Am o mare problema, zic eu.
Sunt MULT prea sensibilă. mă sperii repede, plâng repede, când ţipă cineva la mine tremur, cedez repede şi plâng. Când sunt întrebată chestii care mă dor, încep să tremur, mă panichez. şi e oribil.
Cum aş putea scăpa de acest sentiment?

Simplu(sau nu):
Stai departe de aia care tipa la tine sau te fac sa te simti prost.Te duci langa cei care inteleg cum esti si nu fac nimic pentru a te supara.Sau pur si simplu ii ignori.Ii lasi sa vorbeasca singuri.Te gandesti la altceva in timp ce aia isi misca limba-n cutie.
Nici mie nu imi place sa fiu intrebat chestii de genul asta.Cand cineva ma intreaba ceva care ma enerveaza/supara ii zic "nu conteaza".Sau schimb subiectul inainte sa termine de adresat intrebarea.Atunci cand vad ca incepe spun niste balari.Nu conteaza ce.

Nu ai cum. Probabil esti hipersensibila. Iar acest lucru in extreme poate fi considerat o afectiune. Cel mai bine este sa vezi un psiholog care te va indruma si te va ajuta sa iti stapanesti aceasta sensibilitate.

Ar trebui sa mergi la un psiholog. El te poate ajuta.
Te poti duce chiar la psihologul scolii.

Cu totii avem puncte slabe.Suntem niste fiinte atat de fragile. Daca ar sti cei care se comporta cu suflet rece..Nu cred ca poti scapa intr-un fel sau altul.Pur si simplu asa esti.E minunat sa fi asa.Esti tu insuti.Invata sa iti controlezi sentimentele si sa le descarci intr-un alt mod.Crede-ma.Oamenii sunt niste animale.Cei cu suflet cald si sensibil sunt de obicei calcati in picioare.Psihic si mental.Tot ce as putea spune e..incearca sa iti controlezi sentimentele.Cel mai bine e sa te deschizi in fata cuiva care a trecut sau trece prin situatii similare cu ale tale. Take care.>

Ceva nu e in regula, dar e totusi normal. De ce sa fie anormal? Gandeste-te ca exista foarte multi oameni ca tine. Acest sentiment de teama continua poate fi invins doar cu propria ta vointa. Si eu aveam o colega la fel ca tine: cand lua note mici se panica si incepea sa planga, daca cineva o certa tremura si la fel plangea. E ceva care e mult mai intensificat la tine! Acea colega acum e altfel, e o alta persoana. A luptat mult, dar a invins. Incearca sa-ti spui in minte niste lucruri care te fac mai linistita, gen: "Va trece. Imediat va placa. Imi voi indrepta nota. Nu sunt singura. Dumnezeu ma va ajuta!". Rugaciunile pot avea, de asemenea rezultat. Ai incredere in tine, iar restul va decurge de la sine! Te pup!
P.S.: Ce varsta ai?

Buna! Este normal sa fi sensibil. Toti avem o parte sensibila in noi, iar tu doar ti-o arati mai mult. Asa e firea ta. Te-ar fi ajutat foarte mult un psiholog dar din cat am citit nu poti merge la unul. Dar de ce nu poti? Ti-e rusine sa-i spui mamei ce se intampla? Spune-i fara ocolisuri, sau mergi la psihologul scolii daca vrei, pentru ca el te va ajuta fara sa-i spui mamei ca ai fost, desigur daca ai psiholog la scoala. Uite eu sunt putin mai mica ca tine si ma mai speriu si eu putin, adica imi e frica de intuneric, imi este extrem de mila de cineva care plange si imi dau si mie lacrimile, daca se loveste fratimio mai mic( mai ales daca suntem singuri acasa) ma panichez extrem de mult. Nu pot sa zic ca sunt chiar ca tine, dar aproape.
In orice caz daca vrei sa mai vorbim sau vrei sa ma intrebi ceva, raspunde-mi la raspuns.