Bună TPU, azi la ora 10 mama mea a plecat spre Germania, ea acolo lucrează de 4 ani... Și acum mă simt foarte rănită... Eu acum am rămas cu bunicii pe care nu ii prea suport... De fiecare dată când pleca spre Germania, toata noaptea plângeam, am o tristă poveste de viață... Cand aveam 1 an jumate tatăl meu m-a părăsit cu mama mea cand eram in spital... Eram pe cale de moarte... Lui nu i-a păsat... Acum ca sunt mai mare a vrut sa mă vadă... Părinții mei sunt divorțați de cand aveam 2 ani iar la vârsta de 5-6 ani mama mea a inceput să plece prin țări ca să facă bani pentru mine... Acum ca sunt mai mare realizez si eu ca trebuie sa plece... Dar de 4 ani de cand a plecat... Am inceput sa sufăr mult dupa ea... Si chiar am inceput sa am probleme cu inima, vreau doar să fie lângă mine... In cazul ăsta, voi aveți părinți plecați in străinătate? Dacă da, cum faceți de nu suferiți după ei?

Ai spus-o chiar tu. Stii ca mama ta trebuie sa plece pentru a-ti asigura tie un trai ma bun, si gandul asta ar trebui sa te ajute cumva. Daca ar fi ramas in tara abia daca si-ar fi gasit de lucru, stii? Gandeste-te ca nici ei nu ii face placere sa plece de langa tine si daca te-a lasat bunicilor in grija e pentru ca a avut incredere in ei. Nu prea ai ce sa faci, doar sa te bucuri de fiecare telefon al mamei si de vacantele petrecute impreuna. Poate cand vei mai creste vei putea merge si tu in alta tara sa iti vizitezi mama. Nu prea ai ce face, si in situatia ta sunt multi multi copii

Totusi de 4 ani inseamna ca si-a cladit viata ei in Germania, i-ai propus vreodata sa te ia cu ea? Sa intri la o scoala din Germania, sa inveti limba si nu numai sa ii fi alaturi de ea... vorbeste cu ea la telefon si fa-o sa se gandeasca la propunere.
Spune-i ca nu ai nici un avantaj de a sta in Romania, chiar si la studii... ca Germania ofera mai multe beneficii dupa terminarea studiilor tale si nu numai pentru ca o iubesti, ii vrei sa fi aproape mereu.

Succes!

Da. Eu am tatal plecat in spanie si sincer nu-mi prea pasa de el, nu plang dupa el pentru ca nici pe el nu-l prea intereseaza de mine. Deci. eu de ce sa sufar? Tu incearca totusi sa accepti realitatea asta cruda.

Buna Cristina. Am citit cu mare tristete povestea ta si chiar daca nu iti pot fi de mare ajutor iti voi scrie cateva randuri. Macar de incurajare. Uneori adultii dau dovada de lipsa de caracter sau suflet. Probabil ca unii fac doar atat cat ii duce capul si nu realizeaza cat de mult gresesc. Nu pot sa zic decat ca il compatimesc pe acel suflet involuat caruia ii spui pe nemeritate tata. Cat despre mama ta, am sa spun doar atat: un copil are mai multa nevoie de dragostea unui parinte decat de bani. Dragostea mamei nu poate fi inlocuita cu nimic, iar lipsa ei te poate marca pe viata. Iti doresc din toata inima sa fii puternica si sa reusesti sa treci peste toate. Daca viata ta a inceput cu probleme si suferinte nu inseamna ca va fi mereu asa. Ba dimpotriva, va fi mai bine. Incearca sa te impaci cu situatia si sa nu te mai consumi cu lucrurile pe care nu le poti schimba. Fi puternica, si vei trece este toate. Iti doresc mult succes!