am inceput de curand sa scriu o carte inca nu am un titlu pentru ea dar ma intereseaza parerea voastra despre ce am scris pana acum, sper sa va placa si sa imi spuneti daca merita sa scriu in contunuare.

CUVANT DE INCEPUT

Izzy este o fata obisnuita si o eleva obisnuita de liceu. Totul merge perfect la scoala si se intelege bine si cu parintii ei, care o asculta si ii fac toate poftele… este o eleva populara si nu ii este frica de absolut nimic, pana intr-o zi cand totul i-a o alta intorsatura in viata ei. Izzy descopera ca nu este tocmai fata pe care si-o imaginase ea a fi, ci observa ca poate vorbi cu mortii…incepe sa o ia razna iar lucrurile se vor schimba radical pentru toata viata ei… Deasemenea si prietenii ei vor lua forta ei supranaturala (energia spirituala) si v-or doandii ceva ce nu se asteptau… urmeaza o poveste cu totul captivanta si plina de surprise.








Aceasta carte o dedic celor mai iubiti si indragiti cititori de
supranatural







CAPITOLUL 1



-B
una, ce faci, stii unde e Izzy?
- Buna si tie…e la dulap, s-a dus sa-si ia….
- Mersi iti raman dator Lala.
- Ce mai nebun. nu putea sa stea de vorba si cu mine?
Se pare ca lui TY ii este greu de cand s-a despartit de Izzy. Ei erau invatati sa-si petreaca timpul impreuna mai mereu, dar din anumite motive au pus capat relatiei care durase mai bine de 2 ani. Se pare ca parinti lui nu erau de accord cu relatia, din cauza ca ei erau diferiti de toti cei care locuiau in orasul Mistery. Asta se datoreaza si faptului ca TY isi facuse cam greu prieteni, iar Izzy a fost cea care i-a fost aproape de la bun inceput, bineinteles alaturi de prietenele ei Lala, Mya si fratele ei Alex si prietenul ei Luka.
TY era un baiat foarte chips, avea 1, 75 inaltime si mereu ii placea sa fie un baiat rau, cu toate ca nu ii reusea, parul lui era de culoarea castanei iar ochii lui erau de un albastru turcoaz, ceea ce ii placea mult era ca asa o cucerise pe Izzy, cu ochii lui ca smaraldul, cu toate ca ea negase mereu acest lucru; poate ca era prea rusinoasa, credea el. Acesta era clasa a XII a si invata bine pentru un baiat care se integrase mai greu in noul lui oras. Majoritatea timpului era plecat de acasa si statea mai mult pe acoperisul casei lui Izzy ca sa vada mereu ce face sau cum spunea el,, sa o protejeze".
- Hei Izzy, ce faci nu prea te-am vazut azi, esti OK?
- Buna TY, am fost ocupata, scuze sunt cam obosita… tu ce faci?
- Bine, multumesc…vroiam sa te intreb daca ai treaba dupa ore?
- Uite TY, daca incerci sa fim iar impreuna…sa stii ca nu o sa mearga, pur si simplu parintii tai nu ma accepta. Daca am fi avut incredere unul in celalalt poate relatia noastra ar fi fost alta si daca ai ceva sa imi spui, spune-mi caci as putea sa te ajut cu ceva…ai incredere in mine, nu mai fi distant. Imi pare rau dar asa nu mai merge. Ne mai vedem.
Izzy pleaca trantind usa dulapiorului avand lacrimi in ochi…il iubea pe TY si stia ca si el o iubea pe ea dar nu vroia sa-i mai faca probleme cu parinti lui. Vroia sa il lase liber si sa uite de ea, sa traiasca fericit si sa nu-si mai aminteasca de ea.
Tocmai sunase soneria de sfarsit al orelor, pe hol era mare galagie, iar toti cei sase membri ai gastii trebuia sa se intalneasca afara la bancute, unde isi petreceau ei pauzele si isi mancau pranzul. Toata lumea venise numai Izzy nu era de gasit, se pare ca discutia cu TY o afectate destul de rau si nu vroia sa se intalneasca cu nimeni. Lala incearca sa o sune pe mobilul ei dar nu raspundea, iar Alex era ingrijorat caci a sunat si acasa si nu ajunse-se. Toti s-au hotarat sa se desparta si sa o caute in scoala si in afara scolii, i se putea intampla orice.
Inainte sa se desparta TY le-a povestit despre mica cearta dintre ei in urma cu doua pauze. Nu credea ca o v-a afecta rau asa ca nu a dat importanta de ce nu a vazut-o deloc pe culoar de atunci.
- Lala tu mergi cu Alex in drum spre casa poate o gasiti pe acolo. Spune TY ingrijorat.
- Mya tu te duci cu Luka prin scoala, iar eu o sa fiu in afara scolii si in drum spre biblioteca, poate s-a dus sa citeasca. Ne vedem aici la ora 3:00, daca ati gasit-o va rog sa ma sunati. OK?
- Bine TY. Stai linistit, totul o sa fie bine, nu are ce sa se intample, o v-om gasi, spune Mya un pic cam ingrijorata.
Toti au mers pe drumurile lor, se pare ca nu era de gasit acasa, iar Alex incerca sa o sune intr-una pe mobil dar degeaba.
- Nu raspunde, unde o fi?
- Linisteste-te Alex
Lala era o fire foarte linistita si de fiecare data ea era alaturi de toata lumea, ochii ei erau de un albastru ca marea iar parul era de un blond deschis ca razele soarelui, cand o vedeai parca totul se lumina, iar tenul ei era de o culoare ca nisipul auriu de pe plaja, Alex spunea mereu ca are plaja si marea aproape de el in fiecare zi, bineintales se referea la prietena lui Lala cea care le are pe toate.
In tot acest timp cat Alex o suna pe Izzy, Lala si-a adus aminte unde ii placea cel mai mult prietenei sale sa stea, cu toate ca nu era sigura, mereu le spunea ca se duce in locul ei preferat, dar oare asa avea sa fie?
- Alex, se auzi un tipat, cred ca stiu unde este Izzy, dar nu sunt sigura.
- Vorbesti serios, cum de ti-ai dat seama?…esti uimitoare si te iubesc pentru asta.
A avut loc o pauza de cateva secunde la auzirea acestor cuvinte pe care el le scapase din greseala si discutia incepea sa ia o alta intorsatura daca cei doi ar mai fi ramas uitandu-se unul la altul pentru mult timp, dar Lala rupe tacerea din cauza ca simtea o mica inrosire a obrajilor ei mici si rotunzi.
- Da sigur…hmm ii placea mereu sa stea acolo cand nu se simtea prea bine.
- OK. Sa mergem.
Dupa un scurt timp acestea s-au intalnit la bancute si Lala le-a povestit tuturor unde fugea mereu draguta lor prietena cand nu era in apele ei. Mereu exista un loc in care fiecare ar vrea sa fie singur, la fel si Izzy, poate ca simtea nevoia sa nu vada pe nimeni si nimic sa nu o deranjeze, probabil mica discutie ce a purtat-o cu TY sa o fi coplesit de tot, iar in momentul urmator sa se refugieze in singutul loc in care putea sa planga, sa tipe, sa rada, sa se gandeasca la ce era frumos si ce era urat, locul unde pute fi ea, ea cea adevarata, cu defecte si calitati, unde nimeni nu o critica sau certa. In concluzie vroia sa fie singura si atat.
Toata gasca era acum aproape de locul unde trebuia sa fie prietena lor; si iat-o, statea singura la mult iubitul ei lac in care puteai sa vezi pestisorii mici care fugeau la cea mai mica tulburare a apei pe care o facea Izzy cu pietricelele ei, apa care era linistita precum o oglinda mare, se facea valuri mici la fiecare aruncare a pietrei, statea acolo sub umbra unui copac pe care ea il numea,, copacul linistitor" un nume destul de bun avad in vedere ca mereu se afla acolo sa se calmeze cand avea probleme.
- Izzy, ce faci, te simti bine? Ne-ai speriat de moarte, spune Mya ingrijorata.
- Hei, ce ati patit? Eu sunt bine, cred ca e in regula, supunea asta in timp ce isi stergea o lacrima de pe obraz.
Luka se pare ca nu s-a putut abtine si a izbucnit sa tipe la ea, fara sa-si de-a seama ca asta ar fi putut sa o afecteze, dar nu ii pasa, pentru ca si ea facuse la fel cuei toti.
- Esti sigura, de ce nu raspunzi la telefon, de ce faci asta mereu cand ai probleme? Vrem sa iti fim alaturi iar tu ne faci mereu numai necazuri, imi poti spune de ce? Luka avea de gand sa o certe iarasi pe Izzy care de fiecare data nu vroia sa vorbeasca cu prietenii sai de lucrurile si parerile care le avea pe suflet, vroia sa le spuna orice exact asa cum faceau si ei cu ea cand aveau ceva de lamurit. Vroiau sa o ajute, dar ea nu le acorda deloc atentie in momentele ei grele.
- Imi pare nespus de rau, vroiam sa fiu singura Luka, te rog nu fi suparat pe mine.
- Eu nu sunt suparat, dar ar trebui sa-i ceri scuze fratelui tau, si-a facut multe griji pentru tine, iar daca nu era Lala, poate ca si in momentul asta te-am fi cautat ca disperatii prin tot orasul.
Luka avea ceva foarte special avand in vedere ca era o fire destul de calma, se enerva destul de repede cand era vorba de prietenii lui. Era un baiat de treaba si ii ajuta mereu pe ceilalti. Bunica lui il iubea mult exact ca o mama, acesta nu o cunoscuse deloc pe adevarata lui mama biologica caci il abandonase cand avea doar doua luni. Avea patul blond inchis, ochii verzi si ii placea mult sa faca temele ajutat de Mya, bineinteles ca pretext sa stea mai mult cu ea, avea sentimente puternice pentru ea, dar nu stia care sunt ale ei pentru el. Nu era prea inalt de inaltime cum ii placea Myei sa fie baiatul ideal pentru ea, dar spera sa aiba sanse la ea.
- Scuze Alex, chiar nu am vrut sa…
- Este in regula. Data viitoare anunta macar pe unul din noi cand pleci undeva asa brusc.
- Bine, promit ca nu se va mai intampla.
Se pare ca toti erau impacati pana acum, numai TY nu scosese nici un cuvant in toata discutia avuta langa lac. Parea sa se simta vinovat ca Izzy plecase asa.
Toti au plecat, dar el a mai ramas cateva secunde uitandu-se la ea, dupa care se intoarce si pleaca.
- TY, poti sa astepti un pic? Vreau sa vorbim, bine daca vrei, nu te oblig.
- Sigur, sper sa nu fie ceva important pentru ca nu vreau sa te retin, stiu ca vrei sa stai singura.
- Vino langa mine, vreau sa vorbim despre ce s-a intamplat mai devreme la scoala.
- Uite Izzy, am inteles, nu v-om mai fi impreuna niciodata si accept asta doar pentru tine, nu vreau sa suferi sau altceva… am inteles, v-om ramane amici daca asta te face fericita.
- Vroiam sa-ti spun ca imi pace rau pentru noi si… ca tu vei ramane cel mai important pentru mine orice s-ar intampla, nu vreau ca tu sa uiti asta,
- Si tu vei ramane pentru mine cel mai de pret lucru de pe pamant, nu te voi inlocui niciodata.
A urmat un moment de tacere, cateva minute bune sau ore in care cei doi privira lacul ca pe un glob de cristal aflat la picioarele lor. Niciunul nu mai spunea nimic, cand de odata telefonul a sunat doar pentru o secunda. TY primise un sms de la mama acestuia ca se apropia cina si sa ajunga acasa pana la ora 7. Se pare ca ultimele 4 ore trecusera fara sa-si dea seama. Au cautat-o mult pe Izzy si nici nu stia cand a trecut timpul asa repede.
- Trebuie sa plec, poate ne vedem mai pe seara daca e ok.
- Bine, vorbim, te sun cand ajung acasa.
- OK, sa nu uiti. Te pup si te iubesc,
- Nu voi uita, o sa vezi tu cand te prind, spune asta Izzy razand si scotand limba la TY in timp ce el deja era in fata cu mult ca sa o mai auda.


IMI CER SCUZE DACA V-AM PLICTISIT. MAI AM CEVA SCRIS DAR M-AM GANDIT CA POATE E PREA MULT SA PUN AICI TOTUL.

[P.S.] va rog sa imi scuzati greselile gramaticale. daca le gasiti sa stiti ca nu a fost cu rea intentie, ci doar lipsa de implicare la ora de romana va pup

D-au FUNDA

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook