Buna TPU, am nevoie de un sfat. De cateva zile bune in continuu tot plang dupa tata, a murit cand aveam 7 ani de la x boala si complicatii pentru ca era alcoolic. Desi n a fost cea mai buna persoana cat timp a fost in viata, am in mintea mea o versiune a lui in care ii pasa de mine si imi imaginez tot felul de chestii ca facem nu stiu ce activitati impreuna si plang de nu mai pot, nu stiu de ce imi vine acum, ani buni nu m-a interesat. Simt de parca mi e dor de ceva ce in primul rand n am avut niciodata. Mentionez ca acum am 16 ani.
Aveam in casa un teanc cu poze de cand eram mica si in unele aparea si el, si acum cateva zile le am cautat insa toate pozele cu el efectiv nu mai sunt, cred ca le-a aruncat mama, oricum nu l suporta.
Ma simt oribil, nu imi amintesc clar ce voce sau fata avea si pot numara pe degete toate amintirile cu omul asta(era in Italia mare parte din an) iar majoritatea dintre ele sunt proaste.
Simt un gol si nu stiu cum sa compensez cu minusurile emotionale cauzate de lipsa unui parinte. Si cred ca probabil si de asta fata de diverse persoane de sex opus dau dovada ori de obsesie ori de misandrie.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook