Sunt un băiat de 17 ani și pot spune despre mine că am o viziune deosebită asupra vieții. Sunt o persoană foarte pozitivă și comunicabilă în compania celor de vârsta mea, mai copilăros de fel. Sunt creativ, cu idei spontane, constante. Am performanțe școlare destul de bune. Practic sportul. Am o imaginație bogată, o gândire analitică. Am o familie unită, puternică, înstărită, deci nu duc lipsă de nimic. Nu am deficiențe pe plan sentimental cu fetele. Nu duc lipsă de prieteni. Am vise și scopuri foarte mari pentru viață. Văd lumea într-o nuanță roz, dar mereu am păstrat realitatea ca principiu.
Cu toate astea, în ultima perioadă am intrat într-o depresie de care mă chinui să scap. Problema mea se referă la senul existențial, nu doar al meu, ci al oricărei persoane din lume. Problema este atât de abstractă, încât mă leg de orice lucru ce are legătură cu viața: de ce trăim?, existăm cu un scop?, suntem o greșeală a Universului?, de ce depunem atât efort pentru a muri într-un final?, este moartea o eliberare?, ce se întâmplă după moarte? Important e că la multe din aceste întrebări știu răspunsul, dar nu mă pot împăca cu ideea.
Această depresie ma făcut foarte pesimist cu toate că, până acum, nu știam ce înseamnă acest cuvânt pentru mine. Îmi dau seama că poate este doar o perioadă, că voi găsi sensul vieții mele, că voi accepta pe deplin ideea existențialului uman într-un final. Toate astea le doresc foarte mult. Prin urmare apare o altă întrebare simplă: Dacă nu reușesc să aflu toate aceste lucruri? Dacă mor prea devreme?
Depresia respectivă a apărut din senin. Nu cred că e o consecință a unui lucru. Știamde eistența ei, dar nu credeam că s-ar putea manifesta asupra mea. Menționez că nu se menține constant. În momentele în care sunt ocupat cu ceva de moment, depresia e inexistentă. Cu toate astea, nu mai am aceeași motivație să fac lucrurile ce îmi plac, să studiez pentru a-mi atinge scopul, să mă mențin sănătos - nu mai găsesc sens în ele.
Cum scap din infernul ăsta?

Gândește cu rațiunea ta, nu cu vorbele altcuiva. Activitățile existențiale nu te mai stimulează îndeajuns de mult încât să ai mereu mintea ocupată. Alegerile pe care tu le iei te vor duce la finalul dorit. Nu pleca de la premiza 'de ce să fac ceva, oricum voi muri'. Oameni dacă n-ar fi depus efort nimic n-ar fi evoluat. Știi de ce se tem oamenii de moarte? Pentru că vor fi uitați. Dacă nu faci ceva remarcabil și n-ai realizări, mai devreme sau mai târziu oamenii te vor uita (sunt oameni despre care se vorbesc și la 200 de ani de la moartea lor). Oameni te vor păstra în sufletele lor, dar nu veșnic, și iei mor cândva. Viața este libertate, moartea este eliberare de libertate (unii oameni se omoară nemaiputând îndurând obstacole pe care ei și le-au creat sau oamenii care îi înconjoară, nemaiavând libertatea pe care ar vrea s-o aibă, recurg la gesturi extreme neștiind dacă moartea este mai rea sau nu). Uneori avem nevoie de 'răul necesar' pentru a ne maturiza. Suferința și experiența sunt modalități prin care ne putem demostra că putem trece peste. Nu-ți fie teamă de necunoscut. Viața o traiești așa cum vrei tu sau te lași condus de alți și la final spui 'așa a vrut destinul'. Trăim ca să murim. Nu te lăsa acaparat de întâmplări, perioade, momente. Toate trec, dar cu un scop. Stelele au nevoie de întuneric pentru a străluci, nu se lasă umbrite de întuneric. Iei cu tine în mormânt, doar ce-ai în suflet. Nu-ți acorda atenție prin intermediul obiectelor valoroase, studiilor, statutului social. Moartea este o etapă prin care sufletul se 'desparte' de corp și trece spre alt ceva. Cred că viața înseamnă o zi (poți să mori în orice moment sau să mai trăiești o zi). Percep viața ca pe un 'vis' iar atunci când mă voi 'trezi' vreau deja să fii demonstrat în 'vis' că mă pot face remarcată. Stabilește-ți convingerile, valorile, principiile, prioritățile. Uneori trebuie să-ți compari suferința cu a altcuiva pentru a conștientiza că nu traiești suferința supremă. Depinde doar de tine dacă iei partea constructivă din situatie sau te 'adaptezi' situației. Depinde de tine cum abordezi situația. Tu traiești viața, nu ea pe tine. Tu îți controlezi emoțiile, nu ele pe tine. Fă ce simți și nu deveni un robot. Suntem unici, dar sub același cer. Crede în tine înainte de toate și toți. Dezvoltă-ți propile gânduri.