Buna TPU am o problema.
Recent un baiat m-a intrebat daca pot sa merg cu el la un suc eu am spus ca nu stiu sa intreb parintii si mama a spus ca ce ca sunt prea mica de iesiti cu baieti. In primul rand e prieten bun si am 14 ani totusi am nevoie de libertate a zis ca mai bine merg cu ea . de tata nici nu mai vorbesc, cand ma trimite mama la kaufland tata zice sa ii fau telefon cand ajung si stau la 50 de metri de kaufland . Nu mai rezist cum sa le explic parintilor ca am nevoie de libertate de invatat invat bine am note de la 8 in sus si fac curatenie in casa cat pot. Mi-as dori sa inteleaga ca nu mai sunt puiul lor sa vin cu ei oriunde merg.
Dau funda

Sper sa iti fie util acest articol.
De ce atâtea reguli?
Menţionează câteva reguli care există în familia ta. ․․․․․
Crezi că regulile din familia ta sunt mereu drepte?
□ Da □ Nu
Ce regulă ţi se pare cel mai greu de respectat? ․․․․․
„REGULILE CASEI", cum sunt numite uneori, sunt cerinţele sau restricţiile impuse de părinţi. Pe de o parte, poate fi vorba de cerinţe referitoare la teme, la treburile gospodăreşti şi la ora la care să te întorci seara acasă. Pe de altă parte, poate fi vorba de restricţii privind utilizarea telefonului, a televizorului sau a computerului. Dar se pot referi şi la ce faci în afara casei, cu alte cuvinte la purtarea ta de la şcoală sau la alegerea prietenilor.
Ţi se pare că eşti sufocat de restricţii? Poate că te simţi asemenea tinerilor ale căror cuvinte sunt menţionate mai jos.
„Mă scotea din sărite când părinţii îmi spuneau să mă întorc devreme acasă! Mă enerva că alţii puteau să stea afară până târziu, iar eu nu!" (Allen)
„E oribil să ţi se verifice apelurile de pe telefonul mobil. Se poartă cu mine de parcă aş fi un copil!" (Elizabeth)
„Mă simţeam ca şi cum ar fi vrut să-mi distrugă viaţa socială şi să nu mai am prieteni!" (Nicole)
Tinerii încalcă deseori regulile impuse de părinţi. Totuşi, cei mai mulţi recunosc că unele reguli sunt necesare pentru a preîntâmpina haosul. Dar, dacă e nevoie de ele, de ce sunt unele atât de enervante?
„Nu mai sunt un copil!"
Poate că şi pe tine te enervează regulile fiindcă îţi dau sentimentul că eşti tratat ca un copil. Şi-ţi vine să strigi: „Nu mai sunt un copil!". Părinţii tăi cred, probabil, că regulile pe care ţi le impun sunt vitale: ele sunt spre binele tău şi te pregătesc pentru responsabilităţile de mai târziu, când vei fi adult.
Totuşi, poate simţi că regulile din casa ta „nu au crescut" în acelaşi ritm cu tine. Probabil resimţi restricţiile impuse precum Brielle, care a spus despre părinţii ei: „Au uitat complet cum e să ai vârsta mea. Pur şi simplu nu acceptă să-mi spun şi eu părerea, să fac şi eu alegeri, să fiu şi eu adult". O tânără pe nume Allison vede la fel lucrurile: „Părinţii mei par a nu înţelege că am 18 ani, nu 10. Ar trebui să aibă mai multă încredere în mine".
Regulile casei sunt şi mai greu de respectat când vezi că fraţii tăi sunt trataţi cu mai multă îngăduinţă. Amintindu-şi de anii adolescenţei, un tânăr pe nume Matthew a spus despre sora lui mai mică şi despre verişoarele lui: „Fetele scăpau basma curată şi când greşeau rău de tot!".
Chiar nicio regulă?
E lesne de înţeles că de-abia aştepţi clipa când nu vei mai fi sub autoritatea părinţilor. Dar chiar ţi-ar fi mai bine fără restricţiile lor? Probabil cunoşti tineri de-o seamă cu tine care au voie să stea afară cât de târziu vor, să se îmbrace cum vor şi să iasă cu prietenii oricând şi oriunde vor. Poate că părinţii lor sunt pur şi simplu prea ocupaţi ca să mai vadă ce le fac copiii. Biblia arată că această metodă de creştere a copiilor nu dă roade bune (Proverbele 29:15). Astăzi, nu mai există iubire în lume, în mare parte pentru că oamenii sunt interesaţi doar de propria persoană, mulţi fiind crescuţi în familii în care nu au existat niciun fel de restricţii (2 Timotei 3:1–5).
În loc să-i invidiezi pe tinerii care sunt lăsaţi să facă ce vor, mai bine străduieşte-te să priveşti regulile impuse de părinţi ca pe o dovadă a iubirii şi grijii lor pentru tine. Stabilindu-ţi limite rezonabile, ei îl imită pe Iehova Dumnezeu, care i-a spus poporului său: „Îţi voi da perspicacitate şi te voi învăţa calea pe care trebuie să mergi. Te voi sfătui cu ochiul asupra ta" (Psalmul 32:8).
Uneori, s-ar putea să te simţi totuşi sufocat de regulile impuse de părinţi. Ce-ai putea face ca să-ţi fie mai uşor?
Comunicare eficientă
Dacă vrei să te bucuri de mai multă libertate sau dacă, pur şi simplu, îţi doreşti să nu mai fii atât de stresat din cauza restricţiilor impuse, atunci învaţă să comunici eficient cu părinţii. Unii ar putea spune: „Am încercat să vorbesc cu părinţii, dar efectiv nu merge!". Dacă aşa gândeşti şi tu, întreabă-te: „N-aş putea comunica mai bine cu ei?". Comunicarea este esenţială. Ea te ajută, în primul rând, să-i faci pe alţii să te înţeleagă şi, în al doilea rând, să înţelegi tu însuţi de ce nu ţi se acordă mai multă libertate. Dacă vrei să fii tratat ca un adult, e firesc să înveţi să comunici ca un adult. Cum ai putea face aceasta?
Învaţă să te stăpâneşti. O comunicare eficientă presupune stăpânire de sine. Biblia spune: „Cel fără minte îşi iese cu totul din fire, dar cel înţelept îşi păstrează spiritul calm până la capăt" (Proverbele 29:11). Nu te plânge, nu te bosumfla şi nu fă crize de nervi ca un copil. Dacă îţi vine să trânteşti uşa sau să baţi din picior când părinţii îţi stabilesc unele limite, gândeşte-te că în felul ăsta ţi se vor impune probabil şi mai multe reguli, în nici un caz mai puţine!
Încearcă să înţelegi punctul de vedere al părinţilor. Tracy, o tânără creştină care a fost crescută doar de mama ei, spune: „Mă întreb ce vrea de fapt mama să obţină cu regulile pe care mi le impune". Care a fost concluzia ei? „Îmi dau seama că vrea să fac îmbunătăţiri în personalitate" (Proverbele 3:1, 2). Înţelegând cum gândesc părinţii, vei reuşi să comunici mai bine cu ei.
Să zicem că nu vor să te lase să te duci la o anumită reuniune. În loc să te cerţi cu ei, mai bine întreabă-i: „Dar dacă vine cu mine un prieten matur, demn de încredere, pot să mă duc?". Poate că tot nu-ţi vor îndeplini rugămintea. Dar, dacă le înţelegi îngrijorările, vei fi mai în măsură să le propui ceva cu care să fie de acord.
Câştigă-le încrederea. Gândeşte la o persoană care datorează bani unei bănci. Dacă îşi achită plăţile la timp, va câştiga încrederea băncii, iar banca îi va acorda un credit mai mare în viitor. La fel este şi cu părinţii. Tu le datorezi ascultare. Dacă te dovedeşti demn de încredere — chiar şi în lucruri mici —, părinţii vor avea mai multă încredere în tine în viitor. Dar, dacă mereu îţi dezamăgeşti părinţii, să nu te miri că îţi vor reduce, ba chiar îţi vor închide „creditul" la capitolul încredere.
Dacă ai încălcat o regulă...
Mai devreme sau mai târziu, probabil că tot vei încălca o regulă: poate că nu te vei achita cum trebuie de sarcinile încredinţate în casă sau poate că ai să vorbeşti prea mult la telefon ori te vei întoarce mai târziu acasă (Psalmul 130:3). Iar atunci va trebui să le dai socoteală părinţilor. Ce-ai putea face ca să nu agravezi situaţia?
Spune adevărul. Nu născoci minciuni! Altminteri, părinţii au să-şi piardă şi bruma de încredere pe care o mai au în tine. Fii sincer şi dă detalii (Proverbele 28:13). Nu te justifica şi nu minimaliza cele întâmplate. Şi nu uita că „un răspuns blând îndepărtează furia" (Proverbele 15:1).
Cere-ţi iertare. Este important să-ţi ceri iertare pentru îngrijorările şi dezamăgirea cauzate sau pentru munca în plus pe care cineva a trebuit s-o facă în locul tău. Scuzele pot uşura pedeapsa. Dar trebuie să fie sincere.
Acceptă consecinţele (Galateni 6:7). La început, probabil nu-ţi va conveni că ai fost pedepsit, mai ales dacă pare a fi o pedeapsă nedreaptă. Dar este o dovadă de maturitate să-ţi asumi responsabilitatea pentru acţiunile tale. Cea mai bună soluţie este să faci tot posibilul să recâştigi încrederea părinţilor.
Menţionează la care dintre cele trei puncte amintite trebuie să faci îmbunătăţiri. ․․․․․
Nu uita că părinţii au responsabilitatea să-ţi controleze acţiunile — evident, în mod rezonabil. În acest sens, Biblia vorbeşte despre „porunca tatălui tău" şi despre „legea mamei tale" (Proverbele 6:20). Nu trage concluzia că regulile pe care ţi le impun îţi vor ruina viaţa. Dimpotrivă, dacă acum asculţi de părinţi, Iehova promite că, în viitor, ‘o să-ţi meargă bine’! (Efeseni 6:1–3)
PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VEZI VOLUMUL I, CAPITOLUL 3
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Este unul din părinţii tăi alcoolic sau dependent de droguri? Află cum poţi face faţă acestei situaţii.
VERSETE-CHEIE
„Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta... ca să-ţi meargă bine." (Efeseni 6:2, 3)
SFAT
Dacă vrei să primeşti mai multă libertate, mai întâi dovedeşte-te demn de încredere respectând regulile stabilite de părinţi. Astfel, şi ei vor fi mai dispuşi să-ţi satisfacă cererile.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Studiile dezvăluie că, în familiile în care părinţii impun reguli cu iubire, copiii au rezultate mai bune la învăţătură, interacţionează mai bine cu alţii şi sunt mai fericiţi decât ceilalţi copii.
PLAN DE ACŢIUNE
Dacă încalc o regulă, am să spun: ․․․․․
Le-aş putea câştiga încrederea părinţilor astfel: ․․․․․
Aş vrea să-l întreb pe unul din părinţi sau pe amândoi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● De ce uneori părinţii pot părea exagerat de protectori cu tine?
● De ce uneori te superi când ţi se impun restricţii?
● Cum ai putea comunica mai bine cu părinţii?
[Text generic pe pagina 183]
Când eşti tânăr ai impresia că le ştii pe toate. Iar dacă părinţii îţi impun reguli, te superi imediat pe ei. Totuşi, regulile sunt numai spre binele tău.‘‘ — Megan
[Chenarul de la pagina 186]
chiar fac favoritisme?
Te-ai întrebat de ce părinţii nu-şi tratează toţi copiii la fel? Gândeşte-te la un lucru: Un tratament egal nu este întotdeauna drept, iar un tratament drept nu este întotdeauna egal. Problema, de fapt, trebuie pusă altfel: Ţi-au fost cumva neglijate necesităţile? De exemplu, când ai nevoie de un sfat din partea părinţilor, de ajutorul lor sau de sprijinul lor, îl primeşti? Dacă da, poţi spune cu mâna pe inimă că eşti nedreptăţit? Din moment ce tu şi fraţii tăi sau surorile tale sunteţi persoane cu necesităţi diferite, este imposibil ca părinţii să vă trateze întotdeauna pe toţi la fel. De fapt, aceasta este concluzia la care a ajuns şi Beth, care acum are 18 ani. Ea spune: „Am ajuns să-mi dau seama că eu şi fratele meu avem personalităţi diferite şi că trebuie să fim trataţi diferit. Privind în urmă, nu-mi vine să cred că nu puteam înţelege acest lucru când eram mai mică".
[Chenarul/Fotografia de la pagina 189]
Foaie de lucru
vorbeşte cu părinţii!
Ultimele două capitole au arătat cum ar trebui să reacţionezi când părinţii te critică sau îţi impun reguli. Ce-ai putea face însă dacă ţi se pare că părinţii tăi sunt prea aspri în una sau în ambele privinţe? Cum ai putea discuta deschis cu ei pe această temă?
● Alege un moment când părinţii sunt mai relaxaţi şi mai liberi.
● Vorbeşte-le din inimă, nu fi patetic. Acordă-le părinţilor respectul cuvenit.
Dacă ţi se pare că părinţii sunt prea critici cu tine, ai putea spune: „Mă străduiesc din răsputeri să fac ce e bine, dar mi-e greu când mă simt criticat tot timpul. Am putea discuta despre asta?".
Scrie mai jos cum te gândeşti tu să deschizi discuţia pe această temă.
․․․․․
✔SFAT: Foloseşte-te de capitolul 21 pentru a sparge gheaţa. Poate că părinţii vor fi dispuşi să-l discute cu tine.
Dacă simţi că părinţii nu-ţi acordă suficientă libertate, ai putea spune: „Aş vrea să vă demonstrez că sunt demn de încredere, pentru ca, în timp, să-mi acordaţi mai multă libertate. Unde credeţi că ar trebui să fac îmbunătăţiri?".
Scrie mai jos cum te gândeşti tu să deschizi discuţia pe această temă.
․․․․․
✔SFAT: Reciteşte capitolul 3 din volumul I. Pornind de la ceea ce ai citit, întocmeşte o listă cu întrebări pe care ai vrea să le discuţi cu părinţii.
[Legenda ilustraţiei de la paginile 184, 185]
Când respecţi regulile impuse de părinţi este ca şi cum ai plăti o datorie la o bancă: cu cât eşti mai de încredere, cu atât vei primi mai multă încredere (credit)