Bună, TPU. Acum două zile, eu și cu o colegă discutam despre plecarea unui coleg, acesta mințindu-ne pe amândouă. M-am gândit să-mi întreb un alt coleg ce i-a spus despre plecarea lui, acesta mi-a dat răspunsul, iar eu i-am spus colegei mele.
Într-un sfârșit, i-am spui colegului care vorbisem înainte, că i-am zis și respectivei colege. Acesta s-a supărat foarte tare și mi-a zis să nu mai vorbesc niciodată cu el. L-am întrebat " de ce? „ și el mi-a spus " de ce i-ai spus și ei despre plecare colegului? adică ce mi-a zis mie? nu-ți mai zic nimic niciodată „. Eu i-am explicat că nu am știut că e un secret, că n-am făcut-o cu intenție pentru a-l supăra și alte chestii. Eu nu știam că este un secret, dacă preciza, pur și simplu nu ziceam nimănui. I-am trimis mesaje timp de 2 zile la greu, dar nu mi-a răspuns. Tot supărat a fost. La un moment dat am înțeles că el avea încredere în mine și de aceea n-a trebuit să zică " nu spune la nimeni „, dar eu nu mi-am dat seama că nu trebuie spus. Nu mi s-a părut un secret sau ceva ieșit din comun.
Acum, după două zile, a decis să-mi răspundă. Mi-a spus că este răcit și nu iese afară, iar eu i-am zis că poate îi trece până începe școala, pentru a nu lipsi. Din nou s-a supărat și mi-a spus că-l iau la mișto, că de ce îmi pasă de el și alte chestii. Din nou, i-am scris romane întregi, dar nu mi-a mai răspuns.
Eu țin la fiecare coleg în parte și nu vreau ca unul să fie supărat pe mine, nu vreau ca nimeni să fie supărat pe mine. Cum am zis, am scris texte lungi și mi-am cerut de atâtea ori scuze. Colegul acesta al meu este important pentru mine, unul dintre cei mai importanți, ca amic mă refer. Chiar nu vreau să fie supărat pe mine.
Așa este felul lui de a fi, este mai supărăcios și se comportă diferit pentru că el nu are părinți. Mama lui a murit când avea un an, iar tatăl lui l-a părăsit. Îl înțeleg de câte ori face chestii din acestea, dar m-am săturat să se supere mereu pe mine. Acum nu știu dacă ăsta e motivul sau altul, nu cred că i-am dat vreodată motive să fie supărat pe mine. Mereu m-am purtat frumos cu prietenii mei și am făcut tot ca să le fie lor bine, pentru că țin mult la ei, sunt ca și frații mei. M-am atașat de el, dar prin supărările lui, prietenia noastră se destramă încet.
Se supără din nimicuri și se comportă pueril.
Colegul meu nu îmi citește mesajele și nu cred că ne vom întânli prea curând, poate la școală, dar acolo nu pot vorbi cu el, fiindcă suntem toți și na...
Am încercat să îi explic de multe ori situațiiile, cum mă simt și alte chestii, dar probabil crede că mă prefac, nu știu.
Voi ce părere aveți? Aveți genul ăsta de prieteni? Ce faceți / Ce-ați face în privința asta?
Poate că este penibil că am pus această întrebare, fiindcă există și probleme și mai mari, mult mai mari, iar această situație este un nimic, cu siguranță este un nimic în comparație cu ce ne-am confruntat / ne confruntăm unii dintre noi, dar am vrut să știu și părerea voastră.
Dau fundă.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook