Am 16 ani, sunt foarte timid și retras.Nu pot socializa cu oamenii,am încercat de mai multe ori,dar am dat greș. În prezent nu prea mai am niciun prieten și am început tot mai mult să fiu retras,să mă închid în mine.I-am făcut pe toți să se îndepărteze de mine. Poate că dramatizez prea mult,dar și eu dacă aș fi fost în locul lor,aș fi făcut același lucru.Ce dulce mi-a fost copilăria, atâtea vise,prietenii,speranțe,iubiri dar acum toate s-au evaporat. Am rămas doar eu,o umbră a celui care eram de demult. Acum parcă a început un proces de autodistrugerea în mine, mă culc la ore foarte târzii,mă trezesc târziu, mănânc numai prostii,nu mai învăț nimic,am început să uit tot ce știu,până și semnele de punctuație, am devenit un mare leneș,toată ziua stau degeaba pe telefon fără a face ceva constructiv, care m-ar putea ajuta în viitor.Nu mai am deloc încredere în mine,mă consider o mizerie pe acest pământ,un om imperfect plin de defecte și fără voință. Da, se poate să exagerez sau să dramatizez prea mult, dar eu așa mă simt. Ce îmi sugerați?

Faptul ca realizezi ca ai o problema e primul pas spre rezolvarea ei, iar tu l-ai facut. In mod clar, totul porneste de la tine. Ai curajul sa faci ceva prin care iesi din zona ta de confort in fiecare zi, inclusiv sa te periezi pe dinti cu mana opusa

Nu exagerezi si nu vad nimic dramatic in asta. Ce ai tu se numeste anxietate socială și e boala care se trateaza. Consulta un psihiatru pentru copii și respecta tratamentul, după un timp pe medicatie, nu vei mai simti toate astea.

Sa-ti dai o palma.
Esti viitorul barbat, viitorul lider si stai acum si-ti pangi de mila?
Daca decizi sa traiesti singur, atunci nu te plange cand ceilalti pleaca. Nimeni nu iti datoreaza nimic. Viata ta e doar in mainile tale. Tu iti formezi propriul destin, esti definit de gandurile tale. Gandurile dau nastere emotiilor. Emotiile pot fi constructive sau distructive. Nu realizezi ca esti copil dramatic. Din experienta iti spun ca vei creste si vei rade singur de tine. Incepe sa traiesti, pentru ca viata nu te asteapta, timpul nu te asteapta si opreste-te sa iti plangi de mila.

De dramatizat, asta e sigur.
Cineva îți dă de mâncare, asta e sigur.
Această mâncare o obții pe gratis. Îți plătește și telefonul. Aceasta este drama ta.
Dacă ți-ar fi foame, și ar trebui să ți-o câștigi singur, toată dramatizarea de mai sus, pică.
Așa că îți sugerez așa zisa cură japoneză. Cineva i-a dat un nume exotic, ca să fie mai eficace.
Ziua Zero seara, ora 20. De exemplu vineri seara.
Mănănci masa de seară, bei apă, pui telefonul în sertar.
Sâmbătă și Duminecă ( ziua 2 și 3).
Nu mănânci și nu bei nimic.
Stai în cameră, citit nu, TV-nu. Poți să te plimbi prin cameră, să stai în cameră, pe scaun, pe pat sau în pat.
Nici o altă activitate. Absolut nici una.
Revii la program normal începând cu luni la ora 8 dimineață.
Apoi mai stăm de vorbă.