Am 14 ani si nu mă înţeleg deloc cu părinţii. Sunt comparata mereu cu fratele meu pe motivul ca el a intrat la o facultate buna, ca eu nu învăţ, ca sunt imprastiata... Simt ca, de fiecare data când el vine acasă, ei uita de mine. Plus de asta, stau toată Ziua închisă in casa, pentru ca nu-mi dau voie părinţii sa mă plimb. Singurele daţi când ies din casa sunt atunci când merg la şcoala si când iau pâine. Am încercat sa vorbesc cu ei pe motivul ca nu pot sta închisă in casa, si le-am zis ca, măcar dacă nu mergem cu familia împreuna la o pizza sau sa fim mai apropiaţi, sa mergem la un film, ceva. Iar tata mi-a spus ca nu e genul de persoana care sa facă asta.
Plus de asta, nici cu mama nu mă înţeleg. Am încercat sa o fac sa mă lase sa mă pensez la salon ca toate celelalte colege, dar nu mă lasă. Eu sunt, oricum, urata. Am nasul prea mare si o culoare a ochilor neplacuta, un verde spre maro. Parul meu e blond închis, drept, dar nu chiar atât de drept ca atunci când îl faci cu placa, e un fel de "wavy-hair". Sunt Înalta, slaba si nedezvoltata.
Nu mă înţeleg cu nimeni, m-am închis in mine si citesc toată ziua, ascult muzica rock mai nou, poate chiar trista. Părinţii se bucura când le cer bani pentru cărţi (mama se bucura, tata spune ca nu mă ajuta cu nimic), dar eu in afara de citit nu mă pricep la nimic (măcar dacă ar fi vreun talent): am o voce urata si groasa, desenez din an in paste (a fost un talent pe care părinţii nu m-au lăsat sa-l continui), la dans sunt varza si aproape m-am cocosat.
Stau uneori si mă gândesc ca eu nu am niciun talent, ca n-o sa am nimic de făcut in viaţa. Unele nopţi mi le petrec plangand, nu am cu cine sa vorbesc, efectiv as sta singura dacă as putea. Uneori nu mai suport pe nimeni. Nici nu ştiu dacă sunt in depresie sau nu, uneori sunt fericita cand vorbesc cu prietenii pe Internet, alteoti sunt trista când nu am ce face. Sunt sensibilă si plâng la orice prostie care mă deranjează. Pana si mama mi-a zis odată "Nu înţeleg de ce plangi de fiecare data când îţi spunem ceva".
Simt ca ei nu mă mai înţeleg. M-am schimbat mult in ultimul an, mai ales de la intrarea in gimnaziu, acum la liceu, când luam numai note de 10 si, in plus, nici atunci părinţii nu mă felicitau, dar acum si-au dat seama ca le e dor de momentul in care ii chemau la şedinţe si mă dădeau ca exemplu.
Nu ştiu ce ar trebui sa fac, trebuia sa mă descarc. Părinţii nu mă înţeleg, si parca nimeni nu mă mai suporta.
Ordonare:
După relevanţă
Vei vedea ca in viitor va fi bine, faci 18 ani si nu iti vor interzice sa iesi din casa, altfel poti face o reclamatie pentru corupere la domiciliu, afara e nebunie lumea traieste pe baza de minciuni si prostii
Răspunde
E amuzant cum majoritatea părinților devin niște mici dictatori. Nu înțeleg ce încearcă să compenseze cu asta. Probabil au fost educați asemănător sau sunt nefericiți în familie sau ceva de genu'.
Sa incepem cu parerea despre tine! Zici ca esti urata! Tin sa te anunt ca nu exista femei /fete urate.Ci doar care nu se ingrijesc.Iar la varsta trebuie sa folosesti apa/sapun/sampon /gel de dus /pasta, perie de dinti. Oricum fara pensat caesti frumoasa si asa!
Zici ca atunci cand fratele tau vine acasa uita de tine.Pe fratele tau il vede mai rar, poate e normal sa-i acorde mai multa atentie.
Multi adoloescenti au probleme de comunicare cu parintii lor.Incearca sa discuti cu parintii tai despre asta, dar nu atunci cand fratele tau este acasa.
Spui ca inveti bine, o faci pentru tine si viitorul tau. Poate parintii tai sunt mandri de tine si nu vor (inca) sa o arate!
Eu cred ca ar trebui sa mai incerci sa vorbesti cu ei, sau chiar sa te duci la un psiholog.Ai zis ca ai un frate si te compara cu el poate el e mai intelegator incearca sa vorbesti si cu el.INcarca sa fii pozitata, madra de tine, sa te accepti asa cum esti, nu stiu ce sa mai zic si mie mi se pare cateodata ca parintii nu ma inteleg dar dupa imi dau seama ca de fapt e invers ei imi vor binele.P.s nici pe mine nu ma lasa sa ma pensez si am ajuns la concluzia lor ca deocamdata e bine si asa
Si eu sunt in aceiasi situatie ca tine.Nu ma inteleg deloc cu parintii, dar nu prea imi pasa caci nu simt nicio simpatie pentru ei.In orice caz, si mie mi se spune ca arat ciudat ca sunt urata, dar mie nu mi se pare.Tu esti diferita in ochii fiecarei persoane.Sa fiu sincera nici eu nu am note bune la scoala si nici prieteni nu prea am...decat virtuali ceea ce este neplacut...
Chestia este ca nu ar trebui sa te simti nasol in propia piele.Nu ar trebui sa te bazezi pe parinti caci ei nu te vor intelege niciodata.
Ar trebui sa iti gasesti o prietena sau un prieten cu care sa vorbesti, sa nu rada de tine si care sa te inteleaga
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
