anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Bună TPU! Am mai pus întrebări în trecut la care nu am primit răspunsuri dar sper ca la această întrebare să primesc răspunsuri și să nu fiu luată în derâdere.
Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine.
În trecut am avut o relație foarte toxică de vreo 3 ani,am trecut peste ea și mi am făcut o altă relație strict din instinctul de a avea atenție căci îmi pierdusem prietenii din cauza trecutului.
După aceea am vorbit cu un băiat, îmi plăcea de el exagerat de tare, mă trata puțin indiferent și asta pe vremea aceea mi se părea atractiv din cauza a ce văzusem și în familie și relației toxice.
Sunt împreună cu băiatul acesta de aproape 6 luni,el o perioadă a avut multe rețineri față de relație gen nu vorbea cu mine despre probleme și chestii dar pe parcurs s-a deschis față de mine,acum ne am apropiat mai mult,dar de la o vreme îmi oferă mult prea multă atenție și mi se pare ca uneori se victimizează total nefondat și asta mă enervează,eu îl iubesc dar faptului ca asta mă enervează mă neliniștește,uneori mă enervează și glumele lui pe tema sexuală dar nu știu cum să vorbesc asta cu el ca am încercat și s-a supărat,am fost pe cale să ne despărțim de două ori dar am simțit ca nu mă lasă ceva,e diferit,simt ca îl iubesc nu ca sunt doar atașată,oamenii cu care am discutat mă judecă foarte rău și spun ca asta nu e iubire,eu vreau să vă întreb se poate să fie doar o perioadă a vieții mai ales ca sunt adolescentă și trec prin multe schimbări sunt foarte insecure și asta e dureros,mai ales ca eu nu am o parte feminină în viața mea și nu mă pot sfătui cu nimeni.
Se poate cumva să fie o fază de moment și lucrurile să se rezolve pe parcurs? în general sunt foarte recalcitranta când sunt sufocată să zic așa mai ales în perioadele sensibile din luna, este o poveste încâlcită din care sper să înțelegeți ceva, mă destăinui aici deoarece sunt foarte frustrată și simt ca dacă mă tot gândesc la asta gândurile se accentuează și totul devine un haos.
Sper să îmi oferiți sfaturi

4 răspunsuri:
anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Mai apropiați-vă și voi când vă întâlniți afară că nu se întâmplă nimic.

| andradamatei075 a răspuns (pentru anonim_4396):

Nu am făcut nimic cu nimeni, glumele sunt teoretic infofensive, noi ne întâlnim aproape pe fiecare zi și petrecem câte o oră două împreună, ne am apropiat dar eu păstrez decența adică nu vreau să ajung la altceva deocamdată ca e prea devreme dar mă îngrijorează stările mele impulsive

| anonim_4396 explică (pentru andradamatei075):

Dacă ești tipul de fată tot timpul foarte serioasă și care nu râde la glume chiar dacă nu îți plac o să te evite toți cei de vârsta ta acum.

| andradamatei075 a răspuns (pentru anonim_4396):

Sincer nu sunt chiar serioasă, de felul meu sunt copilăroasă doar ca sunt cam fricoasă de fel, sunt genul de persoană care,, suflă și în iaurt,, am fost pățită cu oamenii și pur și simplu orice lucru minor văd ca e puțin greșit la mine mă impacientez.
spre exemplu am vorbit cu o prietenă de a mea la un moment dat și i-am spus ca dupa ceva vreme nu mai simt mereu fluturi în stomac și ea a spus ca nu ne iubim în relație eu cu partenerul iar eu mi am umplut creierul cu tot felul de gânduri, uneori mă gândesc ca pur și simplu e o faza a adolescentei mele și din cauza problemelor de încredere și fricilor sunt așa, eu îl iubesc dar pur și simplu când oamenii îmi spun ca ei consideră ca noi nu ne iubim mă întristez și am tot felul de gânduri
este posibil ca pur și simplu să fie o fază sau lucruri normale într o relație de copii să zicem așa?
adică nu cred ca mereu este necesar sa fim ca la clasele mici totuși