anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Am si eu nevoie de cateva pareri.In cateva zile se implinesc 5 luni de cand m-am despartit de iubitul meu cu care am avut o relatie de 2ani si 2 luni.A fost o relatie normala, atat cu momente frumoase cat si cu momente urate.El este o fire mai capoasa si ii placea foarte mult sa fie lasat liber, iar eu eram mult prea implicata in relatie, adica imi doream sa fiu cat se poate de mult cu el datorita faptului ca el pleca la facultate si ne vedeam la 2-3 saptamani.In timpul liber el canta, iar repetitiile lui incepuse sa devina pentru mine motive de suparare.Nu exagerez, dar ma neglija destul de mult.Adica de multe ori mai mult canta decat sa stea cu mine.Il intelegeam, dar uneori rabdarea mea se termina.Cum spuneam si mai sus, fiind foarte capos de fiecare data cand ii reprosam asta se enerva si ne certam.Erau momente in care recunostea ca ma neglijeaza, imi spunea ca ma iubeste, ca o sa fie totul bine si ca va incerca sa stea ma mult timp cu mine.In doi ani ajunsesem sa il cunosc destul de bine si era adevarat ca ma iubeste.In vacanta de vara trebuia sa plecam la mare.Totul era perfect, iar felul in care mi-a dat vestea ca vom pleca a fost minunat.Mi-a spus asta cu doar cateva zile inainte de a pleca, in gara(trebuia sa plece pana la facultate). Deja inchiriase acolo un apartament unde urma sa stam.Era foarte fericit.Din pacate planurile ne-au fost revocate de decesul bunicii mele.A fost alaturi de mine in acele momente ingrozitoare.A doua zi insa dimineata am vorbit cu el, a fost totul normal, mi-a spus ca ma iubeste, dar la cateva ore a venit la mine si mi-a spus ca sa ne despartim pentru ca nu ma iubeste asa cum ar trebui sa ma iubeasca dupa atata timp, dar ma iubeste.A fost un soc pentru mine.Recunosc ca ne certasem cu cateva zile inainte din cauza ca nu ajunsese la timp intr-o situatie urgenta.Dar felul in care s-a purtat cu mine apoi nu mi-a dat niciodata de gandit ca ar fi suparat.Mai tarziu am aflat ca motivul pentru care a intarziat atunci a fost maicasa, care stia ca sunt intr-un moment dificil.Mai tarziu am inceput sa pun lucrurile cap la cap si sa banui ca a fost influentat de maicasa pentru ca intotdeauana ii baga prostii in cap(sa dau la Farmacie nu la Litere). Prostii referitore la viitoarul meu.Mie nu mi-a dat maicasa niciodata de gandit ca are ceva personal cu mine.Dar analizand situatia m-am gandit ca aici este mana ei.Mi s-a parut imposibil ca el sa nu ma mai iubeasca deodata.Adica el asa fusese mereu cu mine.Stiu ca poate a trecut destul timp.El acum nu vorbeste cu mine si sincera sa fiu imi e teama sa incerc.I-am trimis mesaj de anul nou, mi-a raspuns, insa doar atat.Sentimenetele mele sunt intacte.Toata lumea care il cunoaste mi-a spus ca se vedea de la o posta ca ma iubea, ca era indragostit lulea de mine si iarasi cam tolata lumea mi-a zis ca a fost influentat.Multi mi-au spus ca e posibil sa se intoarca, dar totusi a trecut destul de mult timp.Credeti ca ar exista sanse de impacare? Ce as putea face? Il iubesc enorm.Va multumesc mult.

Răspuns Câştigător
| RainmakerX a răspuns:

Hey!

Imi pare rau sa aud asta...
Eu zic sa vorbesti cu el. Ce rost are sa suferiti degeaba?

Daca il iubesti,daca te iubeste atunci ce mai conteaza parerea mamei lui?
El s-ar casatori cu tine,nu cu ea,ce naiba...

Este bine sa tii cont de parerea parintilor,eu de exemplu tin extrem de mult la parerea tatalui meu -avem o relatie foarte buna.

Totusi,este parerea acelei persoane.
Eu nu cred ca esti o fata vai de capul ei ca sa comenteze vreun parinte ceva.

Probabil ca acei parinti sunt absurzi,au pretentii mult prea mari.

Vorbeste cu acel baiat, fii alaturi de el si incearca sa te pui bine pe langa familia lui,mai ales pe langa tata. *daca tatal lui te sustine atunci mama lui poate sa te considere cum vrea*

Stiu un caz asemanator cu al tau doar ca fata era foarte buna si baiatul mai slabut.
Parintii fetei erau *si sunt* destul de bogati,au avut grade mari in armata *acum sunt iesiti la pensie* si au o singura fata.
Faza e ca fata s-a indragostit de un baiat care venea dintr-o familie saraca, arata oarecum mediu dar avea un suflet mare. Statea mai mereu pe langa acea fata,o ajuta si fata a inceput sa-l indrageasca.

Parintii fetei erau revoltati. Cum naiba sa stea copilul lor cu "prapaditul" ala?
Totusi, tatal fetei i-a dat o sansa baiatului. Cu timpul tatal a inceput sa-l sustina.

Acum cei doi sunt casatoriti si au un copil. Au slujbe foarte bune si baiatul s-a schimbat de la cer pana la pamant. A devenit exceptional.

De ce am spus asta? Este o poveste adevarata. Nu conteaza cum esti atata timp cat iubesti persoana respectiva!
Mereu te poti schimba, mereu poti aduce imbunatatiri.

Nu parintii lui se casatoresc ci el!
Zi de zi o sa se trezeasca alaturi de tine, nu de ei!

Gandeste-te la asta!
Daca il iubesti atunci nu-l lasa sa plece doar pentru ca asa spun parintii lui!

Viata este ca un joc de sah. Se pare ca baiatul acesta este doar un pion in jocul sau, poate cel mult un nebun.

Este propria ta viata asa ca trebuie sa fii rege! Nimeni nu trebuie sa ia pentru tine deciziile care iti pot decide viitorul.

Exista sanse de impacare atata timp cat tu inca il iubesti.
Intreaba-l direct daca mai simte ceva.
Vorbeste deschis cu el. Intreaba-l ce s-a intamplat. Macar sa-ti spuna "De ce?"
Nu are ce sa se intample mai rau decat atat deci nu ezita!

Succes!

| Meow151 a răspuns (pentru RainmakerX):

Hei...multumesc enorm pentru raspuns.Cand a venit atunci sa imi spuna ca vrea sa ne despartim, mi-a spus ca nu ma iubeste asa cum ar trebui dupa atata timp, desi nu mi-a dat niciodata de gandit asta. Dupa cateva zile incercand sa vorbesc cu el a inceput sa-mi spuna ca nu ma mai iubeste, dar asta niciodata face to face.Intotdeauna la telefon sau prin mesaje.L-am pus odata sa se uite in ochii mei si sa-mi spuna ca nu ma mai iubeste si nu a putut.Mi-a sps asta dar lasand privirea in jos.L-am simtit ca e suparat, ca il doare.A venit la mine sa imi aduca un Cd cu poze si avea ochii rosii. Dumnezeule! il cunosc.Stiu ca e imposibil sa nu ma iubeasca.Desi acum recunosc, ma gandesc ca odata cu trecerea timpului poate ca sentimentele lui chiar s-au schimbat.In ceea ce ii priveste pe parintii lui, nu mi-au niciodata de gandit ca au ceva cu mine. Taicasu e un barbat extraordinar, am vorbit multe cu el, am fost in casa la ei de atatea ori.Problema e cu maicasa care e putin cam intepata.Intotdeauna si-a dorit de la mine sa urmez Facultatea de medicina sau de farmacie.Nu se multumea ca fiul ei sa stea cu o viitoare profesoara de limba romana.La urma urmei nu inteleg cu ce ar fi afectat-o pe ea.Bineinteles,ii vroia binele fiului sau insa...El fiind mai mamos probabil s-a lasat influentat de ea.Eu sincer cred ca nu ar fi stat atata timp cu mine daca intr-adevar nu simtea ce trebuia.Eu nu as fi facut asta.Si ce imi da cel mai mult de gandit e faptul ca decizia lui a fost luata rapid. Diminata ma iubea, iar la ora 12:00 se terminase tot. sad Toata lumea imi spune sa incerc sa mai vorbesc cu el insa mi-e teama si ma gandesc ca ar trebui sa se intoarca tot el daca a si plecat.Stiu ca este singur si ca de cand ne-am despartit nu a stat cu nimeni.Banuiesc eu ca asta e un alt semn ca ma iubeste nu? Recunosc ca incerc sa ma agat de orice urma de speranta.Semtimentele mele sunt inca foarte uriase. Ps.De fiecare data cand il sunam si ii spuneam ca ma iubeste radea ciudat si zicea ca nu ma iubeste.Niciodata nu mi-a inchis telefonul, iar intotdeauna cand ii reprosam ca are pe altcineva desi prima oara spunea ca da, spunea la misto si la sfarsit imi spunea ca sper ca am inteles ca nu are pe nimeni. pupici

| RainmakerX a răspuns (pentru Meow151):

In primul rand cu placere,ma bucur ca ti-a fost de ajutor acel raspuns.
Acum,ca o completare...

Mi se pare absurda aceasta schimbare brusca de atitudine.
Este clar ca baiatul te iubeste dar face ceea ce ii spun parintii.
Avea ochii rosii si nu a putut sa-ti spuna ca nu te iubeste uitandu-se in ochii tai. Nu a stat cu nimeni deci nu a trecut peste...

Ochii rosii ii poate avea din mai multe motive. Profesoarele de limba romana nu au neaparat un salariu bun dar faza e ca in generatiile din ziua de azi sunt copii vai de capul lor *chiar daca exista si elevi buni*,stii bine asta.

Probabil ca mama lui ii vrea binele dar nu stie ce rau ii face.
Vorbeste cu el! Naiba,nu conteaza atat de mult banii. Poti sa faci medicina sau farmacia si sa nu ajungi sus asa cum poti sa ajungi o profesoara calumea, sa iei si o clasa la dirigentie si sa ai niste banuti acolo.

Vorbeste cu el. Spune-i tot ce simti, tot ce crezi, nu ai cum sa pierzi mai mult de atat! Macar sa-l emotionezi un pic, poate ii da vreo lacrima si observi ceva...

| Meow151 a răspuns (pentru RainmakerX):

Heii...ca tot am inceput sa vorbim aici.Imi e foarte greu sa vorbesc cu el deoarece imi e frica de raspunsul lui.De fiecare data cand ii spuneam ca are maicasa ceva cu mine(diverse faze) se supara ingrozitor si imi reprosa tot ce au facut parintii lui si cate lucruri mi-au cumparat.(cadouri de ziua mea, Craciun, Pasti etc).In fine! Spunea tot felul de prostii ca sa ii scoata nevinovati. Daca as incerca sa vorbesc cu el si as pune-o pe maicasa ca o "problema" l-as enerva la culme. Oare daca ma iubea, putea sa stea atata timp fara mine? La urma urmei suntem din acelasi oras, iar in vacanta de iarna a fost acasa.Ne-am intalnit la Biserica in ziua de Craciun, s-a uitat la mine, insa la finalul slujbei a plecat si nu am avut cand sa vorbesc cu el.De Craciun nu mi-a dat sms, iar de anul nou mi-am luat inima-n dinti si i-am trimis eu si mi-a raspuns.Doar atat.Era foarte incantat ca mai am un an si merg la facultate si vom fi amandoi,iar acum cu cateva luni inainte sa faca asa ceva? Imi e greu sa cred.Dar ma repet, daca ma iubeste de ce rezista fara mine? Recunosc ca de cand ne-am despartit mai mult sta la facultate, iar cand vine acasa foarte rar, iese cu baietii.A, si inca ceva...intr-o seara, cand eram amandoi(inainte de moartea bunicii/anulasem plecarea din cauza ca era foarte rea situatia cu bunica)mi-a spus ca ii pare rau ca nu am mai plecat la mare, ca si-ar fi dorit sa fim amandoi, sa ne deconectam de lume.Si-ar fi dorit sa ma tina in brate. Dupa cearta aceea ca nu ajunsese el la timp, dupa care s-a comportat normal cu mine, l-am rugat sa mearga sa doarma cu mine acasa pentru ca imi era frica insa a refuzat categoric reprosandu-mi ca parintii mei ma arunca in bratele lui.(Nu ar fi fost prima oara cand as fi DORMIT cu el, sau cand ne-am fi petrecut timpul doar noi doi).El practic atunci intarziase sa imi aduca ceva necesar inmormantarii din cauza maicasii care isi facea cumparaturile(desi se oferise sa ma ajute in cazul bunicii).Eu cred ca ar fi putut sa faca un compromis ca sa ajunga la timp.Nu stiu ce sa mai cred, sunt confuza, satula de plans si nerabdatoare.Il astept din ziua in care a plecat si nu mai exista alt barbat pentru mine. Pupici

| RainmakerX a răspuns (pentru Meow151):

Nu stiu ce sa zic, este o stiuatie trista si delicata...
Intr-un fel are si el dreptate... daca era vina parintilor lui atunci nu se comportau indiferent/frumos cu tine.

O sa le iau pe rand.
1★ De ce nu a stat la Biserica ca sa vorbiti?
Probabil ca vrea sa te uite. Sufera mult si stie ca are acele probleme asa ca incearca sa te evite cu orice pret. Am cunoscut prin martie *anul trecut* un baiat care se afla in situatia iubitului tau. Nu ai idee cat de mult putea sa sufere tipul intrucat se despartise de iubita dintr-o prostie ca a voastra. Si totusi nu ii arata nimic intrucat stia ca el s-a despartit de acea fata si nu stia ce sa faca.

De ce am zis asta? Ca sa-ti explic ce inseamna acel "rezista".
Probabil ca si tu te simti asa daca tii la el... Te simti ca naiba si rezisti chiar daca suferi foarte mult.

2★ Era incantat ca mergeti la facultate? Ce sa insemne asta? Poate ca acolo o sa fiti doar voi 2 si o sa aveti voie sa petreceti timpul impreuna. Faza asta mi-a dat de gandit. Gandeste-te putin...
Practic dimiteata ar fi vrut sa fie cu tine pe plaja, sa te imbratiseze si la pranz a spus ca nu te iubeste. Ceva de genul. Este absurd! Nimeni nu se schimba atat de repede fara sa fie influentat de ceva/cineva.

3★ Nu a vrut sa doarma cu tine atunci.
Asta este oarecum normal pentru mine. Nici eu nu cred ca as fi facut-o in locul lui. Depinde cum vezi lucrurile. Vezi tu in cazul de fata... fata *adica tu* putea sa aiba vreo ruda tampita care sa comenteze ca asa ceva nu se face.
Atunci cand iti moare o ruda nu prea este indicat sa-ti chemi iubitul ca sa dormiti intrucat na, stii si tu,lumea vorbeste,mai ales babele care sunt pline de superstitii si obiceiuri.
Intr-un fel ar fi trebuit s-o faca pentru tine, fara sa tina cont de ei intrucat pana la urma iti era frica... Mda, nu stiu ce sa zic.

S-a oferit sa te ajute *alta dovada*...

Nu cred ca ai ce sa-i faci. Daca te iubeste atunci nu o sa reziste fara tine atat de mult... Degeaba ii spui ca mai tii la el. Eu nu cred ca tipul a luat acea decizie singur. El este pionul, nu jucatorul.

De ce sa renunte asa, subit la o fata care tinea la el?
De ce sa renunte asa de subit daca te iubea?
Nu are logica!

Daca vrei atunci poti sa vorbesti cu el direct, sa-i spui tot ce ne-ai spus si noua, ca mai tii la el ...Partea aceasta spune totul "Nu stiu ce sa mai cred, sunt confuza, satula de plans si nerabdatoare.Il astept din ziua in care a plecat si nu mai exista alt barbat pentru mine." I-o poti spune daca nu ai alte idei. Este foarte buna.

Macar daca te respinge atunci s-o faca pentru totdeauna! Sa nu-ti mai dea sperante pentru facultate!

Asa o sa poti trece mai departe. Imi pare rau. Succes!

*Daca vrei mai vorbim in mesaje. Dai click pe iconita mea si ajungi la profilul meu. De acolo dai mesaj sau felicitare in care ma poti intreba ce vrei. Nu are rost sa aglomeram rubrica asta.*

5 răspunsuri:
DoarBogdan
| DoarBogdan a răspuns:

Daca el te iubeste adevarat, atunci are el un plan prin care sa se intoarca la tine.
Dar nu stiu ce sa spun in legatura cu mama lui. Poate el a vrut sa ii faca pe plac momentan, dar o avea sa se intoarca la tine.
Sau poate ca nu. Nu prea stiu cum sa vorbesc despre partea cu 'nu' pentru ca nu imi place sa las urma de tristete in viata cuivahappy. Adica, da, poate el nu se mai intoarce, dar tu trebuiecsa mergi inainte. El a pierdut, nu tu.
A, imi aminti, un citat pe care l-am vazut scris de o fata cred happy mi s-a parut genial si sper sa nu il uit.
Era asa: Nu merita sa plangi pentru cineva(pentru el), dar daca intr-adevar merita, atunci el nu te facea sa plangi.
Sper ca ai inteles mesajul.
Sper sa iti fi fost de ajutor. Iti doresc numai bine, si sigur o sa stii ce ai de facut.