Buna TPU:*Am o mare problema ce vreau sa o rezolv cat mai urgent si am nevoie de parerile voastre.Am o zona de confort din care incerc sa scap dar de fiecare data cand incerc sa "fac un pas" ma retrag 10 inapoi.Sunt foarte timida si rusinoasa si am talentul asta de a ma face de ras (ceea ce nu ma ajuta deloc). Sunt inchisa in mine si am intotdeauna senzatia ca lumea ma evita si am senzatia acuta ca nimeni nu ma vrea in preajma lor. Daca prind putin curaj fac ce fac si starnesc cateva rasete(care sunt constienta ca nimanui nu-i pasa atat de tare) am senzatia ca isi vor aminti intotdeauna de prostia mea si ca ma eticheteaza intr-un fel sau altul.Chiar vreau sa scap de asta, sa nu-mi mai pese, sa nu ma deranjeze daca ma mai fac de ras din cand in cand, sa nu mai fiu atat de tematoare si sensibila.Ma puteti ajuta? V-as fi profund recunoscatoare pentru raspunsurile sincere si ofer funda celui mai bun raspuns
(am 18 ani)
(am 18 ani) 
Singurul mod prin care poti rezolva problema asta este sa incerci sa faci mereu cate un pas in fata. Este obositor si extenuant, dar cu timpul vei vedea ca pasii pe care ii faci vor deveni mai usori.
Cat despre momentele tale penibile, probabil ca nu sunt chiar atat de rele pe cat crezi. Iar pana la urma, toata lumea are momente penibile, doar ca in general lumea nu si le aminteste. Zambeste in momentul respectiv si trece mai departe. Crede-ma ca nimeni nu isi aminteste de toate prostiile pe care le-ai spus (daca ai spus) sau de lucrurile cu care te-ai facut de ras (daca intr-adevar a fost cazul). Oamenii chiar nu prea tin minte conversatiile avute, in general.
Singurul lucru pe care il poti face este, dupa cum spuneam sa iesi mereu din zona de confort. Chiar daca simti ca nu poti, ca nu vrei la momentul respectiv, ca ai prefera sa te inghita pamantul in loc sa te duci sa te bagi in seama cu o persoana, fa-o oricum si fa-o constant. Iar asta ti-o spun din partea unei persoane care sufera de anxietate sociala. O foarte buna parte din viata mea am evitat contactul cu persoanele. Desi am avut prietene in toata perioada copilariei, evitam sa imi fac cunostinte noi. Preferam orice in loc sa merg si sa imi fac prieteni noi. Eram atat de stresata de prezenta altori oameni incat evitam intotdeauna sa fiu singura intr-un loc public sau aglomerat. Aveam impresia ca toti se uitau la mine.
Dar, am avut prieteni. Iar odata cu facultatea am avut oportunitatea sa imi depasesc limitele mai mult decat am crezut vreodata. Am facut Facultatea de Jurnalism, plus practica si lucru la un ziar online. Am fost trimisa sa fac vox popu*li prin parcuri, sa fac reportaje, sa ma filmez in fata camerei, sa ii filmez pe altii, sa iau interviuri cu persoane cunoscute sau mai putin cunoscute, am fost refuzata, am mers mai departe, mi-au acordat interviurile, la primele m-am balbait, m-am stresat, imi uitam ideile, nu ma puteam uita la persoana respectiva etc. Cu timpul, lucrurile astea au devenit mult mai usoare. Crede-ma ca, pentru facultate, inainte de fiecare interviu, vox popu*li, reportaj (le-am avut de facut pentru radio, tv si presa scrisa - facultate, la munca nu am facut asa ceva), ma simteam complet inghetata, terifiata, nu puteam dormi, dupa cum spuneam si mai sus as fi preferat sa ma inghita pamantul in loc sa fac toate chestiile respective. Dar in trei ani, totul a devenit din ce in ce mai usor. Mi-am facut prieteni, mi-au facut relatii, am plecat din tara si mi-am facut prieteni si aici.
Chiar si acum, inainte sa ma bag in seama cu o persoana, primul meu instinct este sa o iau la fuga. 
Dar nu o fac niciodata. Intr-un an, mi-am facut numeroase cunostinte si numerosi prieteni, atat din tara in care locuiesc, dar si din alte tari. Si probabil ca nimeni dintre persoanele care ma cunosc in viata reala nu ar crede ca sufar de anxietate sociala sau ca sunt rusinoasa etc. Pentru ca eu am fost intotdeauna cea care a mers spre ei. Dar trebuie sa fie un exercitiu constant. Pentru ca am observat si in cazul meu, cu cat ma lasam mai mult influentata de instincte, cu atat imi era mai greu sa o iau de la capat si sa ies din afara zonei de confort.
Răspunde
Foarte interesant, multumesc frumos.Totusi acum as avea altceva sa te intreb.Si eu sunt interesata de cautarea unui job foarte bine platit si de plecarea in strainatate insa problema e ca nu stiu ce facultate sa fac.stiu e tarziu si ar fi trebuit sa stiu dejadar sunt inca pierduta.am rezolvat testul holland si mi-a iesit leadership, pe partea de artistic si investigatior si mi s-a recomandat jurnalismul.Mi-ai putea spune te rog cam ce faci la facultate, care sunt cele mai bune pozitii care le poti ocupa dupa terminarea facultatii, daca mai esti deschisa si spre alte tipuri de meserii odata ce termini facultatea si cum ai reusit sa pleci in strainatate cat de greu ti-a fost si cum ai reusit sa te ridici si acolo.Iti multumesc enorm daca mi-ai raspunde fiindca sunt foarte curioasa si nu prea am pe cine sa intreb in domeniul acesta. Sper ca nu am fost prea bagacioasa
Răspunde
Nu ai fost bagacioasa deloc. Crede-ma ca stiu frustrarea asta sa nu stii ce sa faci. Eu oricum, imi pare rau sa te dezamagesc, insa nu am plecat din tara pe baza jurnalismului, ci am plecat din tara sa fac alta facultate.
Daca te intereseaza jurnalismul, la Universitatea din Bucuresti vei avea diferite materii teoretice cat si practice. In ultima vreme stiu ca s-a schimbat, eu cand am intrat la jurnalism in primul an si jumatate faceam si relatii publice si publicitate si jurnalism, iar dupa un an jumate alegeam o specializare. Acum cred ca iti alegi specializarea la inceput. Asa ca nu mai tin minte care materii erau in primul an pentru jurnalism, pentru publicitate si pentru pr. Dar, cred ca iti pot face o mica descriere. In primul rand vei face sociologie, comunicare interpersonala, politologie, istoria presei, tehnici de redactare, tehnici de scris presa online, ceva pentru televiziune (unde va trebui sa faci reportaje). Primesti o camera de la facultate si trebuie sa iti gasesti singura un subiect. Depinde de prof. Unii te pun sa fac altceva. Alta profa la aceeasi materie ne-a pus sa ne filmam in timp ce ne imaginam ca prezentam o stire pe care o invatasem. Unii te trimit pe teren, altii nu. Eu i-am avut pe ambii. Faci si radio, din nou, esti trimisa pe teren si trebuie sa te intorci cu tot felul de materiale vox popu*li, reportaje etc. Trebuie sa iti gasesti singura subiectele, iar uneori ti le dau profii. Si ai si presa scrisa, unde inveti sa redactezi propriile articole. Apoi faci si fotojurnalism, unde din nou esti trimisa pe teren si trebuie sa gasesti diverse subiecte pe care sa le abordezi intr-un fotoreportaj, de exemplu. Apoi mai ai si tehnici de investigatie jurnalistica, unde trebuie sa faci singura propria ta investigatie. Si mai ai si niste materii in care inveti despre institutiile publice si trebuie sa te duci la diverse meetinguri ale autoritatilor publice. S-ar putea sa mai fi uitat cate ceva, pentru ca nu imi mai amintesc exact tot.
Oricum, facultatea te invata multe daca iti dai efortul. Sunt mulTi studenti care au trecut prin ea fara sa invete nimic, copiind temele de pe internet. Dar daca faci totul pe cont propriu si iti dai interesul inveti foarte multe. De asemenea, vara in fiecare an, cu exceptia ultimului an cand trebuie sa iti scrii licenta, trebuie sa faci practica. Uneori poti intreba profii la facultate, uneori sunt oportunitati de practica oferite la facultate, iar alteori trebuie sa iti gasesti singura.
Oportunitati pentru joburi gasesti. Pe grupul facultatii vor circula lunar oferte de lucru in presa. Daca iti dai interesul si daca iti place vei gasi de lucru. Am colege si colegi care si-au gasit locuri de munca, fie ca reporteri la tv (astea sunt locurile de munca cel mai bine platite), fie la presa online (aici sunt cele mai multe posturi) sau ca fotoreporteri. Unii prezinta anumite emisiuni pe Internet, altii la televizor. Am colegi peste tot care si-au gasit. La tvr, la prima, la digi, la protv, la adevarul, plus alte site-uri de stiri. Daca te interesezi si iti place vei gasi de lucru si iti va fi usor sa te si ridici si sa castigi mai mult, pentru ca la inceput vei castiga destul de putin.
Eu m-am razgandit pentru ca meseria nu este pentru mine. Este o meserie frumoasa (uneori) pentru ca reusesti sa vezi multe lucruri, sa cunosti multi oameni. Dar este extrem de obositoare. In momentul in care ajungi acasa nu ai terminat cu ea. Cat am facut practica si am lucrat, intotdeauna trebuia sa fiu atenta daca ceva se intampla. Primul meu instinct cand mergeam pe strada si daca vedeam vreo neregula era sa ma gandesc daca are material de stire. Trebuie sa stai informat constant, sa urmaresti canalele de stiri, sa vezi ce se intampla. Nu ai niciun moment liber. Iar mie asta nu mi-a placut. Nu ma puteam imagina fiind asa toata viata. Asa ca m-am reprofilat. Daca vrei sa faci jurnalism si mai ales jurnalism de calitate trebuie sa fii extrem de pasionat, pentru ca daca nu esti pasionat cu timpul ritmul de lucru incepe sa te extenueze.
Am inteles, as putea sa te intreb cu ce te ocupi acum? e ceva asemanator cu ce ai invatat in facultate? si eu as fi vroit sa incep facultatea in strainatate insa din cauza unor probleme va trebi sa o incep in Romania dar specializarea sau cel putin masterul vreau sa mi'l termin in strainatate. exista burse sau programe speciale pentru cei ce vor sa-si termine studiile in strainatate? tu cum ai facut? multumesc frumos:*
Poti spune ca este oarecuma asemanator. Momentan studiez psihologia (facultate). Teoretic, puteam sa dau direct la master in psihologie (Universitatea din Bucuresti este recunoscuta, cel putin in Belgia), dar nu am vrut. Dar ideea este ca poti face ceva in tara, apoi daca doresti sa dai masterul in altceva este posibil. Singura problema este ca trebuie sa iti iei un an in care sa studiezi anumite materii pe care le-ai pierdut si apoi trebuie sa dai un examen de admitere la master. Daca vrei sa te reprofilezi.
Cat am stat in tara am facut facultatea la buget, asa ca ai mei nu au platit nimic pentru ea. In anul doi, cand am realizat ca nu este ceea ce vreau sa fac, am zis sa mai raman un an sa termin facultatea, mai ales ca deja pierdusem doi. Avand in vedere ca ai mei nu au platit deloc pentru facultate si aveau banii, au fost de acord sa mi-i dea pentru facultatea de aici. De asemenea, ce am mai lucrat si eu, am reusit sa pun la o parte ca sa pot acoperi costurile suplimentare. Pretul pentru facultate pe an si aici este cam acelasi ca in tara (in jur de 800 de euro). Eu studiez la KULeuven. Depinde, insa, unde vrei sa studiezi si ce anume. Medicina va fi, evident, mai scumpa decat o facultate teoretica. Sincera sa fiu nu stiu daca exista burse, unele facultati cred ca au. La mine nu a fost tocmai o chestie planuita. Dar imi amintesc ca in clasa a 12-a la noi la liceu au venit tot felul de persoane care au prezentat facultati din afara. Am cativa prieteni care au plecat in Olanda si stiu ca acolo preturile pentru facultati sunt destul de ok, iar educatia este destul de buna.
Pentru alte tari nu iti pot spune cu exactitate cum functioneaza, dar Belgia, mai ales orasul in care este facultatea, este plin de studenti straini. Daca vrei sa te inscrii la facultate, de regula trebuie sa aplici cam pana in mai. Daca ai aplicat si ai fost acceptata poti veni in Belgia. La primarie iti vor elibera in doua, trei saptamani un card valabil trei ani special pentru studenti, care te lasa sa stai aici. Din pacate, chiria este destul de scumpa, dar dupa cum spuneam Leuven este plin de studenti. Asa ca sunt o gramada de case dedicate studentilor, unde chiria pe camera este destul de mica, comparativ cu restul. Facultatea se plateste la inceputul anului universitar (ultima saptamana din septembrie) si iti mai trebuie bani de chirie pentru cateva luni sau macar primele luni pana gasesti ceva de lucru. Locuri de munca vei gasi destul de repede ca studenta si programul este destul de flexibil. Lucrezi o zi, doua pe stapamana dar nu platesti taxe asa ca este ok Se castiga in jur de 100 de euro pe zi. Dar nu poti lucra mai mult de 50 de zile pe an, fara sa platesti taxe. Deci daca ai nevoie de mai multe zile, vei primi mai putin. Oricum, este posibil sa te intretii, mai ales daca ai putin ajutor din partea parintilor. KULeuven are cursuri si in engleza si in olandeza. Unele le vei gasi in engleza, altele nu. Eu de exemplu, a trebuit sa fac psihologia in olandeza. Asa ca inainte sa te inscrii trebuie sa vezi ce programe sunt oferite in engleza. Din cauza asta, momentan nu ma ocup cu nimic. Este destul de dificil sa invat in olandeza, fiind a treia limba pentru mine si asta imi cam ocupa tot timpul si toata energia. Dupa ce ma voi mai obisnui, probabil voi aplica pentru diverse locuri de munca oferite pentru studenti. Dupa cum spuneam, se plateste bine si este doar o singura zi pe saptamana.
Cam astea ar fi cele mai importante detalii, la altceva nu mai ma pot gandi, dar daca tu mai ai alte intrebari, feel free to ask. Sper ca te-am putut ajuta.
Ordonare:
După relevanţă
Poti sa citesti romane, sa iti scriem aici mii de raspunsuri tot degeaba, cel mai greu e sa te schimbi pe tine nu pe altii, prin experinte multe te vei dezvolta ca om, inca esti mica ai 18 ani, timiditatea va disparea cand vei cunoaste un baiat cand vei avea o prietena etc cu timpul vei vorbi mai mult, ai o frica de a vorbi cu cineva, teama ca vei gresi, ca va rade de tine, teama de dezamagire sunt chestii care poate niciodata nu o sa treaca te poti preface ca nu esti timida dar vei fi mereu e normal gandeste-te ca noi stateam in grupuri mici de cateva zeci e normal sa fii timida nu suntem cu toti asa fericiti sa cunoastem pe altii
Răspunde
Acum cativa ani am fost si eu la fel ca tine. Eram timida, eram foarte constiincioasa asupra faptelor mele, imi pasa foarte mult despre reputatie, nu aveam prieteni, iar colegii de la scoala nu ma bagau niciodata in seama. Mereu am vrut sa actionez dar de fiecare data cand am avut ocazia am dat inapoi. In clasa a cincea am aflat cat de cruda este lumea de fapt. Daca erai timid erai luat drept fraier, daca erai prea vorbaret erai luat drept prost. Am aflat ca oricat de mult ai incerca tot nu vei ajunge la nivelul de asteptare al celorlalti. Dar cu timpul a incetat sa-mi mai pese. Am devenit mai ursuza, zambeam din ce in ce mai putin, am devenit foarte rea si zgarcita (de vina este gena de familie). Pe scurt am devenit eu insumi. Dar partea buna este ca ma devenit si mai curajoasa. Odata niste baieti m-au provocat sa-mi tai o suvita de par, iar tocmai astazi am cerut o colega in casatorie pe terenul de sport in fata scolii cu un inel facut din iarba (tin sa mentionez ca sunt fata). Lumea ma eticheta intruna drept emo, ciudata, lesbiana dar fiindca nu-mi pasa au incetat sa-mi mai zica asa.
Sfatul meu este sa incetezi sa iti mai pese.
Ca sa prinzi curaj fredoneaza o melodie ce te face sa te simti bine. Eu sugerez ''I don't care - Fall Out Boy".
Si cel mai important este sa nu uiti sa zambesti.
Poti sa mai iesi din banca si sa incerci sa te bagi incet incet in discutiile colegelor tale, sau ai putea sa stai mai mult cu colega ta de banca sau mai apropriata de banca ta daca stati cate unu, incearca sa vorbesti mai mult cu mama, bunica matusa sau o verisoara, vei cedea ca incet incet vei reusi. Asa eram si eu si acum nu mai am probleme, si sunt in a-7a. Sper ca ti am fost de ajutor.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
