Bună TPU!
Am mare nevoie de ajutorul vostru şi apelez la bunăvoinţa voastră pe motiv că-mi puteţi da un sfat. Numele meu este Alex şi locuiesc în Bucureşti. Am 15 ani (împlinesc 16 în iunie).
Am mai multe probleme. În primul rând este vorba de părinţi. Mai bine zis de sprijin, sau de lipsa sprijinului părinţilor. Mama m-a părăsit pentru a-şi trăi viaţa cu bărbaţi şi tata m-a dat afară din casă.
În afară de ei mai am două bunici. În momentul de faţă locuiesc la bunica din partea tatălui. Pe 24 luna trecuta am vrut să mă omor si motivul nu am sa il dezvalui. la trei zile am fugit că nu-l mai sufeream pe tata. cand si-a dat seama ca am fugit la bunica mia interzis sa ma intorc. Nu e prima oară când e vorba de o tentativă de suicid fiindcă, cu ceva timp în urmă am înghiţit un pumn de pastile (s-au acumulat prea multe în mine, lăsasem pe calculator o scrisoare de adio). M-a salvat un telefon din partea unui prieten de-al meu (pe care-l știu tot de pe acest site), care mi-a chemat salvarea. Atunci am scăpat cu viață

Acum vreo 2 ani am avut 2 tentative de suicid pe șina de metrou (dar am fost salvat de către un băiat).
Pe lângă gândurile suicidale mai am o problemă destul de gravă: nu îmi pot controla nervii. Mă enervez foarte repede şi sunt şanse să pocnesc rău acea persoană sau cel putin sa arunc dupa el cu primul obiect care il am la indemana.
Am apelat la psihologul din liceul însă nu mi-a dat nimic concret care să mă ajute în privința asta. Mi-a spus doar că trebuie să mă străduiesc mult mai mult. La un cabinet psihologic individual (sau ceva care să mă ajute mai mult decât poate cel al școlii) nu pot apela fiindcă nu am bani.

Până la urmă care este întrebarea ta? Ai scris câteva momente din viaţa ta şi ne-ai povestit puţin despre caracterul tău.
Toţi psihologii o să îţi spună că trebuie să ai voinţă şi să te schimbi sau poate o să îţi scrie o reţetă cu pastile, atât. Asta este meserie lor, ei nu înlocuiesc dragostea părintească sau sprijinul prietenilor tăi. Ei doar te sfătuiesc ce să faci în anumite situaţii, dar nu fac minuni.
Crezi că rezolvi ceva dacă te sinucizi? Nu ai ajuns pe stradă, încă ai un adăpost deasupra capului. Cred că ai şi mâncare caldă pe masă şi câteva haine cu care să te îmbraci. Plus, că ai internet care este deja o nevoie pentru un adolescent ca tine. Situaţia ta nu este atât de disperată. Gândeşte-te că alţi copii dorm în orfelinate unde sunt bătuţi şi batjocoriţi. Alţii mor de frig sub un pod sau alţii se droghează şi sunt purtători de boli periculoase.
O singură viaţă ai şi trebuie să o trăieşti. Ţine-te de şcoală şi de învăţat. O să ajungi la facultate apoi o să îţi alegi o meserie. Clădeşte o familie şi ai grijă de ea. Oferă-i copilului tău ceea ce nu ai primit tu când erai mic. Nici aceste gânduri nu te fac să renunţi la sinucidere? Atunci, caută un scop în viaţă.

Nu ai nevoie de ajutor psihologic, ci de dragoste.Aici mă refer la înțelegere și sprijin, necondiționat.
Ai postat asta pentru sfaturi? Crezi că vei primi ajutor din partea unor oameni care n-au nici o legătură cu tine? Nu Alex, nu...

Hei. Mai bine incetezi cu toate accesele astea de furie/sinucidere ca nu o sa rezolvi nimic. Mai bine le demonstrezi tuturor mai tarziu ca ai fost puternic decat sa isi dea lumea seama cat de slab esti. Mai bine pune-te pe picioare, invata, incearca sa te controlezi si totul o sa fie bine atat pentru tine cat si pentru cei din jur. O sa ai o familie frumoasa in viitor daca stii sa te stapanesti!
Mult noroc!

Chiar imi pare rau de tine. Mai usor cu fazele cu suicidul ca dupa nu mai ajungi in Rai. sau esti ateu? Eu iti zic sa te concentrezi pe invatatura si pe la 17-18 ani sa iti faci propria viata.
Este opinia mea, si mai usor cu suicidurile.
Funda? :3

Cand cineva rade de tine pentru ca tatal tau te-a dat afara sau ca mama ta te-a parasit, ignora-i. Ei asta vor, sa te enervezi tu, sa te vada suferind, plangand [.] Tu trebuie sa le raspunzi ironic. Cei care te jignesc, care iti spun de parintii tai, asta asteapta, ca tu sa te sinucizi, ei iti urasc viata ( ca sa zic asa ) poate ca si ei au momente cand vor sa plece de acasa din cauza certurilor cu parintii, dar niciodata nu marturisesc asta. Nu vor ca ceilalti sa rada de ei, dar ei sa rada ce altii. Nu ai nevoie de psiholog. Daca cineva te poate controla acela esti tu. Psihologul nu are ce-ti face. Poate doar sa te calmeze pe moment. Tu esti singurul care stie ce vrea de la viata, care-si poate stapanii nervii, care poate sa treaba peste orice. Fi tare si omoara-i cu ironia ta.