Buna TPU, am o problema destul de grava. De 3-4 ani ma simt foarte naspa, nu stiu cum sa explic dar in ultimele luni a devenit destul de grav si simt ca nu mai pot face nimic si imi doresc doar sa mor chiar daca suna penibil. In generala..mai exact din clasa a 6 a am inceput da ma distantez de colegi si profesori cu care ma intelegeam foarte bine. Am inceput sa fiu jignita de acestia insa am reusit totusi sa-mi fac un grup mic de prietene care si acelea erau extrem de toxice. Am terminat generala acum am o clasa foarte ok doar ca am ramas cu anxietate de pe vremea aia si efectiv imi e rusine sa cer pana si la baie. Daca sunt intr-un grup mai mare sau ceva sunt foarte foarte stresata (nu neaparat timida) pur si simplu imi e frica sa spun ceva. Cu mama ma intelegeam inainge foarte bine dar in ultima vreme ma face sa ma simt ca un rahat. Tot rade de mine si ma face sa ma simt groaznic. De tata nu mai zic)) la fel si fratii mei. Am 2-3 prietene de baza insa sunt la distanta. In rest chiar nu prea am cu cine sa ies in timpul liber si ma simt tinuta intr-o cusca. Efectiv nu ma simt in stare de nimic si nu ma mai bucura asbolut nimic in viata asta. Plang in fiecare noapte si-mi detest viata din tot sufletul. Ma urasc efectiv pe mine chiar daca nu sunt urata. Arat chiar ok cu mici defecte dar efectiv ma urasc. Simt ca nu am pe nimeni alaturi si imi e foarte greu sa gasesc un motiv pentru a mai sta in viata. Stiu, suna penibil si pentru mine dar efectiv adorm cu lacrimi in ochi si dimineata regret ca m-am trezit. Va rog nu vreau sfaturi de genul "ai nevoie de un psiholog" sau "iesi dimineata fa o plimbare si incearca sa iti faci un program" le-am incercat..am fost 1 an si ceva la psiholog dar degeaba..bani aruncati aiurea.Multumesc pentru atentie.

Poti sa mergi la psihologul școlii ca e gratis, dar ideea e sa si asculti si sa ti seama de ce ti se spune.
Anxietatea e grea, la fel si depresia dar daca tu nu vei avea voința din starea asta nu vei iesi niciodata.Si eu sunt anxioasa de fel,sufăr de cand ma stiu de anxietate sociala si nu imi fac prieteni.Dar cand e vorba sa fac un lucru important de care depinde viata mea ma lupt si fac tot ce pot sa ma descurc.
Mergeam la școală si la interviuri de angajare tremurând, cu rau de la stomac si vomitand si greu ma acomodam.Iar cu timpul din pricina răului am renuntat sa mai fac lucruri ce ma puneau in situatii de genul dar acum regret.
Tu încă esti tânără și mai poti lua taurul de coarne, poate nu vorbind cu ai tai ca nici pe mine mama nu ma asculta până sa îmbolnăvit rau si a trecut prin acelaș simptome prin care am trecut și eu plus atacuri de panica severe si abia atunci a realiza cat imi era de rau, dar acum e tarziu si nu mai contează.Asa ca trebuie sa lupți tu, uite scriind aici te ajuta, vorbind pe rețelele de socializare cu prieteni tai buni si dezvăluirile prin ce treci iară te poate ajuta daca ai noroc si te vor si încuraja.Ca sa nu mai vorbim ca nu trebuie să te mai gândești la moarte si lucruri urâte,gândește-te doar ca moartea nu te ajuta sau chiar ca nu exista si trebuie sa te descurci in situatia in care esti si atunci ce e de facut...
Uita-te in jur la oameni ce sunt mai slabi ca tine din multe puncte de vedere ce se descurcă si incearca sa te imbarbatezi pe seama asta,ca doar nu ii fi tu mai prejos ca toata lumea iar daca altii pot poti si tu.
Sau gândește-te la faptul că într-o zi vei fi ok, iti vei face familie, iti vi face si tu copii tai si va trebui să te descurci, sa faci o scoala, o meserie si sa ii ajuți si înțelegi si pe ei sa nu fie in situatia ta.
Acuma poate ti se pare ca viata ta e nesemnificativa, ca nu contribui cu nimic etc dar cauta acolo in mintea ta toate lucrurile utile si faptele bune pe care le-ai facut.Gandeste-te pe viitor cum vei putea fi de folos societăți, părinților si vei vedea ca esti o fiind importanta ce poate sa faca multe si chiar sa ii ajute si pe alti.

Invata mai bine la geometrie!

Din punctul meu de vedere trebuie să te gândești la tine, la sănătatea ta, sa te axezi pe un hobby sa faci lucruri sa numai iti stea capul la lucrurile astea... poate ca e si din cauza adolescenței comportamentul asta dar nu e bine sa gândesti ca nu mai vrei sa trăiești.
Te inteleg iti este greu te simti singura.imi pare rau pentru ce simti dar esti puternică de ai rezistat până acum si tin o tot asa încearcă să o iei de la 0 sa te schimbi total sa deci alta persoana poate o sa te ajute.
Te pup si multa sanatate