BUNA

Sunt Stefan, am 15 ani si de ceva vreme am palpiati, dureri in piept,
sa incepem cu invceputul...
Numele meu este Ștefan, am 15 ani și, până de curând, nu am avut niciodată probleme cardiace sau alte afecțiuni serioase. Totuși, în ultima lună, am început să am niște simptome care m-au îngrijorat foarte tare și m-au făcut să caut răspunsuri medicale.

Cum a început totul:

Totul a pornit după o discuție cu prietenii despre ce se întâmplă după moarte. De atunci, am început să simt o stare diferită, având gânduri și temeri intense legate de sănătatea mea.
Primul simptom a fost amețeala, în special seara.
Apoi, am început să simt durere în capul pieptului, iar asta mi-a accentuat teama că ar putea fi ceva în neregulă cu inima mea.
Am observat că inima îmi bate diferit, uneori mai lent decât de obicei, ajungând până la 57 BPM. Asta m-a speriat și a declanșat o anxietate puternică legată de problemele cardiace.
Cum au evoluat simptomele:

Într-o noapte, am simțit că inima mea bate mai încet (57-60 BPM), iar acest lucru m-a panicat. În acea seară am început să mă gândesc constant că am probleme cu inima și mi-am imaginat scenarii în care aș putea muri din această cauză.
A doua zi, am început să simt palpitații, simțeam că inima bate mai tare decât de obicei. Pe măsură ce mă gândeam tot mai mult la asta, simptomele păreau să devină mai intense.
Am mers la medicul de familie, care mi-a spus că palpitațiile sunt cauzate de stres și posibil de lipsa unor minerale. Tensiunea mea arterială era bună (110/60), iar saturația de oxigen era normală.
Consulturi și investigații:

După consultul la medicul de familie, simptomele nu s-au ameliorat, așa că am mers la urgențe pentru mai multe investigații.
La urgențe, mi s-a făcut un EKG și analize de sânge. Doctora pediatră mi-a spus că rezultatul EKG-ului este normal și că nu există motive de îngrijorare. Analizele de sânge au arătat o ușoară deficiență de calciu ionic (3.78 mg/dL), iar restul rezultatelor au fost în limite normale, cu excepția unor limfocite ușor ridicate.
Ulterior, am făcut și un eco cord, care a confirmat că nu am nicio problemă la inimă.
Starea mea actuală:

După vizita la urgențe, simptomele s-au ameliorat o perioadă, dar recent au revenit și frica a reapărut.
Deși am încercat să mă liniștesc, gândurile că aș putea avea o problemă serioasă la inimă nu mă lasă să mă relaxez complet. De multe ori, îmi fac scenarii și mă conving singur că am o afecțiune gravă.
Am citit foarte mult pe internet despre boli cardiace și simptome, iar asta m-a făcut să-mi dau singur tot felul de diagnostice pe baza informațiilor găsite online. Deși știu că nu sunt medic, îmi este foarte greu să renunț la aceste gânduri.
Concluzie:

Am fost la mai mulți medici, am făcut EKG, eco cord, și analize de sânge, iar toți mi-au spus că nu am nimic serios. Cu toate acestea, starea de anxietate și frica mea continuă, deși nu am un diagnostic care să confirme vreo problemă cardiacă gravă.
În unele momente mă simt bine, dar în altele, îmi imaginez că am o problemă gravă la inimă, și asta îmi afectează foarte mult starea de bine.
Acesta este rezumatul situației tale, de la început și până în prezent. Sper să fie util pentru a comunica mai clar ceea ce ai experimentat!






You said:
MAI DETALIAT SA PREZINTI
ChatGPT said:
ChatGPT
Sigur, voi prezenta situația ta mai detaliat, pas cu pas, așa cum ai descris-o, pentru a oferi o imagine cât mai completă a întregii evoluții de la început până în prezent:

Situația mea de sănătate de la început până în prezent:

Numele meu este Ștefan, am 15 ani și până recent nu am avut nicio problemă de sănătate semnificativă. Nu am suferit de afecțiuni cardiace sau alte boli grave, dar în ultima lună am început să experimentez o serie de simptome care m-au îngrijorat profund și mi-au creat o stare de neliniște constantă.

Debutul simptomelor:

Totul a început după o discuție pe care am avut-o cu prietenii despre viață și moarte, în care ne întrebam ce se întâmplă după ce murim. După această conversație, am început să simt o neliniște profundă și, treptat, au apărut gânduri și frici intense care mi-au provocat multă anxietate.
Primele simptome fizice au apărut în scurt timp, iar unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat au fost amețelile, în special seara. La acea vreme, nu am acordat foarte mare atenție acestor amețeli, însă ele au devenit mai frecvente.
După câteva zile, am început să simt o durere surdă în capul pieptului. Aceasta era o senzație neplăcută care, combinată cu gândurile anxioase, m-a făcut să mă tem că ar putea fi ceva în neregulă cu inima mea.
Apariția palpitațiilor și anxietății:

Un episod care m-a marcat a fost într-o seară când, stând în pat, am simțit că inima îmi bate mai încet decât de obicei. Am observat că pulsul meu era în jur de 60-57 BPM, iar în unele momente cel mai scăzut a fost 57 BPM. Această scădere a ritmului cardiac m-a speriat foarte tare.
După acea seară, a început un cerc vicios de gânduri anxioase. Am început să îmi fac scenarii în care îmi imaginam că am o problemă gravă la inimă și că aș putea muri. Aceste gânduri au devenit copleșitoare și mi-au agravat starea de frică.
A doua zi după acel episod, am început să simt palpitații, simțeam cum inima îmi bate mai tare și diferit față de cum era înainte. Această senzație a durat o perioadă și cu cât mă gândeam mai mult la ea, cu atât simptomele păreau să se amplifice.
Gândurile legate de faptul că aș putea avea o problemă cardiacă gravă au devenit constante, amplificându-mi starea de anxietate. În acele momente, îmi era foarte greu să mă liniștesc sau să mă concentrez pe altceva.
Prima vizită la medic:

După ce aceste simptome au persistat, am mers la medicul de familie pentru un consult. Medicul a evaluat situația și mi-a spus că palpitațiile și celelalte simptome sunt cel mai probabil cauzate de stres și de o posibilă lipsă de minerale.
La acel consult, mi s-a măsurat tensiunea arterială, care era în limite normale (110/60), iar saturația de oxigen era și ea bună. Medicul nu a găsit nimic grav și m-a sfătuit să încerc să mă relaxez și să iau suplimente de minerale, cum ar fi calciul și magneziul.
Vizita la urgențe:

Cu toate acestea, simptomele nu s-au ameliorat și, pentru a-mi liniști gândurile, am decis să merg la urgențe pentru mai multe investigații. Simțeam nevoia să mă asigur că nu este nimic grav.
La urgențe, mi s-a făcut un EKG și analize de sânge. Doctora pediatră care m-a consultat a spus că EKG-ul arată bine și că nu există niciun semn de probleme cardiace. De asemenea, mi s-au făcut și analize de sânge, care au arătat o lipsă ușoară de calciu ionic (3.78 mg/dL). Restul analizelor au fost în limite normale, cu excepția limfocitelor care erau ușor ridicate.
După aceste rezultate, medicii de la urgențe mi-au spus că nu am motive de îngrijorare și că simptomele sunt foarte probabil cauzate de anxietate și stres.
Vizita la cardiolog:

Totuși, pentru a fi complet sigur, am decis să merg și la un cardiolog. Aici, mi s-a făcut din nou un EKG, care a ieșit bine, și un eco cord. Cardiologul mi-a confirmat că inima mea este sănătoasă și că nu există niciun semn de boală cardiacă.
Evoluția simptomelor după vizite:

După aceste vizite medicale, simptomele mele s-au ameliorat pentru o perioadă scurtă, dar în ultimele săptămâni au revenit. În special palpitațiile și senzația că inima îmi bate mai puternic au reapărut, iar odată cu ele, și frica mea că ar putea fi ceva grav.
Deși încerc să mă conving că nu am nicio problemă serioasă, îmi este foarte greu să mă detașez de aceste gânduri. Citesc mult pe internet despre boli cardiace și simptome asociate, iar acest lucru mi-a amplificat anxietatea. Am ajuns să cunosc multe informații despre boli de inimă și, de fiecare dată când am un simptom nou, tind să îmi autodiagnostichez diverse afecțiuni pe baza a ceea ce citesc.
În fiecare zi simt că îmi dau singur un diagnostic bazat pe informații citite online, deși știu că nu sunt medic. Acest cerc vicios al fricii și al autodiagnosticării mă epuizează mental și îmi afectează capacitatea de a mă simți bine.
Concluzii:

În prezent, deși am fost consultat de medici și am făcut mai multe investigații (EKG, eco cord, analize de sânge), toți medicii mi-au spus că nu am nicio problemă cardiacă gravă.
Cu toate acestea, starea de anxietate și fricile mele persistă. În unele zile mă simt bine, dar în altele, îmi fac scenarii îngrijorătoare și mă conving că aș putea suferi de ceva grav.
Sunt conștient că această anxietate legată de sănătate mă afectează, dar îmi este greu să mă detașez de aceste gânduri și să mă liniștesc complet.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook