Scizofrenia se caracterizeaza prin faptul ca pacientul nu poate, oricat s-ar chinui, sa se comporte normal. Are momente aparent normale, dar care vin si pleaca de la sine, neinfluentate de parinti sau altceva.
Faptul ca te comporti normal cu parintii arata ca nu ai o psiohoza, ci mai degraba o nevroza indusa probabil de enorm de mult rasfat, lipsa responsabilitatilor, lipsa greutatilor si dependenta de telefon. Daca ai fi un copil de la tara, trezit la 5 dimineata sa faca curat la vite, trimis la scoala in haine carpite, care mananca cornul si laptele de la scoala si o mancare lunga de cartofi acasa, care are grija de 3-4 frati mai mici in timp ce invata si care se chinuie sa ia numai note mari ca sa aiba bursa si sa ajunga la un liceu bun, te asigur ca nu ai avea timp de nici una din problemele astea. Ba chiar ai fi fericit cand ai primi o ciocolatica sau cand ai avea o ora singur, sa stai cu tine si sa te relaxezi.
Crede-ma ca nu vrei sa stii cum e sa fii cu adevarat schizofrenic. Am avut parte de niste episoade apropiate (zic apropiate pentru ca boala e de 100 de ori mai rea) in urma unui consum superficial de substante si m-am speriat. Da, a fost groaznic, am simtit ce simte un schizofrenic si inca nu mi-am revenit complet. Psihiatru in cazul tau? Nu cred, cel mult un psiholog si chiar e benefic sa vorbesti cu unul pentru ca nici n-ai idee cat de mult ajuta sa-ti impartasesti toate gandurile cu cineva care e obligat prin lege sa nu zica nimic nimanui. Iti da siguranta! Din ce ai povestit mai sus, practici self-harm (te tai) si l-am practicat si eu la 13-14 ani dar o faceam doar pentru atentie. Nu spun ca din cauza asta o faci si tu dar la varsta ta nu ai cum sa ajungi in punctul acela particular de a te uri atat de tare pentru ca inca nu esti capabil sa constientizezi anumite daruri si blesteme ale vietii. Ah, si inca ceva, peste maxim 3 ani o sa razi de intrebarea asta si ti-o spun cu toata sinceritatea. Daca cauti pe profilul meu putin prin intrebari, am pus niste unele asemanatoare pentru ca si eu ma simteam la fel acum cativa ani si acum nu-mi dau seama de ce le-am pus.
Nu ai nicio boala. Daca n-ai pe nimeni in familie cu schizofrenie, la varsta ta nu exista niciun element declansator. Inca nu e inteleasa complet boala dar nu te mai gandi pentru ca mi se pare o aberatie. Ce ai tu e putina anxietate sociala si un impas care va trece de la sine prin autoeducare.
Hei! Daca simti nevoia sa mergi la un psihiatru,exista pediatrie neuropsihiatrica. nu esti nici primul,nici ultimul care merge acolo! parintii tai vor intelege. boala se trateaza,se si vindeca,de oricare ar fi ea. Nu are rost sa ti pui intrebari la care doar cineva cu varsta dubla fata de a ta,pe putin,poate raspunde! Bineinteles,vorbim despre oameni autorizati. Tu esti in crestere,formare si dezvoltare. Pana la a avea o boala,poti avea o tulburare de personalitate,de tip bordeline. Poti merge la un psiholog pentru inceput. Impreuna cu acesta,vei intelege mai bine ce se afla acolo si cum te poti exterioriza. E normal sa fi retras si apatic in astfel de momente in care intri in tainele misterioase ale vietii. Deja esti mare si vad ca stii ce e de facut. Nu inteleg ce te retine! Vei deveni major iar tu deja te pregatesti sa fi cea mai buna varianta a ta, sa te maturizezi. Toata suferinta asta te face imun in fata celor ce vor urma. Ceeea ce e de bine. Observi la momentul potrivit. Acum, eu iti recomand sa vezi si partea aia frumoasa din tine. Nu le poti vedea deodata. Ea este. Trebuie doar sa te uiti si la frumosul din tine. Toata viata, cu bune si rele, este reflectata in noi. Tu alegi ce vrei sa vezi intai la tine si la ce doresti sa dai importanta. Pace!
Prietene,sunt aproape sigur ca nu suferi de schizofrenie.Ce ai tu se numeste depresie si odata cu ea apare si stima de sine scazuta. Daca ma doare acum putin capul si caut pe net, imi va da ca am meningita si vreo 3-4 tipuri de cancer.Sa te sinucizi ca nu esti bun la matematica? pe bune frate? Altii nu au ce da copiilor sa manance de la o zi la alta si nu se mai sinucid.Cand esti schizofrenic crede-ma ca nu iti poti controla starile doar pentru ca sunt parintii de fata.Si eu am trecut prin depresie cand aveam vreo 15-16 ani, am fost la psiholog si nu m-a ajutat cu nimic.Pana la urma am iesit singur din acea stare. Oricum, pe mine unul sportul m-a scos din ''umbra''.
Nu esti schizofrenic, esti doar un adolescent care are nevoie de mai multa afectiune si atentie.Nu lasa problemele banale sa te doboare,doar sa te gandesti ca sunt alti copii de varsta ta,care sunt grav bolnavi si mai au putin de trait,altii au diverse handicapuri,o mana lipsa, un picior...ei toti ar vrea sa fie ca tine, ai o singura viata, profita de ea si fa tot ce iti face placere, desigur vei face si lucruri gresite dar asta nu trebuie sa te faca sa renunti la viata.Iti stabilesti cateva obiective si mergi inainte.Ce ar fi sa gasesti o fata de varsta ta si sa aveti o relatie? Esti tanar si plin de viata si asta e tot ce conteaza.