Hm, treci peste un prag, incepi sa te maturizezi, doar atat
E de inteles ca nu mai sti cine esti, ce vrei, ca ai stari diametral opuse.Si eu am trecut prin asa ce3va inca de la 14 ani si m-a tinut vreo cativa ani buni!
Nu te speria, e doar o faza, o etapa care trebuie sa o traversezi singura, acum incepi sa iesi din copilarie si sa vezi viata ciu alti ochi!
Maturizarea e lunga si dureroasa, dar necesara!
Incearca sa te calmezi si sa vorbesti mereu cu cineva despre ceea ce simti; e foarte important!
Succes!
Sunt de acord cu prietena ta.sunt multe carti care te pot ajuta.cauta pe net de unde le poti si comanda!
sunt singura ca o sa fie totul bine
bafta>:
Trist, important este ca parinti tai sunt alaturi de tine. Timpul le va rezolva pe toate, poti sa incepi prin a nu pune chiar tot la suflet, putina indiferanta nu strica niciodata. Fiecare persoana este diferita, toti traim subt acelasi cer, dar nu toti avem aceleasi idealuri, incearca activitati noi, altceva nu stiu. Sper ca te-am ajutat. Pa.
Teona2000 întreabă: