Bună, TPU! Am 21 de ani și nu știu ce sa fac cu viața mea. În prezent sunt student în ultimul an la facultate, dar cel mai probabil nu o voi absolvi din cauza numărului mare de restanțe pe care le-am acumulat, pe de-o parte, din cauza faptului ca sunt o putoare infectă, iar pe de alta, din cauza unei anxietăți sociale foarte accentuate și al unui complex de inferioritate. Efectiv, mi-a fost frica să mă duc la facultate ca să nu mă fac de râs în fața colegilor și a profesorilor.
Adevărul este că această frică este justificată, deoarece mă fac de rușine cu fiecare ocazie care mi se oferă. De exemplu, când vorbesc cu cineva nou, în creier mi se creează un blocaj pe care nu pot să-l depășesc și nu știu ce aș putea spune pentru a contribui la conversația respectivă. De obicei, trebuie să-mi repet în gând ce urmează să-i spun unei persoane.
Această anxietate simt că imi diatruge viața, pentru că mă ține captiv in cochilia mea. Din cauza ei nu mi-am facut o prietenă până la vârsta asta. Din cauza ei mi-e frică să-mi gasesc un loc de muncă, deoarece simt ca sunt incompetent pentru orice post.
Pe langă anxietate și lene, cred ca sunt și prost. Am o memorie foarte slabă și de foarte multe ori uit cuvinte uzuale, nume ale unor persoane pe care abia le-am învațat, plot-urile unor filme pe care abia le-am văzut. Imi e greu până să și formez propoziții, pentru că uit ce am zis mai devreme. Jumătate din viață simt că mi-e ștearsă din memorie și cel mai trist e că nu-mi amintesc (no pun intended) să fi fost mereu așa.
Nu sunt pasionat de aproape nimic și nu există nimic care să mă motiveze. Îmi circulă prin minte ideea că o să ajung pe străzi, dar nici asta nu îmi dă vreun imbold lăuntric.
Voi ce sfaturi ați putea să-mi dați ca să ies din mocirla asta?

Fiecare traieste dupa cum isi doreste!

Daca tu esti lenes, puturos si nu vei sa faci nimic in viata, atunci vei trai ca un parazit al societatii cat traiesc si pairntii tai, iar dupa ce ei mor ajungi pe strazi, ca nu mai are cine sa te intretina.

Cred ca nu-i nevoie sa-ti spunem noi ce sa faci ca sa iesi din mocirla, ca unica solutie este sa iti cauti urgent de munca si sa iei viata in serios.

Te pasioneaza macar facultatea aia pe care o faci?
Daca nu si nu vrei sa profesezi treaba asta atunci cauta ti ceva de munca fizica si simpla. La un depozit, de aranjat niste cutii ceva. O sa inveti sa socializezi si o sa iti mai reduci din anxietate.

De ce să ieși? Presupun că cineva îți dă de mâncare. Asta te ajută să rămâi unde ești.

Am copil de 20 de ani plecat definitiv din România dar nu să muncească.

Dacă NU pleca, adică dacă nevasta nu îl trimitea în străinătate avea EXACT viața ta în România.

Discută cu părinții tăi, poate te AJUTĂ ei cumva să ai altă viață chiar dacă nu mai poți să termini și facultatea.

O să ajungi - IZOLAT TOTAL - în casă și la 30 de ani cum sunt destui care apar pe site-ul ăsta cu probleme.

Altă soluție NU ai dacă părinții nu te ajută cumva.

Buna! Eu sunt 100% sigura ca tu esti o persoana minunata si meriti tot ce este mai bun in lumea asta.
Problemele pe care le confrunti sunt de natura psihologica, respectiv depresie si anxietate(nu sunt vr-un specialist sa iti ofer un diagnostic dar dupa cautari amanuntite pe aceast domeniu asta este cel mai probabil sa fie).
Aceasta lene si demotivare sunt clar simptome de depresie.

Tu de astfel ai stima de sine foarte scazuta ceea ce adauga un surplus negativ procesului tau de progresare in viata.
Ai avut o copilarie dificila? Au fost parintii tai abuzivi emotional si/sau fizic? Ai fost criticat de catre ei sau prieteni? Ti-ai luat bullying in generala/liceu? Caci daca da, toate astea te-au facut omul care esti acum.

Cat despre lipsa de pasiuni.Trebuie sa existe ceva care sa-ti placa, si eu eram la fel acum 2 ani,ma faceam proasta,credeam ca sunt handicapata,ca nu sunt in stare sa fac absolut nimic dar dupa ce am inceput sa aflu cat mai multe despre mine si despre lucrurile la care sunt buna mi-a mai crescut stima de sine.

Crede-ma,nu te faci de rusine pentru ca mintea ta goes blank,si eu sufar de anxietate sociala, de cate ori vorbeste cineva cu mine incep sa tremur, incep sa vad in blur, incep sa ma bâlbâi...mi-e frica ca lumea ma critica si ca lumea se uita la mine
Nimanui nu-i pasa de altceva decat de propria lor viata, nimeni nu o sa stea sa se gandeasca acasa "mama dar ce prost e Razvan ca nu stie sa vorbeasca,,

Memoria este categorizata in "short term memory,, si "long term memory,,, daca nu te uiti cu un imens interes la un film, crede-ma ca nimeni nu-si aminteste plotul filmului.Nu esti prost pentru ca nu poti memora plotul filmului.

Esti o persoana pesimista din pricina stimei de sine scazute.Noi oamenii putem face absolut orice ne propunem in viata asta iar in momentul de fata esti limitat de gandurile negative.
Ar trebui sa fii fericit si sa-ti spui "sunt mandru de mine ca am intrat la facultate,, sau sigur este ceva in viata asta pe care tu l-ai facut si de care esti mandru

La partea "Jumătate din viață simt că mi-e ștearsă din memorie și cel mai trist e că nu-mi amintesc (no pun intended) să fi fost mereu așa,,
aici este vorba de o trauma,si eu am trecut printr-o trauma,si nu pot sa imi amintesc copilaria mea, am o intrebare, disociezi cumva? Ai auzit de derealizare/disociere?
In ambele te simti de parca traiesti intr-un vis, de parca lumea din jurul tau este ireala.
Daca relatezi cu ce am spus mai sus. Disocierea se intampla cand o persoana a trecut prin abuz/trauma si este un coping mechanism, practic creierul se protejeaza pe el insusi ca tu sa nu iti amintesti experienta traumatica.
Trauma este caracterizata prin memory loss, nu numai a vietii tale in general, ci si in viata de zi cu zi.

Sfatul meu este sa te duci la sedinte de terapie pentru ca ce ai tu e mai deep decat ce se vede la suprafata.
Daca nu vrei sa te duci sau nu ai posibilitatea cred ca un prim pas ar fi gandirea pozitiva, stiu ca pare imposibil acum sa gandesti pozitiv, stiu ca probabil acum spui "eu ma lupt cu viata si asta imi spune sa gandesc pozitiv.
Spuneti in fiecare dimineata afirmatii "eu pot face orice imi propun,,
Din ultima propozitie imi dau seama cat de deep e depresia ta.
Si eu momentan trec printr-o depresie si ma confrunt cu anxietatea, gandurile mele negative exista dar sunt ingropate si nu le las sa iasa la suprafata.
Atunci cand ai si anxietate si depresie esti ingrijorat de viitorul tau dar nu ai niciun pic de dorinta de productivitate.

Salut, avem o situație similara în proporție de 80%. Tot 21 de ani am și eu și de la 12 ani am pierdut contactul cu realitatea. Știu cât de greu e sa nu poți sa te uiți în ochii cuiva când vorbește, sa te blochezi în vorbire, sa simți ca nu gândești deloc, sa te duci la magazin sa nu poți nici măcar sa ți iei de mâncare, I've been there. Ti as mai zice cum ne asemănam dar o lăsăm pentru alta data
Bun, pasul 1: fă dușuri reci sau încearcă tratament cu gheață 3-5 minute în fiecare zi. Asta te va ajuta sa dezvolți rezistență psihică
2. Aleargă/du te la sală. Alergatul te va face sa te simți mai relaxat iar impinsul de greutăți îți va ridica nivelul de testosteron și o sa vezi ca o sa fii mai sigur pe tine. Forțându-te sa te duci la sală scurtezi drumul către a deveni o persoana mai puternică, dar știu ca nu e chiar asa ușor asa ca ia-o treptat acasă cu chestii basice, flotări, abdomene, genuflexiuni
3. No p0rn. Pe lângă ca poți crea anumite kinkuri, îți poate afecta memoria, te face sa obiectivizezi femeia, dar te face sa ai și low self esteem. NU uita, sunt doar niște pixeli iar ce vezi acolo e departe de adevăratul act. Nu ți mai irosi energia de a da viață pe asa ceva. Nimic nu e gratis în viață iar pentru pornache plătești cu sufletul.
4. Meditație. Încearcă sa meditezi 20 de minute în fiecare zi. Sa ți golești complet mintea și sa nu te mai gândești la nimic timp. Lăsăm trecutul la o parte ca nu mai avem nicio treaba cu el, la fel și viitorul ca n are rost sa ne facem atâtea griji și începem sa trăim PREZENTUL.
5. Rugăciunea. Știu ca o sa sune mai aiurea, mai ales în generația noastră, dar rugăciunea is a must. Roagă-te la Dumnezeu și o sa vezi ca o sa te ajute sa treci peste greutatea asta. În cazul in care ești ateu sau crezi în altceva, încearcă sa ți exprimi recunoștința pentru că te ai trezit, ești sănătos, ai ce sa mănânci, ai unde sa stai. Sa arăți aprecierea față de ce ai.
Chestiile astea le practic eu și pot spune ca m au trezit la realitate. E greu, mai ales cu memoria, sa nu crezi niciodată ca ești prost pentru ca creierul tău asa s-a autoprotejat. Pot spune ca suntem puțin în urma față de persoanele care nu au trecut prin asa ceva dar nu-i nimic, fiecare are pacing-ul lui și nu uita ca avem tot timpul din lume pentru a deveni mai buni decât am fost ieri. Mult succes, frate, și sper sa treci cu bine de povara asta iar dacă mai vrei sa vorbim let me know pentru că mi am făcut cont special pentru a ți răspunde la post, iar dacă mai pot sa ajut cu ceva, cu placere am s-o fac!