Am 16 ani si. plang din orice. Oriceee! Frate, daca cineva ridica tonul la mine plang, daca vad o batranica plang etc.
M-am saturat. Daca pe afara ma enerveaza cineva plang. Devin stresata si nervoasa. Uneori imi vine sa arunc lucruri din casa.
Plang aproape zilnic. Ce pisici sa fac? Seara ma bag in pat si-mi spun sa nu ma fiu asa sensibila. Ceee saaaa faaaac? 
Fara raspunsuri gen : "Du-te la psiholog" Nu am ramas traumatizata sau ceva doar ca mi-au murit cateva fiinte dragi : 2 papagali si 1 caine (in fine, n-a murit dar l-au dat parintii fortat)
Si ce-i rau in asta? Esti mai sensibila decat celelalte persoane de varsta ta, eu te gasesc chiar speciala, putini oameni mai sunt capabili sa vada lucrurile asa cum le vezi tu, dar daca chiar vrei sa te schimbi in totalitate, contacteaza-ma la id-ul : claudiu_5net@yahoo.com. Ca sa stiu cum sa tratez problema, trebuie mai intai sa stiu cate ceva despre personalitatea ta, sa ma pun in locul tau.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Ai doar 16 ani e ceva normal si eu ma certam cu soramea si plangeam ca era mai mare ca mine ca nu o puteam bate te inteleg cu timpul vei vedea ca e ceva normal si te vei putea controla, suntem oamenii avem emoti, sentimente
"doar ca mi-au murit cateva fiinte dragi : 2 papagali si 1 caine"- 
))))))))))))))))))))))
Doub care e problema? Logic ca n-ai de unde intelege. Se vede ca n-ai pierdut in viata ta animale sau ceva.
Răspunde 
Te gandesti la papagalii si cainele tau si incepi sa plangi.
Mie de curand mi-a murit o ruda si nu prea am plan adica au curs putin lacrimile.Dar cand este vorba de un animal deja plang de numa numa. Ultima oara am plans vreo ora.
Poate esti sensibila cand e vorba de animale si te gandesti la ele si de asta plangi.
Am si eu o colega care este la fel dar ea are alt motiv decat sensibila acel motiv este ca e foarte proasta, alintata si un copil mai rau ca fata aia Barbie care a venit la Xfactor...
Multumesc. 
Am sa incerc sa accept ca sunt sensibila. Sper. Doream sa ma descarc.
În fineam fost și eu foarte sensibilă și emotivă, plîngeam foarte repede și mă enervam, dar e o problema de vîrstă și ar trebui să nu ei atît de serios tot, cu timpu o să dispară...nu puteam sa am o conversație cu cineva fără a mă enerva. Dar a trecut, nu-ți fă griji trece cu timpul.:3
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
