Ideea este că nu toţi am fost înzestraţi cu nişte părinţi buni sau răbdători, şi nu toţi am fost educaţi să-i respectăm oricum ar fi ei. Poate colegul tău a avut altercaţii cu mama lui, poate are probleme în familie, poate mama lui a aflat ceva ce a făcut colegul tău şi ar dori să-l aducă pe calea ce bună, orice e posibil! Faptul că el vorbeşte aşa poate fi pentru că nu o respectă, din diferite motive, este extrem de enervat pe ea şi crede că rezolvă ceva dacă o face în toate felurile în faţa unor străini. Evident că nu este frumos să vorbească aşa despre mama sa, dar până nu ştii ce e între ei, nu poţi să dai dreptate sau să critici. Unii nu îşi iubesc părinţii pentru că nimeni nu i-a învăţat cât de importanţi sunt în viaţă. Nu te poţi aştepta la toţi să fie ca tine, din păcate. Dar nu plânge din cauza acestor oameni, pentru că până la urmă, în general, ei au de pierdut! Spun în general deoarece există şi părinţi care îşi dau la o parte copilul, nu-l iubesc pentru că nu l-au vrut şi aşa mai departe. Cine ştie care e cazul lui...
Eu sincer as spune asta despre tata si nu la nervi,as spunea-o ca asa e cand traiesti anumite traume,datorita unuia dintre parinti sau amandoi,cand iti distruge copilaria,cand te marchiaza si nu e alaturi de tine,ti se cam rupe de... chestia asta,intelegi scumpo?
si nu vorbesc din carti straine,vorbesc din experienta,ce nas da eu sa fie tata plecat peste hotare, sa fiu doar cu maicamea, sa scap dracu o data de el, e prea stresant, prea violent, asta e
Poate să îți tot dea viață, și ce? Gândește-te că nu toți părinții sunt la fel, cine știe prin ce trece copilul ăsta de care zici tu, cine știe ce l-a făcut să zică asta. Asta dacă nu e un prostovan care o face pe maică-sa în toate felurile pentru că nu-i cumpără nu știu ce sau nu îl lasă afară.