TPU!

Am observat recent ca trec printr-o criza de identitate, specifica adolescentei. ( de precizat ca sunt fata si am 14 ani)

Ce mi se intampla :

-nu am chef de viata
-simt ca nu sunt apreciata
-simt ca nu mai am pentru ce sa traiesc, ca nimeni nu ii pasa de mine
-simt ca nimeni nu e acolo pentru mine si nu am pe nimeni in care sa am incredere, sa fim ca fratii
-sunt a 8-a si evident, am examen. Profesorii ma streseaza enorm si e pusa multa presiune pe mine, atat de catre scoala, cat si de catre parinti.
-nu mai am timp liber, nu am timp de iesit, nu am timp pentru mine
-pur si simplu simt ca nu sunt stabila, ca prietenii mei nu mai sunt ce au fost, etc.

Va rog, ajutati-ma! Ce as putea face? Toate lucrurile astea s-au adunat si imi dau frecvent stari de nostalgie, de tristete, moleseala, nervozitate. Pur si simplu nu mai vad de ce-mi traiesc viata. Nu stiu de ce prietenii buni pe care ii mai am nu-si dau seama cand sunt suparata.

Va rog mult, o parere elaborata as dori. Dau funda! >

Schimbi modul de viață.

Hey! ツ

★-nu am chef de viata
Asta se intampla poate si pentru ca nu ai parte de experiente interesante. Cum sa ai chef de viata daca tot ce faci este sa faci teste la romana/mate iar in putinul timp ramas mai stai 1 ora, 2 pe calculator?

★-simt ca nu sunt apreciata
Asta este problema parintilor. Vezi tu ...se mai intampla asta din cand in cand. Parintii tai probabil ca sunt din aceia care gandesc ceva de genul "invata pentru ea, nu pentru noi", fapt pentru care nici nu te felicita. Poate ca asa sunt dansii, incearca sa nu pui la suflet. Stiu ca ai nevoie de aprecieri din cand in cand dar incerca sa nu mai pui atat de mult suflet in lucrurile de genul. Ai vrea sa auzi si tu un "felicitari" dar daca stai sa te gandesti un pic o sa observi ca nu te ajuta la nimic. Inveti mai mult pentru tine, nu ca sa te felicite parintii. Parintii investesc in tine. Notele sunt doar un fel de feedback.

★-simt ca nu mai am pentru ce sa traiesc, ca nimeni nu ii pasa de mine

Chiar daca parintii tai nu sunt foarte afectuosi...asta nu inseamna ca dansii nu tin la tine. Fiecare are felul sau de a avea grija de cineva.

Chiar daca nu ai prieteni, asta nu inseamna ca nu ai posibilitatea de a-ti face unii pe la liceu. Chiar daca parintii se comporta urat asta nu inseamna ca bunicii nu tin la tine.

Cateodata unele persoane tin la tine iar tu nici macar nu stii asta. Atata timp cat ai o familie... o sa existe macar o persoana care o sa tina la tine.

Nu ai nevoie de prieteni/iubiti. O sa-ti gasesti si din astia atunci cand o sa vina vremea.
Poate ca nu ai avut noroc pana acum. Speranta moare ultima. Pentru ce traiesti? Abia ai "intrat" in viata. O sa cresti, o sa-ti faci propria familie, o sa ai si tu un copil *sau mai multi* si atunci poate ca o sa vezi ca exista persoane care tin la tine.

*sau cel putin o sa existe daca nu exista chiar acum*

★-simt ca nimeni nu e acolo pentru mine si nu am pe nimeni in care sa am incredere, sa fim ca fratii

Ce nevoie ai de frati? Sincer, eu nu am avut niciun prieten pana la liceu. Abia in clasa a 9-a mi-am gasit cel mai bun prieten... singurul in care am incredere. Deci sa nu crezi ca daca ai ajuns la liceu fara prieteni... atunci nu poti sa-ti faci o prietena care sa-ti fie precum o sora *la liceu*. Eu am avut foarte mult timp numai prieteni falsi.
Mai bine sa nu ai pe nimeni decat sa ai astfel de prieteni.

★-sunt a 8-a si evident, am examen. Profesorii ma streseaza enorm si e pusa multa presiune pe mine, atat de catre scoala, cat si de catre parinti.

Toti am trecut prin asta chiar daca nu am pus cu totii la suflet astfel de chestii minore.
Examenul din clasa a 8-a nu este mare lucru, iti spun asta din experienta... Pana si tezele de la liceu sunt mai grele decat el. *raport timp-cunostinte*

Examenul de a 8-a este unul de nivel mediu pentru care nu ai nevoie de cine stie ce cunostinte. Nu ai nevoie de meditatii si chestii de genul decat daca esti ramasa in urma cu materia.

Sincer, mie mi se par subiectele facute in asa fel incat orice copil normal *caruia ii pasa cat de cat de scoala* sa poata face de cel putin 8.

Nu este mare lucru. Doar invata si fa teste in continuare!
Notele din simulari nu inseamna atat de mult. De obicei in simulari se da mai greu ca sa te faca sa tragi mai tare pe ultima suta de metri.

Parintii tai sunt inconsitenti. Poate ca nu realizeaza ca nu ai cum sa scrii non-stop. Si la mine era asa dar doar pe ultima suta de metri. Era un stres infernal dar dupa ce termini esti ceva de genul "Gata, asta a fost tot? Pentru atata m-am pregatit cine stie cat?"
La mine asa a fost...
Nu este mare lucru atata timp cat inveti. Subiectele nu sunt de olimpiada. Sunt accesibile oricui.

★-nu mai am timp liber, nu am timp de iesit, nu am timp pentru mine

Eu sunt la liceu. Mda, nici eu nu am timp de iesit dar am timp pentru mine.
O sa vezi ca la liceu nu o sa mai fie libertatea din gimnaziu. Asta este singura diferenta majora dintre liceu si gimnaziu. *cel putin mie asa mi se pare*

Stai linistita. Acum nu ai timp pentru tine dar atunci cand o sa se termine totul o sa ai o vacanta numai pentru tine * o vacanta fara teme si chestii de genul*
De asemenea clasa a 9-a nu este mare lucru. In clasa a 9-a este naspa pana te obisnuiesti cu profesorii noi, cu noii colegi si cu pretentiile exagerate ale acestora. Dupa aceea o sa fie foarte okay, o sa vezi. *oricum, e mult mai bine decat in clasa a 8-a*
A 9-a si a 10-a nu ai stres. Inveti, inveti si cam atat. Nu dai examene importante deci e okay. Doar tezele ce o sa fie mai asa...mai naspa.

★-pur si simplu simt ca nu sunt stabila, ca prietenii mei nu mai sunt ce au fost, etc.

De obicei in clasa a 8-a se destrama multe prietenii. Eu unul nu am ramas prieten decat cu 1-2 dintre fostii colegi *alaturi de care am stat 8 ani*
Asta-i viata... Prieteniile vechi dispar si fac locul altora mai noi.

Poate ca acesti prieteni pe care ii ai nu-si dau seama din mai multe motive:
☆ Ascunzi asta foarte bine. *adica sentimentele*
☆ Nu vor sa-si dea seama. Se prefac ca nu te observa si spera ca o sa se rezolve de la sine.
☆ Au si ei problemele lor, fapt pentru care nu sunt in stare sa vada si problemele tale.


De ce-ti traiesti viata?
O traiesti ca sa faci ceva util si ca sa te bucuri de ea. Doar ca ai acum un examen amarat ...asta nu inseamna ca toata viata este una buna de aruncat la gunoi.

Asta-i viata, cateodata buna, cateodata rea. Trebuie sa te bucuri de ea cu bune si cu rele.

De ce inveti acum? De ce iti dai silinta pentru aceasta evaluare nationala?

Ca sa ajungi la un liceu bun, nu?
Si de ce vrei sa ajungi la un liceu bun?
Ca sa ai profesori buni.

Pai de ce vrei profesori buni?
Ca sa inveti ceva intr-un anumit domeniu care te pasioneaza.

Si daca o sa inveti atunci ce?
Atunci o sa poti invata anumite lucruri pe care altii nu au avut ocazia sa le afle... poti face o facultate in acel domeniu care te intereseaza.

Dupa aceea faci rost de bani si iti intemeiezi propria familie.

Vezi tu ...scoala este mai mult o pregatire pentru viata.
Trebuie sa inveti ca atunci cand o sa fii parinte sa-ti poti ajuta copilul si sa-i poti da si tu anumite lucruri pe care si le doreste. Cred ca cel mai urat sentiment posibil *pentru un parinte*
este neputinta... atunci cand copilul iti cere ceva vrei sa ajungi sa spui celebra scuza cu "nu ne permitem"?

Nu cred ca vrei asta.

Invata ca sa ajungi la un liceu bun.
Daca ajungi la un liceu bun atunci o sa-ti gasesti si tu prieteni alaturi de care sa-ti petreci timpul.

Deci ai rabdare! Toate la timpul lor!
Toti am trecut prin asta... si nu cred ca a murit cineva din atata lucru.

Succes!✌

Buna... eu as face altfel:

Motive:
1. Comportamentul profesorilor fata de tine nu il vei putea schimba radical... poate nici macar semnificativ.

2. Comportamentul parintilor fata de tine, iarasi nu il vei putea schimba foarte mult

3. Esti stresata.

Din aceste motive, eu as schimba abordarea vietii, modul in care o vezi astfel:

1. Considera ca totul este un challange. Si ca iti permite sa te poti cunoaste mai bine, sa stii cum sa reactionezi in stare de stres mai tarziu.

2. E momentul in care sa incepi sa iti faci cateva introspectii, sa intelegi de ce te simti asa. Ce anume te face sa ajungi in starea asta. Vei vedea la final ca sunt unul poate doua motive. Unul din ele este stresul. Al doilea ar putea fi nesiguranta de sine.

Asa cum o sa vina un examen, asa o sa si treaca. Si tine doar de tine sa zambesti sau sa fii stresata si STRESANTA, pentru toti.

Era o povestioara, parca de natura orientala: Daca intrebi musca unde este rahatul, ea ti-l va putea arata exact. Ba chiar iti va sugera si unde vei putea gasi si alte gunoaie urat mirositoare.

Daca vei intreba albina unde este rahatul, foarte probabil ea nu va stii ce sa iti raspunda, pentru ca ea stie unde sunt florile care miros imbietor.

Si reciproca este valabila: daca intrebi musca unde sunt florile cele mai frumos mirositoare, probabil nu va stii sa iti raspunda deoarece nu le cauta.

Incearca sa faci acum o paralela cu tine: vrei sa fii musca si sa cauti stresul? sau vrei sa fii albina si sa cauti linistea?

Tu alegi si esti singura care alege. De aceea, orice ai alege, nu ii invinovati pe ceilalti pentru alegerile tale.

Aveam o amica care era foarte depresiva si la un moment dat, erau prin zona niste pui de catel care se tot jucau de mama focului. La un moment dat imi spune: ce tristi sunt cainii aia.

De aceea iti zic... alege corect. Fa-o repede si nu te mai uita inapoi. Sunt atatea alte probleme care necesita atentia ta...

aaa... si inca ceva: incearca sa dormi totusi alea 7-8 ore.

Draga examenul va trece! Sunt lucruri mult mai rele in viata decat un banal examne. Trebuie sa-ti organizezi mai bine timpul si astfel ai sa ai timp de toate! Incearca sa ai mai multa incredere in tine si sa-ti organizezi mai bine timpul. Nu mai vedea totul negru, papadie...lucrurile nu-s chiar asa de naspa. FUNDA?

Asta nu e o criza de identitate. Criza de identitate inseamna ca nu mai stii cum esti, cine esti.