Bună, TPU! Ați trecut prin experiențe de tip bullying? De ce erați agresați? Ce consecințe a avut asupra personalității voastre trecerea printr-o experiență de tip bullying pe termen lung? Ce mesaj i-ați transmite vechiului eu? Dar agresorului la momentul acela, dacă ați fi avut maturitatea de acum?

Da, am avut cam prin clasele mici. Cred ca pana in clasa a6-a. Apoi nu am mai avut niciodata experiente de genu'.

Eram agresat pentru ca eram genul ala de baiat cuminte, calm, tacut si usor timid. (nu eram, asa credeam la vremea respectiva) (comportament specific unei fete, nu unui baiat) si slab din punct de vedere fizic si evident ca eram agresat de cei care erau mai inalti decat mine si mai puternici. You know. cand cineva obtine o anumita putere, sunt mari sanse sa abuzeze de ea. In jungla nu ai sa vezi un leu ca respecta un soarece. Daca era sa te iei dupa mentalitatea lor de maimute salbatice, un,, barbat adevarat" trebuie sa fie genul ala de cocos, salbatic, dur, nemilos, fara emotii, fara frica, mereu agesiv, luptator cu dorinta aia de a arata mereu cat de smecher este el folosind violente fizica sau verbala (adica facand glume despre altii sau stanjenindu-i, intimidandu-i, umilindu-i). Ideea este ca prima data se incepea cu agresarea verbala. Aici erau 2 variante. Daca nu raspundeam la acele jigniri, eram considerat pampalau, slab, fetite si evident ca situatia continua. Daca raspundeam, pentru ca era peste mine din punct de vedere fizic, ma lua la bataie ca data viitoare sa nu mai ai tupeu sa deschid gura. Chestiile astea nu se intamplau cand eram doar eu cu agresorul, ba dimpotriva, era chiar putin mai friendly, ci se intampla cand eram eu, el si mai multi.
Chestia asta imi aduce aminte de o nuvela cu o pasa si un bou (sau chiar nu mai stiu) in care morala era urmatoarea. Persoanele slabe, se dau bine pe langa persoane puternice, doar ca sa se ridice si ele, sa fie si ele considerate,, jmechere". Acelasi lucru se aplica si in viata reala.

Asta imi confirma ce am spus eu mai sus. Dorinta de a arata cat de smecher este el folosind violenta.

Un barbat calm, care-si vedea de treaba lui, care nu urla, nu injura, nu scuipa si care vorbea frumos, era considerat femeie.

Alt motiv pentru care am fost agresat verbal si considerat,, prost" erau notele de la scoala. Eu pot spune ca am fost elevul care a luat toate notele. Niciodata nu am fost genul care are numai 2, 3, 4, care apoi lua din mila 5 si 6 ca sa treaca dar nici de ala care lua de la 8 in sus. Mereu catalogul meu era o supa de note. Dar evident ca pentru ei, destept era numai ala care lua 9 si 10 si erau doar 2 extreme pentru ei : Prost sau destept. Niciodata nu exista mijloc. Eu nu aveam dreptul la o viata sociala sau la opinie doar pentru ca nu-mi placea sa invat nu stiu ce **** de lectie. Deci eram tratat exact ca un om de alta etnie in clasa. Deci da, si copiii de 10 care sunt,, educati" pot fi agresori.

Consecinte? Hm. Stima de sine scazua pe care am rezolvat-o acum 6 ani. Dorinta de a socializa si de a cunoaste persoane noi, la fel, a scazut. Daaaar, spre deosebire de ei, mie au inceput sa mi se invarta rotitele si am devenit pasionat de psihologie. Am inceput sa devin curios si sa ma intreb de ce se comporta asa, care este motivul. Deci acesta este si un mare plus. Ulterior, am inceput sa devin pasionat si de educatie (in adevaratul sens al cuvantului) si am inceput sa ma auto-educ, sa devin auto-didact, pentru ca doar eu stiu ce informatii imi lipsesc din cap, nu profesorii. Mereu am fost mai educat decat cei care au invatat DOAR informatiile oferite la scoala, lucru de care pot spune ca sunt foarte mandru.

Nu mai zic si cate certuri am avut cu mama de tip,, ma copile, mai iesi si tu din casa, fa-ti prieteni ". Dar cu timpul a vazut si ea cum sunt baietii si chiar a avut un monolog de tip,, Decat sa iasa copilul meu cu niste boschetari ca astia, mai bine sta cuminte in casa".

Pe termen lung m-a afectat si ma afecteaza si in prezent deoarece am o viata sociala precara. Cand esti copil este usor sa-ti faci prieteni pe care daca-i pastrezi pe termen lung, poti sa-ti faci alti prietenii dar si relatii. Cand esti adult si nu cunosti pe nimeni, este extrem de dificil.

Ce mesaj i-as transmite vechiului eu? I-as transmite informatiile pe care eu le cautam la 8-9 ani si cam atat. In rest nu i-as da spoilere despre cum o sa fie la 20 ani ^_^ cu cateva griji si cu multi bani

Degeaba i-as fi transmis ceva agresorului deoarece creierul lui de maimuta nu ar fi procesat nimic )).


Nu-mi vine sa cred ca inca mai sunt persoane care se mira atunci cand le spui ca nu ai prieteni sau ca poate nu ai avut relatie. In momente de astea e usor sa-ti dai seama ca persoana aia nu are un gram de empatie in ea, nu a trecut prin ceea ce ai trecut tu, nu sta putin sa se gandeasca sau sa aiba bunul simt sa te intrebe intrebe,, de ce?" si judeca din prima acea persoana.

Mie nu mi s-a intamplat dar am vazut aici pe site cum mai sunt unii care se plang ca au peste 20 de ani, nu au prieteni si iubite / iubiti si care au primit niste raspunsuri extrem de agresive / nepasatoare din partea unor useri,, judecatori" care stiu ei tot si stiu rezolvarea la orice problema. Sunt curios, oare cum poti sa ai prieteni daca tot timpul ai ghinion sa dai de oameni de genul? Adica mie mi se pare normal ca in cazul in care te afli in fata unui grup nou de persoane si le spui ca nu ai avut niciodata un prieten, mi s-ar parea normal ca inloc sa te judece si sa plece de langa tine din teama ca esti un ciudat, sa iti zica ceva de genu,, A, nu-i nicio problema, hai stai aici cu noi la masa, hai sa povestim si am putea sa ne imprietenim". Este adevarat si faptul ca unii chiar au probleme psihice si traume pe care nu vor sa le rezolve. Cu aia nici eu nu as fi prieten.

Eu sunt oarecum bucuros ca mi s-a intamplat asta deoarece a fost un sut in fund ca sa ma despart de partea toxica a societatii si sa nu ii urmez. Daca nu as fi fost victima a bullying-ului, sunt sigur ca in secunda asta eram vai de mine.

Sunt curios sa aud varianta ta.

Matur nu ma consider nu sunt matur sunt copilăros dar nu arată in realitate la nimeni asta ma salvează mutra ) arată serios la față nu ma deschid la nimeni Niciodată mi-am loat lecția cu vârf și îndesat și ma bucur altfel numi dădeam seamă deloc pe ce lume trăiesc cu Adevărată

Mesaj pentru vechiul eu este unul simplu și Adevărată bine că am ascultat de mine bine ca nu mam loat după nimeni si nu am ajuns ca ei am trăit și văzut cu ochi mei altfel nu credeam ca există așa oamenii de acum in colo știu ce am de făcut le multumesc cu Adevărată și ma consider cu Adevărată enorm de norocos faptul ca am văzut și trăit anumite lucrului altfel nu a-și fi crezut in viața mea ca există așa oamenii am 2 mâini am 2 picioare 2 ochi puțin creieri ) nu sunt perfect am greșeli multe sunt om greșesc și eu la rândul meu atâta

Cred ca toti au trecut printr-o experienta de tip bullying macar o data in viata. De cele mai multe ori cel care agreseaza vrea sa compenseze ceva, vrea atentie, vrea validare si singurul mod prin care vede el obtinerea acestei validari este prin agresarea cuiva mai slab decat el fizic sau moral. Cei mai multi fac greseala sa intre in jocul agresorului si sa-i raspunda tot cu ura, dar tot ceea ce face este sa-i ofere si mai multa energie si motive pentru a-l agresa. Un bully se hraneste cu receptivitatea si reactivitatea ta la actiunile lui, este ca si cum ai pune lemne pe foc, cat timp pui lemne focul sta aprins, ba chiar ia amploare. La fel este si in acest caz, in momentul in care ii dai atentie si reactionezi la actiunile lui, tot ceea ce faci este sa-l hranesti mai mult.
Sfatul meu este sa nu dai importanta acestor tip de oameni, tot ceea ce vor este sa-si demonstreze ca pot fi ceva si mereu o sa-si ascunda adevaratele rani emotionale sub masca asta de "bully".

Da,din cauza greutății în principal, dar eram și destul de timidă.
Acum am 1, 80 m și 69 de kilograme. Nu am fost niciodată mai grasă și am stagnat în jurul greutății de 60 mult timp. Nu am avut niciodată mau mult de 72 kilograme.Mă numeau "Munții Everest " și se jucau cu lucrurile mele (le aruncau peste tot prin sală ) în clasa a cincea. Îmi amintesc era primăvară, stăteam în fața școlii un tip cu un an mai mic decât mine îmi cerea banii de mâncare, să zicem că îl chema Y. Ăla îmi lua banii cam des și era un bully în adevăratul sens al cuvântului, așadar cu mintea mea de atunci îl lovisem pe acel copil în burtă. Îl însoțeau 2 alți băieți, unul era cred de două ori mai gras decât mine. Cât cei doi mă țineau, Y m-a lovit cu o piatră cât o minge de basket în cap și am văzut câteva secunde negru în fața ochilor. Nu îți imagina că a aruncat-o, doar a ciocnit-o puțin, dar nu îmi amintesc exact. Dacă îmi pierdeam echilibrul (mă simțeam amețită după atac ) aveam mari șanse să cad în șanțul din beton de lângă drept în cap. În rest, fizic nu m-a agresat nimeni. Bine, cred că mai am vreo 9 episoade de "traume" din generală. Trebuie să menționez că nici eu nu sunt complet nevinovată. Râdea ciob de oală spartă. De câteva ori am jignit fără motiv (doar o singură persoană ).M-am oprit prin clasa a șaptea din a face asta. Simt că acea persoana a dobândit un fel de tendință sado-masochistă sau e doar auto-ironie? Îi place într-un fel să fie umilită, chiar și de către prieteni. Sau nu știu, așa privesc unii relațiile de prietenie și eu sunt prea sensibilă. Adică plânge și apoi tot cu persoanele acelea își petrece timpul.
Pe mine nu cred că m-a afectat atât de tare. Poate am devenit doar puțin mai tăcută, singuratică și mai realistă. Nu mai visez la " le garçon parfait ". Sunt chiar surprinsă de transformările mele. În a cincea mă ascundeam de Y, în a șasea îl ignoram pe Y când se lua de mine, iar în a șaptea voiam să îl bat pe Y pentru că nu înceta. Iar în a opta pandemia ne-a despărțit.
Ce maturitate, am 15 ani. Să se bucure de viață și l-aș întreba de sor'sa. Câți bani o fi făcut din culesul de căpșuni din Spania după ce s-a lăsat de liceu? Bine la căldurică cu șalele goale cum umbla p-aici?