoane, toti suntem oameni.

Pana nu iesi din zona de comfort (chiar daca pare greu / imposibil la inceput) nu o sa se schimbe nimic. O sa vezi ca dupa ce te duci si iti comanzi / cumperi (faci ceva din lucrurile pe care le-ai enumerat mai sus ca nu-ti place), va fi mai bine. Problema este ca noi aici nu prea avem ce sa-ti facem. Eu iti spun ce trebuie facut dar, o vei face? Probabil te vei da batuta in ultimul moment.

In viata nimic nu se rezolva de la sine, ca prin minune, doar daca faci destule sacrificii pentru Odin si Thor.
Trebuie tu sa lucrezi la tine singura. Sa treci peste probleme singura si sa gandesti pentru tine singura. Cel mai important este sa nu-ti pese despre ce cred cei din jur. Stii de ce? Pentru ca nu conteaza ce spun cei din jur. Nici lor nu le pasa. Totul este in capul tau, iti faci scenarii aiurea. Esti paranoica + introvertita, nimic grav, daca faci ce am zis mai sus poti sa scapi din asta intr-o zi. Este sa actionezi si sa faci ce am zis mai sus.

Este ca si cum ai incerca sa mananci o mancare cu textura scarboasa dar care este buna la gust. Este mult pana iei prima inghititura. Dupa totul este "meh".

Mai bine de 70% din gandurile noastre sunt ganduri negative.
Ceea ce foarte multa lume greste, este faptul ca isi imagineaza tot felul de scenarii cum ca ei nu reusesc, isi spun in gand ca nu sunt suficienti de buni, ca sunt urati, etc...
Sa-ti dau un exemplu: Ai de dat un test la Romana sa zicem, inveti, a doua zi dai testul.
A 3-a zi, tu astepti rezultatele, si cand profesorul striga elevii sa vina sa-si ia testele, tu iti faci tot felul de scenarii negative in capul tau si spui,, ba daca iau 3,,,, of sunt proasta cred ca iau un 5 maxim,, si astfel de bazaconii, dar niciodata nu spui,, ba, iau un 10,, ... deci cand ai anxietate nu incetezi sa te critici, iti gasesti mereu defecte, si e naspa.
Daca tu te jignesti mereu, datorita faptului ca subconstientul este mereu prezent si absoarbe toate informatiile din jur, la un moment dat, cand o sa te aflii in diferite situatii sociale, o sa te,, loveasca,, mereu un,, val,, de sentimente negative, si o sa te inrosesti imediat.
De acum inainte, repeta zilnic cu voce tare de cateva zeci de ori "Sunt frumoasa" "Sunt desteapta", si nu te mai compara cu nimeni, deoarece toti suntem unici, trebuie sa fii cea mai buna versiune a ta.
Cand mergi pe strada, tine capul ridicat, uite-te in ochii oamenilor chiar daca simti ca iti vine sa intri in pamant de rusine.
Prima oara o sa fie al dracu de greu, a doua si a 3-a oara la fel, dar treptat o sa se diminueze acea frica si o sa devina o normalitate, apoi o sa-ti intre in reflex sa tii capul ridicat.
Cand te simti naspa, nu te mai critica, iar daca nu poti sa te complimentezi, concentreaza-te pe altceva, indiferent de ce e, de exemplu imagineaza-ti cam ce s-ar intampla daca o moneda de 10bani ar lovi cu viteza unui glont o masina, sau gandeste-te la textura unei coji de banana Nu te poti concentra pe 2 lucruri in acelasi timp, nu poti face constient multi tasking, asadar, atunci cand te gandesti la diferite chestii, iti preocupi mintea cu altceva.
Sau cand esti intr-un microbuz, uite-te la cineva, si imagineaza-ti ce s-ar intampla daca l-ar lovi o minge de basket in cap uite-te la oamenii din jur si gandeste-te cum ar cadea ei daca le-ar disparea brusc scaunele...
Dar principala ta problema este faptul ca vorbesti foarte urat despre tine... Crede-ma, o foarte mare parte din defectele pe care le vezi la tine, ceilalti oameni nici nu le sesizeaza, vedeam fete foarte frumoase care se plangeau de cum arata, spuneau ca au nasul prea mic, ca sunt prea grase, ca au o spranceana mai mica decat alta sau alte nebunii de genul.
Iesi cat de mult poti tu din zona ta de confort, asa te obisnuiesti, asa iti obisnuiesti subconstientul, il faci sa realizeze ca nu exista cu adevarat o amenintare.
Mereu cand iti apare un gand negativ in cap, inlocuieste-l cu 2-3 ganduri pozitive.
Scrie pe o foaie lucrurile la care esti buna.
Ia-ti niste haine in care crezi ca arati bine, si cel mai important, nu mai pierde timpul.
Decat sa stai sa dai like la tot felul de poze pe Facebook sau pe ce mai folosesti, mai bine folosesti timpul ala intr-un scop productiv, si te informezi, sau faci chestiile pe care ai vrea sa le faci in viata.
Iti place muzica? Ia-ti o vioara.
Iti place desenul? Invata sa desenezi.
Daca vrei sa te relaxezi macar fa-o intr-un mod productiv.
Lucrurile materiale si placerile sunt trecatoare, ceea ce inveti, o sa ramana mereu acolo.
Respecta ce ti-am zis eu, si o sa functioneze in proportie de 1000, 01%, crede-ma.

Este ceva prin care trec toti oamenii, o perioada prin care invatam sa fim independeti. Pana acum te-ai obisnuit sa faci totul cu familia/prietenii tai dar nu te-ai obisnuit sa faci acele lucruri singura. Incearca sa te duci la un restaurant sau la un market de una singura unde sa comanzi ceva care iti place, de care esti sigura, si fa asta din inima sa nu stai stresata pe parcurs. Daca vei face asta de mai multe ori te vei obisnui si vei observa ca vei intra in convorbire cu cineva fara sa iti dai seama.

Bine ai venit în echipă,cert este că există două categorii de oameni,cei pe care nu-i intereseaza de nimeni si nimic,si noi,cei care murim pe interior,ducem lupte aprige cu noi înșine,nu ne găsim un loc în lumea asta,am anxietate zilnic,am ajuns sa ma prefac fericita dar eu sunt moartă,ca un mort în viața, nu sunt antisociala, ma inteleg cu oamenii din jurul meu si ii inteleg, degeaba incerc sa-mi fac relații si sa vorbesc cu băieți cand eu sunt bolnavă, daca găsești o soluție în această cauza, sa-mi spui si mie