Hidrosfera
Originea apei terestre este o problema controversata. Se sustine ca apa a
existat de la inceputul formarii Pamantului, dar nu in forma lichida si nici ca vapori in atmosfera, ci legata de roci. Treptat, apa a fost eliberata sub forma de
vapori de catre rocile fierbinti, impreuna cu dioxidul de carbon, formand o a
doua atmosfera. Cand racirea scoartei s-a accentuat, apa s-a condensat, au
aparut ploile si s-au format marile, iar aportul de apa din adancuri a continuat
prin emanatiile vulcanilor.
S-a format astfel un invelis al globului terestru, alcatuit din oceane, mari, lacuri, ghetari, ape curgatoare, ape subterane, zapezi si gheturi, denumit hidrosfera. Pamantul este unicul loc cunoscut in care apa apare cert si in forma lichida, fiind rezultatul convergentei mai multor factori naturali si climaterici. Ansamblul acestor componente ale hidrosferei,
constituie sursa hidrica de care dispune planeta Pamant, respectiv tarile lumii contemporane, privite ca entitati nationale, in virtutea dreptului lor suveran asupra unui teritoriu recunoscut legal.
Pentru a intelege continutul si semnificatia resursei de apa, aceasta resursa
natural-bilogica trebuie analizata in legatura indisolubila cu resursele hidrice
Pe baza a unei astfel de analize a notiunilor de resursa hidrica si resursa de apa, se
pot releva interferentele intre aceste doua notiuni, dar si elementele specifice.
In esenta ei, resursa hidrica se prezinta ca o resursa naturala primara, ce
constituie patrimoniul comun al omenirii, administrat de tari suverane, in
calitatea acesteia de bun liber. Resursa de apa naturala primara se identifica cu
continutul notiunii de resursa hidrica numai in conditiile in care se
manifesta ca un bun liber, atunci cand resursa de apa poate fi utilizata pentru
satisfacerea directa a unor nevoi sociale prin consumul resursei hidrice. De
pilda, apa de izvor, care dispune de proprietati ce o fac apta pentru consum, si
care nu a suportat interventia omului prin efectuarea unor cheltuieli de amenajare
, constituie un bun liber, se identifica cu continutul notiunii de resursa
hidrica.
Hidrosfera
Originea apei terestre este o problema controversata. Se sustine ca apa a
existat de la inceputul formarii Pamantului, dar nu in forma lichida si nici ca vapori in atmosfera, ci legata de roci. Treptat, apa a fost eliberata sub forma de
vapori de catre rocile fierbinti, impreuna cu dioxidul de carbon, formand o a
doua atmosfera. Cand racirea scoartei s-a accentuat, apa s-a condensat, au
aparut ploile si s-au format marile, iar aportul de apa din adancuri a continuat
prin emanatiile vulcanilor.
S-a format astfel un invelis al globului terestru, alcatuit din oceane, mari, lacuri, ghetari, ape curgatoare, ape subterane, zapezi si gheturi, denumit hidrosfera. Pamantul este unicul loc cunoscut in care apa apare cert si in forma lichida, fiind rezultatul convergentei mai multor factori naturali si climaterici. Ansamblul acestor componente ale hidrosferei,
constituie sursa hidrica de care dispune planeta Pamant, respectiv tarile lumii contemporane, privite ca entitati nationale, in virtutea dreptului lor suveran asupra unui teritoriu recunoscut legal.
Pentru a intelege continutul si semnificatia resursei de apa, aceasta resursa
natural-bilogica trebuie analizata in legatura indisolubila cu resursele hidrice
Pe baza a unei astfel de analize a notiunilor de resursa hidrica si resursa de apa, se
pot releva interferentele intre aceste doua notiuni, dar si elementele specifice.
In esenta ei, resursa hidrica se prezinta ca o resursa naturala primara, ce
constituie patrimoniul comun al omenirii, administrat de tari suverane, in
calitatea acesteia de bun liber. Resursa de apa naturala primara se identifica cu
continutul notiunii de resursa hidrica numai in conditiile in care se
manifesta ca un bun liber, atunci cand resursa de apa poate fi utilizata pentru
satisfacerea directa a unor nevoi sociale prin consumul resursei hidrice. De
pilda, apa de izvor, care dispune de proprietati ce o fac apta pentru consum, si
care nu a suportat interventia omului prin efectuarea unor cheltuieli de amenajare
, constituie un bun liber, se identifica cu continutul notiunii de resursa
hidrica.