Am 13 ani si sunt in depresie de 8 luni.Ma cert cu parintii in fiecare zi.M-am saturat sa fiu jignita mereu si lovita.Ma fac in toate felurile(vaca,maimuta,tampita,proasta, handicapata etc.) si nu isi dau seama cat de mult ma raneste. Tata tipa la mine mereu pentru fleacuri(ca e biroul nesters si scame pe covor samd) si la fel ma jigneste foarte tare.Inainte plangeam dupa fiecare cearta si incercam sa nu fac asta in prezenta lor.Desi sunt cea mai buna din clasa mi se spune ca sunt un nimic,ca nu stiu sa fac nimic,ca sunt o parasuta si o nebuna,dar cand sunt in prezenta rudelor care ma mai lauda nu spun nimic de genul asta.
Cand ne certam seara si dimineata de-abia vorbesc cu ei incep sa tipe la mine iar, ca "ce am patit".Se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat si asteapta acelasi lucru de la mine.Incerc mereu sa le fac pe plac, invat din greu si incerc sa nu ii supar insa ei cauta nod in papura tot timpul.Nu ma intereseaza daca le pare rau dupa ce ma jignesc, niciodata nu i.am auzit sa imi ceara scuze.Am ajuns sa ii urasc, si uneori plangeam seara in perna pana dupa miezul noptii.Toata lumea crede ca suntem familia perfecta, dar de fapt nu e asa.Se cearta si ei zilnic si apoi unul isi varsa nervii pe mine.Intr-o zi mama mi-a spus chiar si ca "nu mai mai considera copilul ei". Asta s a intamplat acum 2 luni, si acum vorbesc cu ea dar mai putin.Nu spuneti ca a zis asta la nervi pentru ca eu stiu ca in momentul in care regreti ceva spus unei persoane iti ceri scuze. Odata am plans vreo 2 ore din cauza jignirilor repetate.Mi-a zis chiar si daca iau premiul 2 ca pot sa plec de drumuri,sa nu mai vin acasa, si nu a spus-o "in gluma".
Incep usor usor sa nu mai am prieteni.Am avut o "cea mai buna prietena" timp de 6 ani,eram ca surorile, apoi a inceput sa isi faca alti prieteni si sa ma ignore.Toata vara am stat singura, nu am iesit cu nimeni sa ma plimb si nici nu m-a cautat cineva.Inainte ma mai cauta o prietena foarte buna sa iesim, dar cum eram in depresie din cauza parintilor si asa nu aveam chef sa ies.Nu am spus nimanui prin ce trec.Acelei foste bff nu ii spuneam pentru ca incepuse sa iasa cu niste colegi care ma barfeau, nu mai eram asa apropiate.Mi s.a mai intamplat sa ma destainui cuiva si apoi secretul sa nu mai fie secret.Cum nu aveam chef sa ies din cauza depresiei,acea tipa, singura cu care mai vorbeam si.a facut alte prietene bune si vorbim mai rar.Tot ce fac e sa stau sa ascult muzica, apoi mai ies prin curte si sa mai citesc.Multi imi spun sa mai ies cu copii pe afara, dar mai bine singura decat intr-o companie proasta.Nu sunt genul antisociala,dar asa am devenit datorita singuratatii. Daca as avea niste prieteni buni nu as ezita sa ies din casa si sa ne distram, de asta spun ca am ajuns mai retrasa din cauza depresiei si a faptului ca stau doar in curte.Sunt singura la parinti,nu am vreun frate cu care sa mai pierd vremea si cu care sa vorbesc.
Am vrut sa ma sinucid,de cateva ori ajunsesem cu cutitul pe vena, insa am fost lasa si nu am incercat. Sper la anul cand incep clasa a 9-a sa imi fac niste prieteni.
Cam atat,am vrut sa ma descarc pentru ca simteam ca nu mai pot sa tin in mine. Eventual, daca aveti niste sfaturi ar fi bine venite.Nu vreau sa ma duc la psiholog, daca aud parintii incep sa rada de mine.Nu imi ziceti sa vorbesc cu ei pentru ca nu o sa inteleaga. Oamenii ca ei nu merita sa aiba un copil.De-abia astept sa termin liceul si sa ma mut, sa scap de ei.
Multumesc daca ati ajuns pana aici.

Scoala ta ar trebui sa aiba un psiholog. Daca nu stii, intreaba diriginta. Nu trebuie sa le spui parintilor. Sper ca muzica si cititul sa-ti aduca usurare in suflet sau fa ceva care sa-ti ocupe mintea. Invata, mai fa curat prin camera, ordoneaza-ti lucrurile, deseneaza, scrie un jurnal, descarca-te cand nu mai poti; te va ajuta. Daca stii engleza, sunt site-uri care se ocupa special cu depresia (ex. reddit -/r/depression, socialanxiety support.com). Aici, in Romania, nu prea sunt forumuri pentru astfel de persoane, ceea ce e trist; poate vor aparea cateva.
Seteaza-ti un scop in viata, nu lasa depresia sa iti manance sufletul si pofta de viata. Poate ai bunici sau alte rude cu care te intelegi mai bine si sa vorbesti cu ele? Poti sa incerci si asa. Imi pare rau ca ai asemenea parinti si chiar nu pot sa inteleg de ce s-ar putea purta asa cu copilul lor, of. Important e sa te gandesti la viitorul tau. Sper ca vei reusi, sigur vei reusi. Lupta.

Pare atat de trist. Sa fi un copil bun si sa primesti asa ceva de la parintii tai.

Nu ai bunici? (In functie de ce raspunzi continui.)

E atat de greu sa ma gandesc la situatia ta, ma intreb ce ai putea face.
Cand incepi scoala ai putea sa ii spui asta unui diriginte,mai ales daca e o persoana buna,te poate ajuta!
Poti merge la psiholog fara stirea lor.

O sa spun ceva ciudat acum. insa sper sa intelegi. (este o foarte mica sansa sa fie chiar cauza asta )

Unii oameni se enerveaza cand vad pe cineva ca plang/sunt tristi tacuti, etc. Poate asa sunt si parintii tai si ii enerveaza `starea ta trista` si cu cat esti mai necajita cu atat ei o sa iti faca mai mult `rau`.
Recunosc, teoria asta e ciudata si un pic stupida.

Daca vrei, putem deveni prieteni, as fi bucuros sa te inveselesc cu diferite lucruri random.

Cand vine scoala, incearca sa-ti faci prieteni. Te bagi in seama doar cu cei care nu sunt superficiali si au umor.

Buna,te pot ajuta daca vrei, mi ar face placere sa stii, putem discuta.

Din pacate nu, nu am psiholog in scoala si diriginta se intelege bine cu parintii mei, le-ar spune imediat si ar iesi scandal.Rudele,la fel, le-ar zice parintilor.Dar totusi o sa incerc incet incet sa ies din starea asta, chiar daca atunci cand ma cert cu ei incep sa imi amintesc unele lucruri.
Va multumesc mult pentru sfaturi

Folosești prea mult cuvântul "depresie", alungă-l pentru că te sancționează. De ce ai accepta așa ceva când știi bine că ești nevinovată, nu-i așa? Fii de bună-credință în privința propriei persoane, nu te mai gândi la aprecierile altora.

Ok am citit am stat un pic si asta e raspunsul meu : find faptul ca esti premianta se ajunge la certuri nu stiu cum dar si eu am patit.
Nu incerca sa te sinucizi viata e frumoasa asteapta si ai sa vezi.
In legatura cu prieteni nu e neaparat sa ai multi prieteni de varsta ta poti fi prietena cu copi mai mici sau mai mari cu care sa te intelegi bine.
Când nu ai ce face uitate la Codrin Bradea sau la ihatepink te vor inveseli. Iesi afara si priveste in jur si observa ca viata e frumoasa.


In legatura cu certurile zambeste deoarece ai cine sa te certe caci dupa ce nu vei mai avea va fi rau

Daca vrei sa vorbesti cu cineva scriemi pe antondemian@yahoo.com

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Iti sugerez sa vorbesti cu cei de la asociatia telefonul copilului, presupun ca ei te pot ajuta! Mult succes in a iti rezolva problemele, un copil de genul tau merita mai mult!
Daca vrei eu pot vorbi cu tine, sunt dispus sa fac asta. (Skype : An0nYm0uSs.NotFound / Yahoo; vasiledaniel2001 )

Hei,imi parerau pentru tine, si eu am avut o perioada asa de 5 luni dar cu timpul mi-a trecut, daca vrei poate mai discutam sa iti zic si eu cum am scapat de depresie pentru ca aici nu o sa pot sa scriu atat Poti sa ma cauti daca vrei

Mă jur că povestea ta e la fel că mine

Si eu sunt depresiv am 16 ani daca ai nevoie sa vb cu cineva iti pot da nr meu: