EXACT, dara nicio diferenta, prin asta trec si eu . Leit cu tine. Am medie mare, mama imi reproseaza si mai rau decat tata ca nu invat, si ca nu sunt mandri cu mine, cand profesorii ma stiu ca imi dau silinta. Ador sa cant, voiam si vreau si eu lectii de canto, dar ai mei nu vor sa ma dea tot asa ca nu e carierea de viitor, si vor sa ma faca ce vor ei. Si eu nu am voie sa imi dau cu parerea, apoi tot pe mine ma cearta ca nu am ales ce am vrut. Si eu am avut tentative de a fugi de acasa, insa nu face asta, ca nu e ca in filme, sa te gaseasca si sa te ia in brate si sa iti zica "vai, copilul meu, ce ne-am speriat". Cred ca m-ar bate de m-ar omori si mi-ar interzice o gramada, scoala ramanandu-mi sungura optiune de a mai iesi din casa. Eu am inceput sa ii tratez cu indiferenta, dar nu d-aia nesimtita. Incearca sa discuti cu ei putin, nu te vor asculte si intelege si mai rau te vor agita si vei tipa la ei, dar merita sa stie si ei cum traim noi cu familii de genu'. Credeam ca sunt singura care traieste asa ceva . Nu ai ce sa faci, decat sa astepti sa nu iti sara mustaru' prea mult, ca va veni ziua cand vei pleca la facultate, si atunci pa si pusi parinti. Mi-am jurat ca nici in weekend-uri nu voi veni acasa . Pana atunci incearca sa te doara-n *** de ei asa putin, pentru ca nu strica. Si fa-ti viata, nu trebuie sa o traiasca ei pe ale lor prin intermediul tau si al nostru. Mult noroc :*
Și eu credeam că sunt singura care trece prin asta
Și, doare faptul că eu nu pot vorbii nimic cu mama.
pur și simplu nu mă înțelege.
Mă simt nasol și sunt " geloasă " când îmi aud colegele vorbind despre cât de ' tari ' sunt mamele lor. Cum că pot vorbii orice cu ele. cât de mult le iubesc.
Iar eu. eu stau în fața calculatorului. împărtășindu-mi sentimentele cu străini. Pentru că aici. n-am cu cine
De exemplu. am încercat să vorbesc cu ea despre BĂIEȚI.
Știi și tu. senzația aia când vrei să spui tuturor că-l placi!
Când încerc să vorbesc cu ea despre băieți, începe una dintre poveștile ei. cum că atunci când era ea de vârsta mea, o interesa școala. nu băieții.
Îmi pasă de școalăăă!
Și sunt conștientă că fără școală. ajungi nicăieri.
Dar mi se pare normal ca la vârsta mea, e NORMAL să mă îndrăgostesc, nu?
Treci prin aceiasi situatie ca si mine. Nici eu nu sunt deschisa cu mama, am incercat o perioada si nu mi-a iesit. Si ma tot ia la rost ca de ce nu ma comport ca si restul. Si faza ca atunci cand iti auzi colegele ca vorbesc cu mamele lor si le iubesc, pur si simplu te sfasie. Eu una nu imi iubesc parintii, indiferent cat m-ar iubi ei pe mine. Ma simt ca si cum nu sunt din familia asta, ca si cum nu sunt copilul lor. Ar fii fost minunat sa stiu ca sunt adoptata , sau ceva in genul. Macar avem ceva in comun, noi doua . Si halal de Mos Nicolae ce o sa am in seara asta
La fel. Azi am fost cu o prietenă să-i cumpere la maicăsa o floare pentru Moș Nicolae.
Sunt sigură că. n-o să primesc nimic. Ei zic că's PREA mare pentru așa ceva.
Mă simt. oribil știind că alții se bucură alături de părinți, iar eu. alături de televizor și calculator.
Ce-i drept, in fiecare an la orice sarabatoare, chiar si la Paste, mama si cu tata imi cumpara cate ceva, indiferent cat ar fi de suparati si asa..adica, nu ma consider EU mare pentru asa ceva. In sufletul meu sunt inca un copil care se bucura de toate astea, si cand parintii ii iau si acest drept, ne miram de ce ne maturizam asa repede . Cat despre baieti, abia am reusit si eu mamei sa ii spun ca sunt cu un baiat, si mi-a comentat cum ca sunt prea mica pentru ca sa fiu intr-o relatie de genul, sau tata "eu la 18 ani m-am indragostit prima data si am avut o prietena", dar chiar nu imi pasa, eu stiu ca dragostea se simte la orice varsta. Atunci cand apare, nu o poti evita. Dar ei la 45 de ani ce sa mai inteleaga... nu isi aduc aminte ca au trait si ei la fel, doar ca nu ne povestesc toate astea. Se tot dau atata exemplu, cand de fapt. ma rog.Si pe mine ma critica sa petrec cu orele in fata calculatorului si televizorului, dar ce sa fac. daca aici am prieteni, si ma inteleg mai bine cu ei, ce vor sa fac. Citesc, nu spun nu, dar ma mai relaxez si eu.
Faza e că, mie îmi INTERZICE să VORBESC doar cu băieții din alte clase.
Doar cei din clasa mea că pe ăia îi cunoaște și ea -.-. Și, sincer. aș încerca să socializez cu ei . da' sunt " mulălăi " )). Șii, în plus e un an diferență între mine și EL
Am si eu niste colegi in clasa. ma rog, dar alor mei nu prea le pasa cu cine vorbesc. Ma mai streseaza atunci cand ma vad ca vorbesc la telefon, dar na. Si care el? ai prieten?
Da, am 3. Dar, nu veau să afle maicămea pentru nimic în lume ). M-ar omorî.
Faza nasoală e că diriginta mea e ft bună prietenăă cu maicămea. și vorbesc mereu. Faza nașpa e că mai și stăm aproape de ea ). Și dacă mă vede dira cu EL, clar află și maicămea. Deci e greu . Dar o ținem de 2 luni așa ). Și, mere' bine ).
Nu numai tu tii ascuns totul ) Cat mai multe luni împreuna! Eu nu pot sa ii spun din cauza relatiei in care sunt cu ea, altfel nu as fii avut niciun stres, dar nu ai ce sa ii faci =(.
Mulțumesc . Mă bucur să văd că mai există o persoană care simte la fel 3.
E normal. adolescentii nu stiu inca ce decizii sa ia. la 13 ani e o medie buna ajuta'ti parintii intelege'i pe ei prima data si dupa iti vor intelege si ei greutatile tale funda?