Ar fi benefic sa ''dai raportul'' si cu inima, si cu creierul. Totusi, sunt momente cand inima ''nu asculta'' de creier si cand creierul ''nu asculta'' de inima. Trebuie sa gasesti o metoda sa le echilibrezi ''parerea''. Cam multe ghilimele, nu?
E bine sa te folosesti de ambele. Raportul trebuie sa fie egal, nu trebuie sa actionezi nici extraordinar de rational deoarece iti pierzi omenia, dar nici exagerat de spiritual deoarece iti pierzi ratiunea. Trebuie sa gasesti un echilibru.
O conversație între inimă și creier.
Inima: m-am îndrăgostit
Creerul: nu te duce, o să te rănească
Inima nu ascultă și pleacă.
Peste un timp vine rănită.
Creerul : să nu-mi spui că nu te-am avertizat
Inima: urăsc să ai mereu dreptate!
Frumoasa conversatie Si ai si dreptate
Foloseste-le egal, in asa fel incat decizia luata de creier sa nu raneasca inima, sau decizia luata de inima sa nu precipite creierul.