Nu stiu ce e cu smile-ul de la sfarsitul intrebarii mele, l-am pus intamplator. In fine, sora mea e batuta de sotul ei, si deseori asta se intampla in ochii mei. E foarte mult de spus, nu cred ca cineva o sa ma inteleaga, dar mi-e greu. Mi-e foarte greu sa vad asta si sa ma fac apoi ca nu s-a intamplat nimic. Sora apoi ma roaga sa nu le spun parintilor, sa nu spun nimanui, ceea ce ma face sa sufar mai mult de atat. Are doi copii mici, acestia de asemenea azi au vazut cum mama lor e batuta, s-au speriat si au inceput a plange. I-am dus cat mai departe, m-au cuprins atat de strans. Le-am astupat urechile, sa nu auda strigate. Asta ma facea sa mor de durere, sa ii vad pe ambii atat de speriati. De fiecare data cand se intampla astfel de cazuri ma implic, incerc sa ii despart, dar sora mea se inerveaza, striga, ma loveste. Daca le spun parintilor fac apoi mai mari probleme, inima mamei mele e slaba, deseori isi pierde cunostinta. Tatal meu are diabet, nu se simte bine nici el. Au fost martori si ei odata la bataia dintre sora mea si sotul ei, si au trecut foarte greu peste asta. Totusi, sora mereu il iarta, nu asculta pe nimeni atunci cand ii spune ca nu face corect. Il iubeste prea mult ca sa-l poata pierde, chiar daca el i-a facut viata un cosmar din primele zile de cand l-a intalnit. Daca cineva a citit asta, poate nu m-a inteles, dar ii multumesc ca m-a ascultat.
Te-am inteles foarte bine desi nu am trecut prin asa ceva dar am auzit multe cazuri de acest gen. Sora ta nu vrea sa creeze necazuri in plus iar copiii sa creasca fara tata.Desi, la comportamentul lui fata de ea, ar trebui sa bage divort. Nu trebuie sa stea sa se chinuie cu unul care o bate si ii face viata un chin.Imi pare rau pentru ce i se intampla surorii tale. Parerea mea este sa divorteze de el.
O seara linistita!
Sfatul meu este sa faci ceva.
Garantez eu ca daca nimeni nu face nimic situatia cel mai probabil se va inrautati.
Poate ca soara ta suporta aceea durere si spaima, dar spune-mi, acei copiii cu ce au gresit?
Macar pentru ei incearca sa faci ceva.
Ia legatura cu cei ce lupta impotriva violentei domestice, ei te pot ajuta.
Noi nu avem cu ce te ajuta, poate doar cu sfaturi, si eventual sa ne strangem cativa sa-i rupem mainile nemernicului, dar in afara de asta nimic.
Deci fa ceva cat se mai poate!
Nu stiu, cred ca sora mea va fi foarte nemultumita daca voi face acest lucru. Iti inchipui cat de greu imi e si mi-a fost sa vad toate astea? Luand in consideratie, ca la moment am 14 ani, iar eu la astfel de situatii am asistat incepand de la vreo 10 ani. Eram si sunt doar un copil, la fel ca si copiii surorii mele. Din prima zi dupa nunta sa, sora mea s-a schimbat radical, parca ar fi hipnotizata. Cum poti sa ierti si sa traiesti cu un monstru? Cum?!
Tocmai asta e problema, fie este orbita de "iubire" fie ii este frica, daca nimeni nu face nimic, garantez eu ca acel monstru nu se va schimba in bine!
Scuze că răspund aşa de târziu!
Sora ta trebuie să facă ceva acum până nu e prea târziu! Şi anume, să dea divorţ de el, crede-mă, provin dintr-o familie cu o situaţie asemănătoare, cu excepţia faptului că tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, nu o lovea pe mama, era un împătimit al alcoolului. Până ce nu a dat divorţ, nu am avut linişte nici noi, copiii, nici mama. Sfatul meu e să-şi ia inima-n dinţi şi să facă ceva, să se gândească că e viaţa ei şi nu mai primeşte una nouă în schimb pentru a o lua de la capăt! Multă baftă ţie şi surorii tale!
Eu nu inteleg felul acesta de "dragoste". Cum poti iubi un om violent? Oare chiar dragoste este sau altceva? Sora ta are serviciu? Poate o santajeaza ca nu ii da alocatia daca il paraseste. Praf! Legea il va obliga. Poate o ameninta ca ii ia copiii? Sa nu se lse intimidata. Daca reusesti sa o faci sa-ti spuna adevarul, poate reusesti sa o convingi sa divorteze. Eu personal nu agreez asta dar ce traieste ea nu e viata. Parintii ar trebui sa stie insa ma gindesc ca ea se teme de un infact al mamei si o criza diabetica a tatalui. E o situatie sensibila.
Acum recitesc si vad reactia surorii tale. E cel putin ciudata. De la ce pornesc aceste certuri? Spui ca esti de fata.
Inainte sa ridice mana la sora mea, el mai intai ia toate documentele (pe masina, pe casa, pe copii) si vrea sa plece. Ea insa, incearca sa il opreasca, pentru ca are nevoie de documentele date. In asa mod, totul incepe. E drept ca sora mea deseori incepe prima sa il loveasca, cu toate ca cu acest lucru nu face altceva decat mai tare sa il inerveze. Am vorbit cu ea de nenumarate ori, si ea e confuza. Nu o inteleg si nici nu am inteles-o vreodata.
Am citit ca ai doar 14 ani. Acele acte pot fi declarate ca fiind furate si, daca politia nu le recupereaza, se pot scoate duplicate. Daca masina e pe numele lui, cum e in general, nu conteaza ca ia actele sau nu. Certificate de nastere, pot fi scoase oricind de mama. Cu actele casei nu are ce face fara acceptul surorii tale si, singurul important este extrasul de carte funciara (si ala valabil doar 24 ore pentru tranzactie), nu contractul de vinzare-cumparare. Dar la cum spui ca reactioneaza sora ta, poate mai bine ar fi sa discute cu un psiholog. Spune-i ca e spre binele ei si mai ales al copiilor. Am spus psiholog, nu psihiatru! Daca refuza, inseamna ca se complace de bina voie in situatia asta si e vorba doar de proasta crestere. Iar tu, ar trebui sa stai mai putin pe la ei. Cit mai putin, aproape deloc.