Am nevoie de niste sfaturi... Sa incep cu inceputul. 1). Prima mea "relatie" (anul trecut, cam 1 sapt jumatate in vara), relatia adica tinut de mana si de astea, avand in vedere ca am doar 14 ani. Dar l-am placut mult, si am fost cu el dupa mai bine de un an in care am fost ceva gen cei mai buni prieteni. M-a ranit mult, si-a batut joc de mine, si toate alea, si abia pe la sfarsitul lui septembrie am trecut peste.
2). Am avut multa incredere in multe-multe persoane, si absoulut toate (in afara de una), m-au facut foarte tare sa regret asta, si in momentul de fata, pur si simplu nu mai pot avea incredere in nimeni, si trebuie sa tin in mine tot, de aceea si postez pe TPU. Stiti cum e lumea in ziua de azi... Cateodata stau si ma gandesc cum ar fi daca as fi ca majoritatea fetelor de 14 ani, care schimba baietii ca pe sosete numai "sa se dea mari", se "calaresc" prin toate baile din acelasi motiv, nu invata, si toate alea.
3). Era inevitabil sa se intample asta: cred ca imi place de cineva, adica pe bune (nu sunt genul care sa placa 100 de baieti intr-o saptamana, adica mie cand imi place de cineva intr-adevar, imi place rau de tot, pana acum nu mi-a placut decat de acel baiat care..toate alea rele, stiti voi.).
4).Ca si mine, realizeaza ca lumea nu-i de incredere, dar problema e ca in loc sa le "fie" exemplu, el face exact ca ei. si nu e deloc de incredere, adica cand mai aflu lucruri, barfe, prostii dintr-astea de "copii", "X mi-a zis" "de la X am aflat" (X fiind cel pe care cred ca-l plac.zic "cred" pentru ca nu as vrea sa il plac si prefer sa neg asta cat mai pot. De ce? reciti punctul 1). E un baiat foarte inteligent, mai mult ca mine, desi amandoi avem mediile de 10 la scoala(NU, nu suntem tocilari sau mai stiu eu ce... suntem inteligenti si prindem din clasa, fara sa invatam.) si stiu ca a avut destule "prietene" dar, fata de TOTI ceilalti baieti, nimeni nu stie de relatiile lui, gen "sa se laude", sau mai stiu eu ce gandesc restul..Respecta fetele, dar, fiind si inteligent, ma indoiesc foarte tare ca se implica in relatii (lucru pentru care il admir oarecum, pentru ca si eu as fi preferat sa nu pun deloc suflet, sau doar partial, decat --punctul 1--). SI eu sunt genul care se implica si pune mult suflet. Si nu vreau "sa-l plac", dar nu stiu, nu ma pot abtine. mai ales ca am auzit tot felul de lucruri, ca altii ma barfesc(chiar "fostul" mi-a zis, cand m-am certat o data cu el), cu exceptia lui... sau mie imi raspunde pe fb, telefon, etc, si altora nu. Dar nu cred ca ma place, si sincer nici nu as vrea, pentru ca nu vreau sa fiu cu el pentru ca mi-e teama sa nu fiu ranita din nou! Si ma enerveaza ca nu imi pot da seama macar! Am crezut ca sunt paranoica si ca numai eu cred asta, dar fetele din gasca au zis acelasi lucru fara sa le zic eu nimic: are privirea asta, efectiv te inebuneste ca nu iti poti da seama niciodata ce gandeste!
Acum nu stiu ce sa fac... astept niste pareri, sfaturi, nici nu stiu ce. cred ca am pus "intrebarea" asta mai mult ca sa ma descarc.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook