Bună, TPU!
Am și eu o problemă pe care vreau să o împărtășesc aici și, dacă se poate, să îmi dați niște sfaturi.
Deci, eu am 15 ani (fac peste 5 zile) și am o problemă în familie.
Deci, tata a fost întotdeauna un om rău cu mine și cu mama, dar nu zic că nu ne-a iubit.
De când sunt eu pe acest pământ, am trăit într-o familie destrămată, care nu s-a bazat pe încredere. Eu nu realizam certurile, dar acum m-am mărit și, deja iau eu atitudine.
Așa se întâmpla mereu, până în vara anului 2023, când tata a făcut un AVC Hemoragic (creierul i-a fost inundat cu sânge, iar partea neinundată a fost de 1-2 cm, adică foarte puțin) foarte grav + un hematom pe creier. Vă dați seama că toți medicii au zis că moare, speranțe de trăire, după 2 săptămâni de spitalizare..., nu mai erau.
Mama plângea, deși a avut viață grea cu el ( NU a lăsat-o la nunta fiului ei din prima căsătorie, nici la botezul nepoțelului ei și nici să-i ofere vreun ajutor, o punea la muncă când era cu mine în burtă), dar eu nu. Eu nu puteam. Eu nu-l suportam/suport, așa că nu am plâns, ba din contră, am fost fericită fără el acasă.
Vă rog să nu mă criticați pentru faptul că nu-l suport, pentru că nu știți cum e situația 
Degeaba învăț bine la școală și am 10 pe linie, că tot nu mă suportă.
Bun...trecem peste. Iar acum, după ce avenit din spital, medicii au zis că dacă și-a revenit va rămâne la pat. Dar ce credeți? Merge pe picioare. Nu e la pat. (Nici nu voiam, Doamne ferește, dar zic așa). Și ce credeți că face?
Urlă că disperatul, și mă face pe mine și pe mama în toate felurile. Nu avem voie să-i spunem nimic sau să-l contrazicem, că face ca nebunul. Nici animalele nu le mai suportă.
Iar acum, vreau să o iau pe mami la Prislop cu mine, în pelerinaj, dar el nu o lasă, că cică, se duce să umble după bărbați. De când sunt eu mică, o face pe mami curv@ și o jignește, doar că acum am început să-i iau eu apărarea și să mă cert cu el. Mă face în toate felurile, dar nu ma interesează. Mă cert cu el. Am început să mă cert cu el pe fiecare zi, mergând pe principiul că:,, dacă moare, moare"(pentru că au zis medicii că nu are voie să se enerveze, dar urlă ca turbatul pe fiecare zi).
Da, da, știu, o să mă criticați, dar asta e. Știu că e păcat să-ți urăști tatăl, dar nu mai pot. Am spus toată povestea și duhovnicului meu, la mănăstire...
Iar întrebarea mea e: Ce să fac? Ce să fac, pur și simplu? Nu-l mai suport.
Mulțumesc!
Cu greu se citeste iubirea din toata aceasta poveste. Tatal tau are nevoie de psiholog, altfel lucrurile vor tot degenera.E pur si simplu deplasat sa iti insulti sotia pe toata casnicia pentru niste probleme nerezolvate cu propriul sine. Faptul ca acum te baga si pe tine in aceeasi oala e cat se poate de gresit.Lasati-l sa urle pana cand se plictiseste si se calmeaza.Am mai vazut astfel de cazuri si, din pacate, optiunile sunt limitate. Fie indurati, fie vorbesti cu mama ta sa dea divort.Imi pare rau.
Răspunde
Ce psiholog, că dacă zicem asta, zice că-l facem nebun.
Îl lăsăm de multe ori să urle singur până se plictisește, dar apoi tot el se împacă cu noi.
Nu avem decât să îndurăm, pentru că mama încă îl iubește, și nu știu de ce. Nu vrea să-l lase singur și bolnav după 21 ani de căsnicie.
Răspunde Mama ta procedeaza asa, cel mai probabil, din frica de singuratate.Matusa mea este un caz similar.Desi unchiul avea ocazia sa moara intr-un sant de la atata bautura, pe langa ca a mai si batut-o si injurat-o o buna parte din viata, tot a plans dupa el de fiecare data cand situatia parea critica.Inca traiesc impreuna si se ciondanesc zilnic, sunt la pensie acum.
Nu știu ce e în capul femeilor de stă cu acești bărbați...
Ordonare:
După relevanţă
Te inteleg perfect, am avut un tata vitreg violent cu care m-am si certat, m-am si batut, intr-un final am facut 18 ani, am cautat de lucru si m-am mutat, evita-l pentru ca nu puteti ajunge la un numitor comun, pana nu esti major sa te poti angaja nu ai ce face.
Răspunde
Crede-mă cu nu mai pot.
Partea proastă e că el e tatăl meu biologic 
La 14 anisori este ilegal si impsoibil sa te fii maritat si nici atitudine nu poti lua in fata parintilor, fiindca esti un copilas foarte mic, inca sub protectia legala a parintilor.
Da, dar nu suport să-l văd așa...
Vezi-ti de scoala si de carte si nu vei mai avea timp sa vezi pe nimeni alctineva.
Sa muncesti, sa strangi bani si sa pleci de acasa, poti chiar sa iti iei mama cu tine si sa trageti cot la cot.Nu va fi usor, insa veti reusi.Da este păcat să iti urăsti tatăl, dar ce face tatăl tău, este un păcat mult mai mare.Intr-o zi, dupa ce vei iesi din mediul familial, vei accepta cumva si vei ierta ce a fost in trecut insă nu este de judecat faptul că tu nu poti iubi un om care iti face rău tie sau celor dragi tie
Într-adevăr, ar fi asta o soluție, dar sunt 2 probleme pentru care nu voi putea face asta, și anume:
1. Nu știu ce-i în capul mamei mele, dar ea, deși îl urăște tot cum o fac eu, îi pare rău să-l lase singur, bolnav, după 21 ani de căsnicie.
2. Noi suntem de la țară, iar descurcatul la țară, este mai greu.
Cred că lucrul care-mi rămâne de făcut, este acela de a învăța, de a ajunge ceea ce-mi doresc în viață, și de a uita complet de el.
Într-adevăr, poate nu o să mai fiu supărată pe el atunci, dar acum...nu am cum.
Sper să-mi fie cu iertare faptul că-l urăsc, dar nu mai pot.
Nu vede că Dumnezeu i-a dat boala asta grea pentru ceea ce face?
Nu vede că de fiecare dată când urlă și face nu mai știu cum, se simte rău?
Mai zice uneori și blesteme, dar se întorc, de obicei, pe el...
N-ai ce să-i faci, om care nu se poate numi om.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
