Buna. Sunt genul de persoana care nu prea vorbeste mult, pur si simplu nu prea stiu ce sa spun si cum sa ma comport. De multe ori raman prinsa in mintea mea, in gandurile mele. In general simt ca prezenta mea nu prea are importanta si ma simt data la o parte si ca toti ar avea ceva cu mine ca sunt prea diferita si ciudata. De multe ori ma simt nervoasa din aceasta cauza, iar aceasta stare, nu stiu, ma face sa ma izoloz si mai mult pentru ca ma simt nervoasa ca nu stiu ce e in neregula cu mine. Pur si simplu poate sunt detasata de socializare si oameni dar in adancul sufletului mi-as dori sa nu fiu asa, poate si pe plan emotional stau prost, poate ceva ma determina si blcheaza sa stau serioasa, morocanoasa, sa nu imi arat adevaratele emotii si adevarata eu. Sfaturi? Pot rezolva aceasta chestie?

Buna.Ca sa te stii cum sa te comporti ar cam trebui sa ii analizezi si sa ii observi mai intai pe altii. Daca te izolezi pierzi treptat simtul socializarii si al realitatii. Poti rezolva la psiholog.

Miroase a spam

Orice adolescent se simte așa la un moment dat. Nu e nimic de speriat. Vei trece peste.

Cam ai doua variante in situatia asta. Fie te ridici singura prin propria ta vointa ( ceea ce e destul de greu, dar nu imposibil ), fie prin ajutorul unui psiholog/psihoterapeut, daca nu ai prieteni adevarati.

La prima varianta e destul de greu, pentru ca trebuie sa iesi din zona de confort si sa te ridici dupa ce esuezi, mereu si mereu, pana sentimentul se diminueaza, sau chiar dispare. Dar iti ia timp. Cu cat esti mai retrasa, cu atat o sa iti ia mai mult.

A doua varianta ar fi cea prin psihoterapie, care din ce am auzit, merge mai rapid si chiar te schimba ca persoana. Dar eu personal nu am incercat decat primele 6 luni dupa decesul tatalui meu, la psihologul scolii. Dar nu mi s-a parut ca a fost ceva foarte schimbator ( poate pentru ca era psihologul slab pregatit, sau poate am stat mai putine sedinte ). In fine, daca nu poti prin prima varianta, merita sa incerci a doua. De preferat cu un psiholog recomandat de multa lume.

Noi tot vedem ca iti versi supararile pe TPU, dar la un momentdat o sa te saturi si o sa iti dai seama ca nu rezolva nimic sa te lovesti de zidul asta mereu.
Din ce observ, pare ca ai incercat prima varianta de cateva ori si nu ti-a reusit, deci fa un efort, trage aer puternic in piept, si mergi la psiholog. O sa te simti mult mai bine povestind problemele tale in fata unei persoane care e acolo sa te asculte. Iti urez mult noroc si fericire!

Orice se rezolva, trebuie sa apelezi la un psihoterapeut

Probabil porneste totul de la anxietate ( adica frica de a te expune, de a nu fi criticata ), ei bine, acest lucru duce inevitabil la introvertire si pe termen lung - depresie.

Cum spune tipa asta ( daca intelegi engleza )
https://youtu.be/aqu4ezLQEUA?feature=shared
, " anxiety is the cousin visiting from out of town depression felt obligated to bring to the party "

Atat pentru tratament dar mai ales ca mijloc de prevenire : EXPUNEREA PERMANENTA LA SOCIALIZARE!
Desigur, asta poate parea aproape imposibil, un fel de misiune imposibila pentru cineva deja introvert si fara incredere in sine,... dar vestea buna consta tocmai in faptul ca, cu cat socializezi mai mult, cu cat te expui mai mult si reusesti sa iti invingi frica, cu atat situatia se va ameliora!
Deci nu evita sa socializezi cat mai des!

Un sfat ok aici: nu mai gandi, zi doar ce ai de zis. Asa nu ramai blocata in gandurile tale.

Asta numesc eu overthinking. te gandesti mereu la prea multe lucruri care nu isi iau rostul si te ingreunezi psihic si ramai blocata (sunt si eu in aceeasi stare) am doar 2-3 prieteni cu care pot purta o conversatie normala si sa fiu atent. in rest, cu oricine altcineva as vorbi imi ies cuvintele pe gura involuntar si ma gandesc la tot felul de chestii. ma gandesc mereu daca eu fac ceva gresit sau pur si simplu asa sunt. mai ales seara? overthink ul hit hard?
sfat: incearca sa te focusezi pe ce ai de facut in prezent, fara a te mai gandi la trecut (de acolo pleaca tot) succes?