Buna Tpu.Am nevoie de ajutor.Ma gandesc sa ma sinucid, chiar nu mai suport si nu mai am niciun motiv sa traiesc.Nu sunt un las,dar mi-am intrecut limitele si simt ca nu mai pot continua.Tatal meu este pelcat in alta tara si am ramas cu mama acasa. Avem foarte multe probleme, legate de bani.Din cauza asta cand mama vorbeste cu tata la telefon ii spune ca vrea sa se sinucida.Da, am auzit-o cand a spus ca o sa se sinucida in viitorul apropiat si ca ii pare rau de mine, ca nu stie cum o sa ma descurc doar ca ea nu mai poate.Cand am auzit asta m-am simtit ca de parca am murit pe dinauntru.Nu mai vreau sa fac nimic, cum e sa iti auzi mama ca planuieste sa se omoare? Am nevoie de ajutor...

Vorbeste cu ea! Cautati solutii, sa faceti cumva sa fie bine, luptati impreuna.

Lipsa banilor nu e motiv de sinucidere. Cati ani ai? Nu iti poti gasi un job, ceva?

1) am o nedumerire: esti fata sau baiat? (neimportant)
2) spune-i mami tale exact ce ai scris aici plus o completare: "daca ti-ar pare atat de rau de mine si daca m-ai iubi asa de mult, ai renunta la gandul de a te sinucide si ai lupta pentru viata, in viata"
3) greutatile nu sunt un motiv de a renunta ci din contra, ar trebui sa fie o rampa de lansare pentru reusitele vietii acesteia.
4) daca nu esti atee ar fi bine sa ceri si ajutor lui Dumnezeu prin rugaciuni; ajutorul nu intarzie de obicei in astfel de cazuri (cazul meu a fost mult mai usor dar tot cu ganduri de renuntare la viata si prin rugaciune a venit salvarea in mai putin de 24 de ore ).

Bună. Vorbeşte cu mama ta, împreună găsiţi soluţii, este doar o încercare şi trebuie să treacă peste ea, să se roage lui Dumnezeu să vă ajute, cumva se va rezolva. Telefon antisuicid 0800801200.

Sinuciderea nu face decat sa PERMANENTIZEZE IN VESNICIE zbuciumul cu care SUFLETUL TAU VA PASI "DINCOLO"...

Cum poti sa te gandesti la asa ceva?
Nu exista problema in lumea aceasta care sa nu poata fi rezolvata!

În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.

Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...